Sam îşi soarbe cafeaua la fereastrăbalansând de pe-un picior pe altulpoartă numele bucuriei în arabă
când ATeVeul trece prin faţa caseişi zguduie bloculştie că nu-i cutremurdeşi atunci când a fost, nu şi-a mai dat seama
se bagă din nou sub plapumăîn timp ce Arte îi ia locul după ce era cât pe ce să vomite cele şase pastile de dimineaţă
stă rezemată cu mâinile de fereastrăşi urmăreşte trecătorii de la şapte
când scrie despre ea îşi zice Arteo fi prea simplu eul personal
îi plac bărbaţii la costum care pe bicicleta cu două locuriîşi duc dimineaţă copii la grădiniţă,dar încă mai visează la artişti
ultima-şi bea cafeaua Giùîndrăgostită bolnăvicios de mareîşi fumează la fereastră o ţigară înjurând în tăcere toamna asta care vine prea devremeşi ea nu-i acasă
poveştile astea n-au nicio roată pe care s-o suie şi nici zmeidar surdomutul din blocul paralelle urmăreşte în fiecare dimineaţădin bucătăria de pe strada septembrie
el are alţi ochi