Era seară . Ploaia bătea la geam puternic . Totul s-a început comentînd o fotografie ce eram marcate noi şi încă cîteva persoane. Au urmat conversaţii pe skype . I-am promis că îi voi da să citească cărţile The Vampire Diaries ( pe care nu le-am achiziţionat nici acum) . Apoi şcoala . Într-o seară m-a invitat la ea . Ceai , conversaţii amuzante şi piesa I like to move it ascultată pe 27 de ori, pentru a ridica dispoziţia . Atunci făceam planuri. Ambele . Şi cum fără conversaţii de la ora 1:00 pînă la 5:00 dimineaţa ?
A urmat cea mai tare perioadă din viaţa mea . Sute de mesaje , planuri diabolice (în sensul bun al cuvîntului) , contracte copilăreşti. Însă , într-o clipă, totul s-a sfîrşit .
Pur şi simplu mi-e dor de ea . De început , de continuare şi nu , de sfîrşit nu .
Filed under: De-ale mele., Reflectări Tagged: pur si simplu
