Ar fi hazliu, dacă nu ar fi atât de tragic, aceea cât de departe de normalitate sunt unele lucruri la noi.Greva microbuzelor pe exemplul (ipotetic, desigur) societății pe acțiuni „Franzeluța”. Compania „Franzeluța” are prețurile maxime de vânzare a unor categorii de pâine fixate. Oricum, compania are profituri bunișoare, în mare parte și datorită faptului că salariile angajaților de acolo sunt meniținute mici. Din această cauză angajații decid să facă grevă, și să nu mai producă pâine până nu li se mărește salariul. Însă ei îndreaptă greva nu contra patronilor, proprietarilor fabricii, care le stabilesc salariul, ci o îndreaptă contra noastră, a consumatorilor, și încep să ceară ca pâinea să fie mai scumpă. (amintesc, exemplul este ipotetic)
Exact așa și cu rutierele. Șoferii primesc aceea ce rămâne din încasările zilnice după ce se achită motorina, întreținerea mașinii și după ce plătesc patronului. În fiecare zi patronii rutierelor strâng de la șoferi câte 450 lei. Plată fixată, stabilă și constrantă. Iarăși, prin analogie, imaginațivă că angajatorul vostru v-ar spune: eu mi-am planificat un profit anual de un milion de lei. Dacă profitul va fi mai mare, tu vei primi ceva salariu. Dar dacă profitul va fi mai mic, eu nu-ți voi plăti deloc salariu. Deloc. V-ați imaginat?
Păi iată, aceasta nu este echitabil și nici legal din mai multe puncte de vedere. Eu, în locul șoferilor de rutieră, tot aș face grevă. Normal ar fi să ceară de la patroni salariu minim fixat sau împărțirea profiturilor. Însă. În loc să facă grevă contra acelor care au generat problema, a proprietarilor de rute, ei întorc greva contra noastră, a consumatorilor. Fiindcă dacă faci grevă contra proprietarilor de rute, o să fii dat afară de la lucru (și numaidecât se vor găsi strikebreak-eri care se vor angaja în locul tău). Iar dacă faci grevă contra noastră, a chișinăuenilor, nu ți se întâmplă nimic. Fiindcă noi, chișinăuenii, de obicei ne purtăm ca o turmă.
Da, noi suntem supărați că șoferii nu respectă regulile, fac accidente, calcă copii și se poartă deseori cu noi ca cu niște vite. Și da, primele câteva zile după începutul grevei noi vom spune că ei nu ne trebuiesc și că ne vom descurca și fără ei. Însă problema inimaginabilă pentru noi de a schimba două transporturi pe drum spre serviciu sau de a merge 10 minute pe jos până la stație va eroda din această supărare a noastră, și peste o săptămână vom înțelege că 5-7 lei nu-i așa de scump și singuri vom începe să cerem ca rutierele să fie întoarse pe străzi.
Când faci observație unui șofer de rutieră pentru încălcarea regulilor și se iscă o discuție, numaidecât vor fi pasageri care vor spune: „Nu supărați șoferul. Dați-i pace...” Iată de ce spun că suntem o turmă.
În fine. Scopul acestei greve este doar de a păstra intacte veniturile proprietarilor rutelor. Și sunt sigur, șoferii nu vor câștiga, fiindcă la scurt timp după majorarea tarifelor ar urma și majorarea proporțională a sumei strânse zilnic de către patroni. Nici nu vreau să discut aici aceea, dacă aceste greve au fost chiar inițiativa șoferilor, sau au fost inspirate de către patronii lor.
Totuși, cât de mult ne-a stricat puterea sovietică, care, teoretic, ar fi trebuit să fie puterea oamenilor muncitori. În alte părți mișcările muncitorești au evoluat în sindicate puternice, care au obținut drepturi reale pentru lucrători. La noi sindicatele și mișcările muncitorești au devenit un cuvânt gol. Sindicat înseamnă maxim că poți căpăta o foaie la sanatoriu la jumătate de preț, și atât. Și nu mai are nimic cu grupurile de influență între angajați, cu depistarea problemelor și discutarea lor la toate nivelele și cu înfruntarea naturală între lucrători și patronatele acestora.
Turma de șoferi de rutiere luptă acum contra turmei de chișinăueni.