Rodica Bugulet | Trairi, emotii, zambete, deci….viata

Petale de roze,

Pe scari neumblate

Si murmur de soapte,

Zacand intr-o noapte.

Preaplinul zvacneste,

Sub pietrele reci,

Si totu-i visare,

Si toate-s lumesti.

Desfacem emotii,

Si umplem dorinte,

In inimi e toamna,

Sub piele-s sentinte.

Pe buze un licar,

Din vechea iubire,

In iris culoare,

In palme vestire.

Suntem fiintare

In Vidul Etern,

Suntem si lastare,

Traind efemer.

 

 

Dedic aceasta poezie  fiicei mele Miruna Ioana, pe care am nascut-o in cea mai frumoasa zi de toamna.

 

Sunt toamne albastre,

Cu ochi azurii.

Sunt toamne trecute,

Cu amintiri vii.

 

Sunt toamne din care

Inveti cate-un pic,

Sunt toamne extreme

Cand tu esti cel mic.

 

Sunt toamne in care

Iubirea se-asterne,

Sunt toamne sumare

Cu delicii eterne.

 

Sunt toamne in suflet,

Cum sunt si in trup.

Sunt toamne cu tunet,

Fii toamna….si-atat!

 

 

 

 

 

 

 

Cu talpa udata de roua divina,

Pasesc spre primavara ce va sa vina,

Cu muguri plesnind in ecoul diminetii,

Toate fiintele spun „bun venit” vietii!

 

Raze de soare topind o raceala,

Din mine, din tine, sorbind o petala.

Renaste natura din reavan pamant,

Totul e verde si se-aude un cant.

 

 

 

 

 

 

 

Fiecare An Nou e un alt inceput, ca o alta viata. Avem aceasta sansa in fiecare an. n-o irositi, n-o ignorati!

Traiti cu pofta, iubiti cu intensitate maxima, fiti buni fara motiv si faceti lucruri frumoase pe care nu le-ati facut niciodata. Aveti curaj sa escaladati noi trairi, sa zburati si la propriu si la figurat, sa luati o harta si sa punctati „aici nu am fost niciodata”  si intr-o zi sa mergeti pe acele meleaguri nevazute de voi.

Experimentati, e pacat sa treaca viata pe langa noi, e pacat sa fim prea seriosi, scortosi si prea „adulti” Nu ajuta nimanui si chiar dauneaza grav sanatatii interioare.

Fiti „copii” si veti fi fericiti!

La multi ani oameni frumosi!

 

Un nor, un zbor,

O aripa de dor.

 

Un cer , senin,

Un spatiu, timp sublim.

 

Un ochi , zambind,

In colt o stea curgand.

 

Si alb si zbor,

Un gand, un calator.

 

In vis, un acum,

Mai mult decat un drum.

 

Ce vine si pleaca

In fuga soptind,

Se zbate clepsidra

In mine murind.

 

Un calator prin spatii

In care ne rotim,

Uniti mereu cu cerul

Plecam si revenim.

 

 

 

 

 

 

 

De ce oare atunci cand eram copil distanta pana la cer si stele mi se parea mai mica decat acum? Acum este o imensitate…..

Poate pentru ca atunci masuram distanta cu inima iar acum cu gandurile…..Inima o sa fie intotdeauna mai aproape de cer decat mintea….

Mi-am propus sa micsorez distanta dintre mine si cer…..Si voi reusi….

 

In memoriam Colectiv

 

 

 

 

 

O lacrima coboara,

O aripa ridica,

Noi stim ca unde-s Ingeri

Nu este loc de frica….

 

In zborul spre Lumina,

Va fi meru tacere

Dar cel care ramane

Poate doar sa spere,

 

Ca tot ce este-n lume

Va fi mai pur ca ieri,

Ca va fi dat un nume,

Se vor gasi carari.

 

Noi am ramas aici

Sa ducem mai departe

Mesajul unor Ingeri :

“Sa fie libertate

 

Si multa omenie,

Iubirea dintre semeni

Religie sa fie,

Pe frunte scrie : DATORIE!”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne topim sub stropii

Uriasi de ploaie,

Pomii garboviti de roade,

Stau sa se-nconvoaie.

 

Frunza-I galbena de dorul

Strans de-o vara-ntreaga,

Se usuca toata,

Fara sa-nteleaga….

 

Ca eternitatea unde se va duce,

O asteapta vie

Spre a o seduce.

 

Fiecare om are momente in viata cand, fortat de anumite imprejurari

se enerveaza pe anumite persoane, le adreseaza in gand sau printre dinti vorbe care nu sunt tocmai pline de iubire.     Si asa an dupa an , ne adancim singuri o groapa care , daca nu ne trezim, la un moment dat ne poate inghiti ca o “gaura neagra” si in loc sa ne canali-zam gandurile pentru a “construi” , le lasam in voia lor pentru a macina si  distruge tot ce e mai frumos din noi.     Cand doresti cu adevarat sa te schimbi toate fortele Universului lucreaza  pentru asta. Vointa de schimbare iti canalizeaza gandurile spre esenta din tine ,  cea care nu stie verbele a uri , a invidia, a face rau.     Si, intr-o zi ai revelatia : simti cum iti expandeaza sufletul, se mareste de  mii de ori , pentru a putea incapea toata pacea si iubirea, de la cel mai inde-partat colt al galaxiei si pana la crudul fir de iarba care a strapuns pamantul pentru a se bucura de lumina solara.     O iubire si o pace care nu cer nimic in schimb , nici un sacrificiu, nici o ras-plata, o iubire care isi cere numai dreptul de A FI. De a fi in armonie cu tot si  cu toate , de a intelege ca rolul tau nu e cel de a judeca ci de a accepta ca lu-mina din inima sa-ti urce in minte.     Atunci stii ca ti s-a deschis inima, ca o poarta catre alta lume, pe care tu sin-gur ti-ai faurit-o.     „Putem să-i iertăm pe copiii care se tem de întuneric, dar  adevărata tragedie este a adulților care se tem de  lumină.” Platon

Articol de dedicat cu mult drag fetei mele Miruna cu mentiunea : ai grija , sa nu cazi in capcana maturizarii…..

 

Nu mai avem timp sa vedem frumosul, nu mai avem timp sa simtim bucuria, nu mai avem timp sa ne reintoarcem la Sursa. Nu mai avem timp sa vedem frumosul dintr-un boboc ce sta sa infloreasca, nu mai avem timp sa percepem miscarea norilor si nici sa ne bucuram de mangaierea ploii fara umbrela. Oare merita ceva sa trecem incruntati si impovarati de probleme fara a vedea frumusetea din zborul unui fluture sau maretia din alunecarea lina prin vazduh a unei pasari? Mai vedem oare lumina cu care suntem inconjurati sau mai degraba vedem greselile altora, noi fiind fara de pata.?Mai vedem iubirea daca suntem orbiti de invidie? Hai sa aducem lauda naturii si sevei ei datatoare de viata, soarelui ce ne incalzeste si apei care ne purifica si nu tehnologiei, sa nu mai fim sclavii muncii. Sa ne reamintim ca atunci cand florile se deschid serbeaza revenirea culorii si atunci cand vantul bate e pentru a ne aduce vesti de departe, de peste mari si tari , ca in povesti. Caci toate povestile au fost candva adevaruri, arhivate cu timpul in memoria colectiva. Haideti sa celebram frumosul si sa ne strigam tare iubirea fara frici, fara ascunzisuri cu inocenta si sinceritatea din copilarie cand vedeam totul in “nimic” si “nimicul” era pentru noi totul!

https://www.youtube.com/watch?v=KmzFDEu2RoA