Cum îmi ajunge cuțitul la os? Dintr-o înțepătură precis n-ajunge. Mă pretind o femeie deșteaptă, reținută, pozitivă, unii mă cred educată și nu-mi place să-i dezamăgesc, alții pur și simplu cred că n-am motive de supărare în viață și degeaba cred.
În mine trebuie să tai fin, și insistent să cuprinzi mai multe zone sensibile si să o faci conștient, direcționat spre os, pentru că acele cazuri neintenționate le trec filozofic cu vederea.
Ultima întâmplare care m-a scos cu desăvârșire din pepeni a fost o vizită rutinară la medic, de fapt se pretindea a fi una/unică/o singură dată, dar s-a transformat într-o adevărată odisee.
Deci în Spania civilizată, să nu uit să menționez și europeană, copiii ca și cei din toată lumea trec examene medicale obligatorii periodice, la un an mai des, iar după tot mai rar, la fiecare examen copilul se vaccinează, conform programului unic de vaccinare. Formalitățile acestui examen se pun în seama surorii medicale. Medicul examinează, sora medicală, notează și vaccinează.
Vizitele nu sunt programate, trebuie să mergi la Policlinică să lași Fișa la informații și să ceri programarea, să treci a doua zi și să-ți iei fișa cu programarea. Dacă nu-ți convine data sau ora, o mai lași odată și tot așa pana prinzi ziua și ora convenabilă, în fericitul caz că sora medicală n-are treburi mai importante sau nu uita sa treacă pe la Informații pentru a face programările.
Deci acum vreo două luni am lăsat Fișa feciorului meu la Informațiile Policlinicii, cerând o programare pentru examenul medical de la 6 ani. A doua zi n-am avut noroc , m-am dus peste încă doua zile ca să aflu că îmi făcuse programarea pentru 22 mai, zi în care copilul avea o excursie cu clasa pe o peninsulă, excursia era deja platită și am cerut să mi se schimbe data. Mi-a schimabt-o pentru 4 iunie. Pe patru  ne prezentăm, medicul examinează, când colo, HOP! sora medicală, cu scuzele de rigoare, ma anunță că n-are vacina pregătită, îmi zice să revin vineri, după masă sau duminică, când va fi dânsa de serviciu și într-un moment i-o pune. Vineri am uitat, căci e zi de piață, cumărături, curățenie, spălat, călcat, redactat, blog, FB, Yahoo etc. dar duminică m-am dus să-mi ispășesc vina, sora medicală nu era. Dânsa poate bea oricâte cafele vrea, ieși la o țigară sau să verifice cum îi merg treburile în afacera familiei - magazinașul de hăinuțe pentru copii - așa că nu m-am încumetat s-o aștept. Luni m-am dus să văd când totuși, în perii mei, pote să pună  vacina. Dânsa supărată cred că pentru că am ignorat-o vineri și duminică mi-a indicat să trec pe la informații și să las Fișa pentru o nouă programare. Am lăsat Fișa, lucru pe care nici eu nu l-am așteptat de la mine,  în altă situație mi-aș fi scuipat tot veninul peste animăluțele agățate de stetoscopul ei.
Mirecuri dimineața n-am putut să trec pe la policlinică pentru că fiică-mea agățase o formă ușoară de gastrointerită, vomitase de câteva ori în noaptea din ajun și a doua zi o dormise cap-coadă. Spre seară totuși am luat-o în carucior și pe băiat de mână și mi-am făcut drum până la cuibul mâniei.
Obținusem o nouă dată de programare - 23 iunie. Puteam desigur să mai aștept două săptămâni această programare și cred că anume așa procedează alte femei. Dar pe mine în dimineața următoare m-au dus nervii la Policlinică.

Ce-a urmat? Fără detalii, pot recunoaște doar că sora medicală este una dintre puținele persoane care a tras concluzia că nu-s tocmai deșteapta care mă dau, mi-ar mai lipsi vreo doi ani de acasă și la câte înjurături cunosc mai bine mi s-ar potrivi munca de birjar decât să pierd timpul cu omologări și mastere. 

COPILUL E VACCINAT!