Butu’ de la Cahul, sau un stat de DREPT, numai cu OLEACĂ de CORUPŢIE

PLDM-ul adoră să se laude cu performanţele în materie de reforme şi “culmile” atinse pe acest tărâm în cei cinci ani de guvernare. Un loc aparte în “performanţele” (dacă vreţi scoateţi ghilimelele) celor 5 ani de guvernare îl are reforma justiţiei, care după cum ne tot zic oficialii europeni a cam… eşuat! Azi nu mă voi referi la marele „reformator” (inclusiv de partide) cu ceasul pe mâna dreaptă, isprăvile căruia sunt binecunoscute. Azi vom vorbi despre modesta contribuţie în edificarea statului de drept a controversatului „jurist” şi deputat Ion Butmalai, alias „BUTU’”.

Fostul miliţian sovietic Ivan Butmalai a făcut o carieră frumuşică în independentul si suveranul stătuleț Republica Moldova. Fostul responsabil de înmatricularea maşinilor la Cahul a fost promovat în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului raional de Nicolae Andronic, din partea Partidului Popular Republican (PPR), în 2007. În scurta perioadă de timp cât a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Consiliului raional Cahul, firmele lui Ion Butmalai „Trans-Butu-Auto” și “Butu-Test-Auto” au cumpărat două terenuri, a câte 2,69 și 0,9 hectare de la Primăria oraşului Cahul. După efectuarea tranzacţiei s-a descoperit că suprafaţa terenului comercializat a fost stabilită incorect, astfel încât concomitent cu terenul, „întâmplător” a fost vândută o suprafaţă mult mai mare decât lotul expus spre vânzare, iar pe aceste terenuri, la fel de „întâmplător” se aflau mai multe imobile ce aparţineau statului. În consecinţă, Procuratura Generală a intentat dosarul penal nr. 2rae-52/09. Deoarece cetățeanul „BUTU’” beneficiază de imunitate parlamentară, dosarul penal este suspendat la moment.

Deoarece Ion Butmalai a compromis prin acţiunile sale imaginea partidului care l-a desemnat în funcţie, Partidul Popular Republican a decis rechemarea din funcţie a lui Butu’. Tocmai la ţanc, fiind convins de fostul zavhoz de la IPTEH Tudor Baliţchi (care este văr drept cu finul de cununie al lui Ion Butmalai), „juristul” a ajuns în braţele lui Vladimir Filat. Butmalai s-a remarcat imediat după aderarea la PLDM prin relaţiile strânse cu lumea interlopă, fiind surprins negociind cu liderul lumii interlope, hoţul în lege Kirill Nizalizov, alias „Franţuz”, aranjând sprijinul pentru PLDM în alegerile parlamentare din 2009. De notat, că PLDM a luat majoritatea covârşitoare a voturilor puşcăriaşilor moldoveni atât la alegerile din 2009, cât şi la cele din 2010.

În 2013 Butmalai încearcă să repună în funcţie un judecător demis pentru suspiciuni de corupție. În octombrie 2012 Consiliului Superior al Magistraturii l-a declarat incompatibil pe Valeriu Arhip cu funcţia de judecător, după ce s-a stabilit că magistratul nu a declarat o întreprindere şi o casă, deţinute oficial de soţia şi fiul său. Merită remarcat faptul că atât Butu’, cât şi colegii săi de partid, au votat anterior pentru demisia acestui judecător, fără să fi suflat o vorbă în Parlament. Prietenii ştiu de ce…

În primăvara anului 2014, Butmalai, fiind deranjat de acţiunile ministrului de Interne Dorin Recean, prin care au fost anihilate câteva filiere de contrabandă, declanşează un adevărat război pentru demiterea lui Recean.

Acum, pe final de mandat, Ion Butmalai mai depune o sesizare la Curtea Constituţională, la fel de curioasă ca şi cea cu judecătorul demis. La 9 iulie 2013 un grup de deputaţi liberal-democraţi înregistrează în Parlament proiectul cu nr. 318 care, care printre altele prevedea şi plafonarea onorariilor executorilor judecătoreşti la suma de 300 mii lei. Iniţiativa a fost votată unanim la 27 martie 2014, deoarece s-a considerat că este anormal ca într-o ţară unde pedagogii sunt plătiţi cu 2-3 mii lei pe lună, să existe anumite categorii profesionale care să încaseze în baza unor servicii delegate de stat sume de milioane. A votat şi Butu’, fără să sufle o vorbă.

Procedeu devenit deja clasic: profitând de faptul că toată lumea este în vacanţă, BUTU’ depune o nouă sesizare la Curtea Constituţională, prin care cere să fie declarată neconstituţională plafonarea onorariilor executorilor judecătoreşti la suma de 300 mii lei, adoptată cu doar 5 luni în urma, cu votul lui Butu’ inclusiv! Interesantă situaţie, nu-i aşa? De ce Butu’ a votat public plafonarea onorariilor, dar pe ascuns vrea să o anuleze? De ce nu a venit cu o iniţiativă de modificare a legii în Parlament? Care este costul lobby-ului făcut de comunitatea executorilor judecătoreşti pentru anularea acestei legi, în rezultatul căruia unii vor câştiga zeci de milioane de lei? Bineînţeles că întrebările sunt retorice, răspunsul la ele fiind evident.

Nu-mi rămâne decât să constat că acţiunile lui Butmalai se încadrează perfect în programul PLDM pentru această campanie. Campania PLDM nu mai ţinteşte eradicarea corupţiei, ci un stat de drept cu „mai puţină corupţie”. Oleacă se poate, dar numai pentru apropiaţii lui Şăfu’? Dar numai să nu ştie nimeni! Tsssst!

P.S. Articolul de mai sus este o PRIMĂ dedicaţie pământeanului meu, unuia din coautorii scrisorii nr.IB 203 din 9 aprilie 2014. Dedicaţii vor mai urma…