Despre ”spațiul TV moldovenesc”. Răspuns lui Constantin Tănase

Unul dintre jurnaliștii mei preferați din Moldova, Constantin Tănase face un comentariu și pune o întrebare retorică pe facebook: ”Urmăresc și eu câtă fosăială e în așa-zisul „spațiul tv moldovenesc”, impresionează numărul mare de „vedete” la metru pătrat de sticlă, e la fel de impresionantă și migrația „vedetelor” de la un post tv la altul… Și, totuși, ce talk-show-uri, emisiuni cognitive, distractive ș.a. au fost lansate în ultimii 4-5 ani de tv din Moldova și au rezistat? De ce pierdem constant competiția cu tv din alte țări? De ce ne plângem că moldovenii preferă tv de prin alte părți? Nu dau cu parul în nimeni, ci doar (mă) întreb.” 

Deși nu m-a întrebat pe mine personal, voi încerca să-i dau un răspuns laconic. Sunt sigur că domnul Tănase cunoaște și dânsul răspunsurile, care sunt mai multe, dar nu mă pot abține să nu scriu câteva cuvinte despre o problemă IMENSĂ a ”spațiului tv moldovenesc”. 

Așadar, de ce pierdem competiția? Pentru că la noi televiziunea se face, la fel ca majoritatea afacerilor moldovenești, fără investiții sau cu investiții minime. Fără să se investească vor să aibă profit. De asta emisiunile nu au audiență și dispar la fel de rapid cum apar. Pentru că nu se investește in aceste proiecte. Pentru comparație vedeți cât investesc românii sau rușii, ca să nu ne ducem departe, în talk-show-urile lor televizate. 

La noi, însă, cum se face? Se angajează, de obicei, un jurnalist profesionist, apoi îl dau afară pentru că are salariu ”prea” mare. În locul lui se pune un începător care habar nu are pe ce lume trăiește. În schimb este comod: face ceea ce i se spune. Iar moldoveanul, cât ar fi el de prost școlit, știe să facă diferența dintre o emisiune condusă de un om care cunoaște despre ce vorbește și unul care citește întrebările scrise de cineva pentru el. 

În schimb câștigă patronul. ”Câștigă” în ghilimele. Pentru că la ce bun mai faci afaceri media dacă economisești pe ce-i mai important: pe jurnaliști profesioniști? 

A doua mare problemă a spațiului tv moldovenesc este că vedetele sunt politicienii. Încă un exemplu: în această seară, pe facebook, mulți se întrebă la cine se vor uita în această seară? La Filat, care este la Pro TV sau la Ghimpu, care e la Publika? Personal nu dau 2 bani pe politicienii moldoveni, indiferent de apartenența lor politică.

Cât timp politicul va fi principala atracție a televiziunilor, atâta timp nu avem nicio șansă să facem din televiziuni un business profitabil. Nu avem nici măcar șansa ca să le facem atractive. Pentru că, citându-l pe Constantin Cheianu (a spus un adevăr pur la ”Mai pe scurt” de azi, la Jurnal TV): ”politicienii spun numai minciuni”. 

Marea, URIAȘA problemă este că majoritatea televiziunilor din Moldova aparțin unor politicieni, iar ei percep tv-urile anume ca pe un instrument pentru manipularea maselor, NU ca pe o afacere.

Dacă am ajuns ca să vorbesc la telefon cu un fost coleg de la o televiziune, pentru care am adus profit cât timp am lucrat acolo, iar acesta, cu o jumătate de voce, să-mi șoptească la telefon: ”să nu mă audă nimeni că vorbesc cu tine...”. Adică ce, mă? Cum să-ți fie frică să vorbești cu un fost coleg?

Oamenii tremură pentru locul lor de muncă. Pentru un salariu mizer. Jurnaliștii cu verticalitate sunt dați afară, iar în loc sunt angajate persoane fără experiență, majoritatea tineri, care să facă ceea ce li se spune și nimic mai mult. De asta nu mai avem decât 2-3 programe bune la tv-urile moldovenești. Pentru că toate emisiunile sunt concepute de câțiva indivizi, care stau zilnic la ședințe cu patronul și ”fac” scenarii. Culmea este că acești indivizi sunt departe de a fi numiți jurnaliști, cu atât mai mult de top. Respectiv produsul final - emisiunile - sunt așa cum sunt. De asta moldovenii preferă emisiunii din alte țări.       

Sigur, există și excepții de la regulă. În lumea tv-urilor moldovenești e la fel ca în toate domeniile din RM: ceea ce ar trebui să fie o normalitate este, cu regret, doar o excepție.

SURSA: Sandu Grecu