UN LOC MAGIC

Priveam ploaia si ma incerca un sentiment straniu de dor, de dor de locul unde a inceput iubirea…..I-am pierdut certificatul de nastere si locul a ramas pustiu….
Locurile in care iubirile incep raman cu o incarcatura aparte, le percepi ca un fluid care trece prin tine si te transforma, te modeleaza si ramane impregnat in ADN-ul tau mult, mult timp.
Intotdeauna mi-a placut ploaia, renaste, curata si dezvolta. Uite, ploaia poate fi unul din locurile unde incepe iubirea, ca o perdea care te invaluie si te purifica de tot ce pana atunci ai facut fortat de conjuncturile drumului.
Ce poate fi mai frumos decat sa alergi prin ploaie intr-o padure inverzita?
Poate doar sa simti bataia vantului si sa te lasi purtat de el. Sa simti ca-ti da aripi si te ridica, te duce unde vezi cu ochii in zarea albastra, poate acolo incepe iubirea.
Sau poate locul unde a inceput iubirea e locul unde s-a intrepatruns cu iertarea, se completeaza una pe alta, coexista una cu alta ca doua suflete gemene.
Un fluture pe o zorea sau rochita randunicii inrourata, sigur reprezinta inceputul iubiri naturii pentru “copii” ei.
Iubirea a inceput de mult, locul a fost uitat odata cu trecerea timpului dar ea continua sa existe in susurul izvorului, intr-un copac inflorit, intr-un zambet de copil, in tine….
Si inca mi-e dor de locul unde a inceput iubirea….