Zilele trecute am fost la o bază de odihnă din or. Vadul-lui-Vodă.
Seara traversam pe jos teritoriul Sanatoriului de stat “Speranța” pentru a ajunge pe țărmul rîului Nistru.
Discoteca organizată de ministrul Usatîi, cel acuzat de zilnice acțiuni de corupție, era în toi.
Bolnavi din toată Moldova erau invitați la dans.
Cu melodii în limba rusă, cu rădăcini adînci istorice în Uniunea Sovietică.
Despre rachiu, despre femeile curve, despre mîncarea în exces, despre ibovnicie—în limba rusă.
Despre vin, sex și beții interminabile—într-o deșanțată limbă română, ca să nu-i zic “moldobețivănească”.
Iată doar cîteva refrene de chihlimbar: “Hai să bem, să bem, să bem, /Că numa’ o viață-avem”(cîntec de sanatoriu, nu?); “Bun îi vinu’, carnea-i grasă,/Viața noastră îi frumoasă, măi, măi”; “ Hai să bem cît mai putem,/Că cu noi nimic nu luăm,/Nici vecina nu ne iartă,/Dacă n-o culcăm o dată, of, of”…
Și tot așa, pe-un ritm de horă și sîrbă, încît moldovenii bolnavi, veniți pentru întremare la sanatoriul condus de PLDM-istul Usatîi, rupeau pămîntul de bucurie, nu altceva.
Pînă la urmă ajungeau să danseze bărbat cu bărbat, dar și femeie cu femeie, semn că Legea egalității în șanse, adoptate de Parlamentul R. Moldova, era în strașnică vigoare și savuroasă implementare în instituțiile sanatoriale ale proaspătului stat european în care ni-i dat să huzurim.
Între cîntecele de nuntă curgînd gîrlă, intervenea, oarecum logic, cîntărețul-prezentator, cu același anunț care venea să-i întrebe pe țopăitorii bolnavi dacă n-au găsit o pereche de ochelari dispăruți în vreun cabinet, cameră sau teren de dans.
Offff, după atîta beție muzicală, oferită în dar de ministrul-fruntaș la Corupție Usatîi, bolnavii din Sanatoriul de stat “Speranța” puteau lesne să-și piardă și mințile, nu doar o banală și neînsuflețită pereche de ochelari…
