Ca în Prag de vară.Vara această am nevoie urgentă să-mi găsesc o prietenă ca să nu mă transform întîmplător în unul din acei holbaţi perverşi ce claxonează fetele de la volanul unei maşini...Deja am început să-mi fac o schiţă, ea va fi o fată văratică, o întruchipare a celor trei luni, cu păr lung, şi prietenii ei vor fi nişte oameni de vară, care ştiu ce înseamnă să stea afară, nopţile-zilele, care ştiu să savureze un miros de copaci şi fructe, mirosul nopţilor şi dimineţilor, prieteni ce vor purta sandale fără ciorapi şi vor avea bune gusturi muzicale. Iar ea va juca tenis, va purta rochii florate, va umbla desculţ, va căuta ploaia în natura, ne vom stropi cu apă, vom adormi pe plajă, vom dansa pînă dimineaţa, ea va mirosi a zămoz, iar săruturile vor fi cu gust de căpuşună. Iar Toamna ne vom despărţi, ea e prietena mea văratică. Căci dacă vara evadăm din cutiile noastre din beton în întîmpinarea zbînţuitelor amintiri, dînd friu liber viselor noastre şi sufletului rebel, Toamna e timpul să ne întoarcem la gutuile de pe pervaz scriind poezii urmărind ploaia. Toamna-i altă soi, altă pentru că nu pot numi Toamna alt, Toamna-i altă.