Intre Suflet si Mercantil

My Great Web page                                      

Mă întîlnisem cîteva zile în urmă cu un prieten pe la Sun City, unul din oamenii cu care nu te vezi de mult timp dar cînd te oprești să-l saluți, poți sta la o discuție. Era și este un om neobișnuit țin minte prin clasa 7-a dansa Break Dance, atunci noi prieteneam cu două fete de clasa 9-a și puteam spune pe bune că Dragostea ne unea. Una din dragostele celea care-ți par ireale, imposibile, nelalocul lor. Amoresele noastre purtau două nume frumoase una era Stela, alta era Irina, a mea prietenă era Irina. Prietenă o zic cu avans, vroiam eu să-mi fie așa. Irina avea un păr negru, era  dezvoltată pentru clasa noua, nu avea niște forme voluminoase însă se contura bine figura unei femei explozibile ce urma să devină, era pasionată de rock în haine ca și în machiaj, predomina culoarea neagră în portul ei, chiar își făcea aceste săgeți la ochi, pentru mine acele săgeți erau un semn evident că eu vroiam să o strîng de mînă și să o sărut. Colegele mele în clasa șaptea erau un șablon evident, adică nimic special, niște fete care erau departe de un gust propriu, ba eu pot să pun pariu că le îmbrăcau încă părinții, poate așa era și normal să fie în clasa 7-a, dar din păcate cărțile pe care le citeam noi în drum spre maturizare, filmele care le priveam demonstrau că există excepții în așa vîrste fragede.Stela era o tipă hard rock, în timpul cela capul îi era plin de Avril Lavigne, Dimu Borgir, Metallica, Linkin Park, Slipknot și pasiunea ei unicată față de Guns n Roses , ea avea două codițe împletite, maiourile în principiu aveau o stilistică rockuită completamente și des erau inscripțiile acelor trupe pe care le asculta, avea o geacă verde băițească și adidași Converși.Irina mea era o tipă rock ca stil de viață, ea era o tipă provocatoare pentru mine, un june de clasa 7-a ce vroia să demonstreze că nu are frică și că este destul sărit de pe fix. Nouă-n patru ne curgea fesul des, pentru că Irina cu Stela aveau grijă să aducă vin de la bunica, din puținii bani pe care-i aveam în buzunare, cumpăram bere, erau anii 2007, o bere la 2,5 era mult mai ieftină ca acum și își făcea efectul splendid. Totul parea frumos, doar că drama mea și a prietenului de la Sun City pe care-l chema Tinu, defapt Constantin, dar băieții cu numele Constantin deobicei erau Costea, Costîli, Costean, el era un băiat neobișnuit dintr-o familie cu influențe și viziuni politice mai liberale și românești de aceea Tinu. Politica în Moldova defapt a intrat în orice sferă, a ajuns pîn într-atît încît de viziunile politice a părinților depindea direct numele tău cît și prescurtarea lui. De exemplu eu aveam în ogradă un Băiat, Vanea, el era Oriol și doi băieți Gheorghe, păi unul era Jora altul era Gicu, să ai așa zisă paganeală defapt multe însemna, eu mă feream și îmi era frică de momentul paganelii mele, nimeni nu se putea determina ce paganeală să-mi pună, unul era Miller, altul Rîba, Chiperi, Slon, Nigher, Maloi, Melinița, de toate și toate pestrițate, eu așa am învățat să deosebesc categoriile populației, dacă jargonul adresării era rusesc era clar, acea ogradă era mai mult rusească, dacă era Românesc, era Românească, 2+2 e 4.Să revenim la Tinu, Tinu era mai înnalt ca mine și parcă-mi părea mie mai frumos, eu credeam că el trebuie să aibă mai mare succes la fete, plus acel break dance, omul se ținea în cap, învîrtea acele picioare fabulos pentru mine, iar coronița pe care o purta în fața mea era faptul că era un neînfricat de înălțime, putea să se urce pe un gard și foarte simplu să facă acel Salt în urmă sau în spate, nici o problemă. Dar eu nu eram invidios pe Tinu, zic poate așa o să fiu norocos, la el se trag fetele, fetele au prietene, cumva prietena ceea va rămîne și cu mine, cu Irina era ceva neclar, ea evident o depășea pe Stela, cînd veneau fetele de clasa 9-a toate împreună cu Stela îl urmăreau cu Tinu, mie acest lucru îmi convinea, eu cu urechile mele mari și cu nasul, defapt care nas, șnobeliul meu prea mare pentru acea față de copil pe care o aveam, mama spunea că am nasul lui Bunelul Pavel, la ei în familie este un Moș, Moș Vasile, la nuntă el cînd vine nasul lui este mai mare și mai lung decît o cravată, iar după mîncarea caldă servită se face vînăt și-ți pare că concentrația de vin băută stă în nas nicidecum în stomac, eu în fiecare noapte ânainte de somn mă rugam ca nasul să se oprească din crescut și să nu ajung ca moș Vasîle, el tot apropo avea o poreclă, Gavanos, era trasă defapt de la Havana capitala Cubei el foarte mult arăta a un străin, negru și acel nas,  pizdeț ce nas, Vasea Gavanos mai pe scurt, strașnic, pînă la fiori, ebati.Irina asculta Gîndul Mîței, Alternosfera, mie îmi plăcea, eu mereu o lăsam să-mi arate muzică, ascultam cu ea cum Motoarele trag cu putere și zborul începe greoi, eu vroiam să o sărut, iar ea probabil se gîndea la băieții de clasa 10-a, 11-a, sau a 12-a, ea îmi povestea cîteodată de ei, eu nu iubeam să o ascult mie imi era ciudă pe toți acești pidari ce vor să mi-o fure pe Irina, odată ea mi-a povestit despre un cacoita ciuvac de Facultate cu care ea a ieșit, eu furios tot drumul mă gîndem să cresc mare și să găsesc acest Pedofil ce vrea să mi-o fure pe Irina, poate ea cu el ascultă Alternosfera, poate altceva nou ce mie încă nu mi-a arătat. Timpurile erau coibile, pe Tinu îl rodea acneea periodic, eu mă bucuram că aveam un ten fin ca popca de bebeluși. Cu Tinu după atîțea ani despre asta discutam despre aventurile noastre cu Irina și Stela.Revelația era că eu nu am răbdat și i-am spus despre dragostea pe care o purtam față de ea, sfiala ma făcut să o anunț după vreo 5 luni în care înainte de somn îi așteptam cu sufletul la gură mesajele pe Motorola mea cu cartelă Voxtel, noi ne-am sărutat la ea acasă vreo 2 ore în continuu, eu îmi simțeam victoria, dar nu era să fie pentru că după aceste 2 ore de săruturi au urmat undeva 2 ore de explicații de ce noi nu putem fi impreună. Am hotărît cu Tinu să ne oprim la o bere în amintirea dragostei praibite și blocate de diferența dintre vîrste.Fiecare din noi a trecut prin aceste momente cînd din cauza copilăriei sau nuștiu, aceste impulsuri sexuale care ne atacă mereu, SEXUALITATEA, strigă Freud, eu cu Tinu, cu o bere-n mînă am căzut de acord cu acest bătrîn, sexualitatea, suspinînd o constatez, sentimentul, atracția care ne ghidează de la începutul vieții, din cele mai fragede vîrste, am început a o căuta în cele mai vechi amintiri, vroiam să o prind în flagrant și uite că mi-am adus aminte.Am avut eu o vecină pînă prin clasa 5-a, eu eram clasa 1, ea era clasa 12-a, așa eu țin minte diferențele noastre, dar eu am cunoscuto de pe la 4 ani, Mama mă mai lăsa la ea în ospeție cîn era ocupată la lucru pînă seara tîrziu sau cînd plecau cu tata la vreo nuntă sau cumetrie. La acea vecină mereu venea o prietenă Victoria, o fată înaltă, sînii deja îi erau bine formați, o țin minte într-un tricou verde cu un decolteu frumos și niște blugi care îi evidențiau talia, la ea chestia nu era în buci, era în talie, ele la balcon meștereau diferite salate, iar eu mă holbam la Victoria, nimeni nu știa ce era la mine în cap, nici eu nu știam, dar după atîțea ani pot afirma cu mîna pe Constituție că era sex, nu nu sex, dar SEX. Eu o vroiam în toate întruchipările mele, eu o întrebam pe vecină cînd o să mai intre pe la noi, o rugam să ieșim la plimbări cu ea, odată m-am urcat la ea în brațe și discret am întrebato dacă pot să o sărut, ele ca liceence mari, au început a chicoti și eu am sărutato ușor în buze, era o clipă de neuitat, buzele ei subțiri și roșii miroseau a spirit rebel de liceeancă, ea era o fată evidențiată parcă cu roșu, eu cu una de asta aș fugi de la lecții prin clasa 12-a, mereu, mai ales că la liceu ultimele lecții erau fizica și chimia, o catastrofă pentru un umanist lenos și înrăit ca mine. Norocul meu mă păștea într-o zi, cînd fratele acelei vecine a rămas acasă, era el, un alt prieten al său care se vede că a pus ochiul pe Vica, Vecina Maria și eu, prichindelul pervers din ușa de alături.Eu vroiam din start să preiau inițiativa și să intr-un cercul imediat de atenția a Vicăi mie imi era pohui de toți ceilalți aflați în bucătărie, eu încercam să mă așez la ea în brațe, să spun poezii mai pe scurt să-mi folosesc toate armele din arsenalul meu perspicace de copil al unei creșe. Vecinul a observat alura mea și a zis- Îl vezi pe maloi ce dă din el ? Dă să-i dăm voie să-ți puie mîna la țîțe. Mi-a luat mîna și a puso la ea la pe sîni, avea niște sîni ce nu-mi încăpeau în mîna de copil, iar eu încercam să-i cuprind cu tot înadinsul, vroiam să-i simt dimensiunile, să-i simt palpabil, să savurez perfect momentul, era apogeul meu, eu și dragostea mea imposibilă.- Ce faci ? El e încă mic, dă-i pace nu-l învăța prostii.Prostii ??? Care prostii ? Tot ce știam eu pînă la acea atingere îmi părea prostie, alfabetul limbei române îmi părea prostie, lecțiile de la Tanti Efimia îmi păreau prostie, nicidecum acei sîni, primii mei sîni, pe care nu am să-i uit niciodată.

O altă istorie se întămpla cînd tatăl meu pentru prima dată se pregătea să fie Naș, Godfather și chestii, cuplul pe care urma să-l cunune era compus din Fratele tatălui și Soția lui, ei tineri și frumoși, părinții mei la fel, dar mărul discordiei era Verișoara cu care a venit soția fratelui meu. Natașa, așa o chema pe acea verișoară, cu ea încercam să stau mai mereu, în rusa mea stîlcită pe care o știu de mic copil, o întrebam cum îi place în Moldova și alte mărunțișuri. Natașa era o ucraineancă frumoasă, deosebită, buzele ei erau pronunțate rotunde și cărnoase, ochii ei erau negri iar sprîncenele mari, îi evidențiau pupilele perfecte, avea niște sprîncene ce se aflau la o distanță ideală una de alta, un nas mediu cu nări medii frumoase, mîinele ei erau foarte gingașe, iar sînii păreau gata să evadeze, eu am traso la o plimbare spre Biserica din Sat. E o biserică veche imensă din anul 1922 se presupune că e un semi-sobor nefinalizat, copia identică a unui Sobor din Italia un proiect unic pentru Moldova, lăsat baltă și uitat de autorități. Era o zi în care a plouat, ea ma luat în brațe la un moment dat pentru că aveam niște ghetuțe vulnerabile în fața noroiului Moldovenesc, eu încercam în fel și chip să-i ating sînii să o cuprind, să fiu aproape de ea. Eu îi spuneam că o iubesc și că vreau să mă căsătoresc cu ea, i-am observat în acest moment ochii speriați și luați prin surprindere. Mă privea atent, în gîndul ei cred că se strecurau ideile, cît de prostesc arată o îndrăgostire la jumate de metru de pămînt, pentru mine însă nu era prostesc deloc, era o dramă, o dramă pe care eu involuntar o trăiam, eu nu eram bucuros să-mi văd rudele de aceeiași vîrstă, verișorii, eu vroiam doar să o văd pe Natașa. Înaintea somnului eu am strîns un buchet de Lilieci, pe care i le-am făcut cadou și am întrebato dacă pot să dorm cu ea ? Spre marea mea uimire părinții cît și bunica au acceptat ca noi să-mpărțim patul, eu vroiam să acționez, trebuia să cîștig un sărut.- Te iubesc ! Vulgar i-am șoptit la ureche, fără nici o tactică, fără nici o acoperire, ca un prost. Eram copil mi se ierta, era sincer, eu nu știam ce zodie este ea, care este artistul ei preferat, poate ea asculta un pop rusesc, sau poate îi plăcea Okean Elizy, sau poate în genere muzica o deprima, nici nu știam cîți ani are, ea era a mea Natașa, care a venit din Ucraina.- Ce-i cu tine, hai ea și dormi, e tîrziu, o să ne audă toți din casă.- Nu o să ne audă.- Cum nu, dacă tu în continuu vorbești ceea ce nu cunoști.- Eu cunosc, că te iubesc.- Tu nu cunoști.- Pot să te sărut.- Nu.- Doar odată.- Nu.- Te rog ! Nu o să spun la nimeni.Eu m-am apropiat de buzele ei, ireal, vă dați seama un copil de 9 ani încearcă să sărute o fată de 17. Ea ma sărutat, eu a doua zi mă simțeam perfect, dar ea se uita cu rușine, să vă spun sincer cel mai idiotic lucru pe care puteți să-l faceți cu un copil de 9 ani e să-i spuneți un secret și să vă așteptați că el o să-l țină. Eu l-am ținut, eu eram un copil care ține secretele.Tinu rămase uimit de aceste istorii pentru că a lui urma a fi una fascinantă. Viața a trecut, eu eram singur la părinți deci creșteam un egoist care căuta să fie iubit și să iubească ceva mai mult, dar nu observam cum uneori niște purandele mă iubesc pe mine, dar Tinu mereu a fost un sufletist.La o petrecere de Familie de Tinu se apropie o fată de 13 ani, el avea 18, începe să-l întrebe de universitate, de școală, ia transmis o cerere de prietenie pe facebook și i-a dat follow pe instagram. Pe facebook Tinu cu un ochi i-a privit fotografiile, majoritatea erau niște fotografii simple dar făcute cu gust, însă se remarca o încercare de evidențiere a formelor, ușoară, dar totuși încercare. Cînd a ajuns acasă în fiecare zi rimea mesaje de la ea, invitații în oraș, diferite fotografii provocatoare, ca într-un final la un frigărui destinat familiei să vină și ea ca invitată alături de părinții ei. La acel frigărui domnița la invitat pe Tinu la o plimbare, erau cireșii copți și la rugat să-i culeagă un braț, mergînd ea a hotărît să-l oprească pentru o discuție, importantă. Fetița i-a spus cu lacrimi în ochi că îl iubește și că el este sortitul ei. Tinu avea o soră care tot avea 13 ani, pentru el acest fruct era mai interzis decît merele pentru o arecare Evă. Dar totuși ea i-a rupt un sărut, el rușinat s-a întors la ai săi, spunîndu-i ”NU”. Peste 4 ani ea la 17 el la 22 primește un mesaj de la această puștoaică deja crescută, frumoasă, arătoasă. De ce nu ? se gîndește oarecare, drama e că în timpul sexului ea nu era virgină, se întîmpla la 14 ca la o tabără de vară un oarecare să-i fie primul.Interesante sînt aceste iubiri imposibile, prin care fiecare am trecut, de la ele nu aștepți consolare, în această lume este cu vîrf și indesat dragoste neîmpărțită între doi subiecți aflați la marginea unei găuri, numită vîrstă.  Uneori vezi acest fenomen ca o nedreptate strigătoare la cer <<de ce ea e mai mare decît mine cu 20 de ani ???>> Sau mai mică cu 20, habar n-am ce ne conduce, ce ne lovește. De ce ea este prietena vecinei, sora prietenului, sau fiica unui prieten de familie, sau pur și simplă cea mai pizdoasă liceeancă ? Dar aceasta mi se pare o etapă evidentă a dragostei, momentul cînd tu doar poți să o simți fără anumite remușcări și consecințe, dragostea ca sentiment, nu ca anturaj format în mințile noastre și așa posesive și perverse, un suflu al curajului, cu toate frazele lui rușinoase, cu toate eșecurile și refuzurile, cu toate țîțele și cururile care vor îmbătrîni cînd tu vei fi apt pentru mai multe. Noi înțelegem că dacă privim în trecut aceste amintiri sunt la fel de colorate și de intensive, abundete ca romanele noastre mature, despărțiri, sticle de vin băute și sexuri după Chet Faker. Dragostea este frumoasă uneori în aparențele ei primitive și de moment, doar pentru că o poți simți și te simți viu cu acest sentiment în sine, ea te inspiră și te atrage în acest haos, în acest huier-buier, fără care ar fi așa de sumbru și plictisitor.142 de lei a spus chelnerul. Tinu scormonește buzunarele.

My Great Web page

Locuri în care te-aș duci în această toamnă draga mea sînt multe, am ezitat să ți le spun pentru că vroiam să le țin în secret de tine, să ți le fac surpriză, pentru că doar tu știi cît de tare eu iubesc toamna și cît de tare eu te iubesc pe tine. Ești o necunoscută și da despre tine vorbesc, prietena mea tomnatică. Te-nțeleg că mă respingi pentru că în fiecare anotimp îmi schimb concepțiile despre o prietenă sezonieră, de unde acest baraj, această abstracție în cap, această poziționare față de un chip. În fiecare anotimp chip diferit și pe toate aceste chipuri le unește dragostea. Dar oare nu așa trebuie să fie ? Diferit, ba chiar unic, pentru că fiecare frunză e unică. Tu ești precum o ploaie, dar eu nuștiu de ce mereu port umbrelă, o pălărie, un fular, aceleași musteți, odată chiar un copilaș de vrio 8 ani s-a oprit uitînduse pe stradă la mine, uite mama un gentleman, eu am zîmbit, și m-am prins cu ciorchine în cap, mol ce fel de genleman fără ma louloute. LOULOUTE. Nuștiu de ce toamna asta mă trage la franceză, cu regret constant că e așa de populară Franța în ultimul timp. De ce cu regret ? Păi eu o iubeam în orice aparență așa, atît de tare o iubeam și o idolizam în cît dacă aș călca în Franța aș călca pe coasta de azur într-o perioadă tomnatică, și pe biciclete împreună am merge la făcut, băut, futut și scăldat în vin, da futut, tu știi că eu mereu am fost creativ, critic și vulgar, țigările probabil m-au făcut vulgar, sau dezamăgirile în dragoste, hm, oare pot fi dezamăgirile în dragoste vulgare ? cred că da, pentru că răzbunarea în fața unei iubite ce te refuză, te duce în locuri lipsite de morală, unde vreai să bei și să fuți, acțiuni care combinate sunt foarte vulgare. Dar toți noi sîntem vulgari, acești romantici ai planetei. Vorbeam despre Franța, în aceste locuri te-aș duce, precis nu în Paris, te-aș ține în Burgundia, dar nu în Paris, pentru că mi-aș spulbera astfel idealul despre Franța. Și acum cu regret constant că Franța e populară, pentru că datorită unor evenimente nedorite, mulți au început să-mi fure din iubirea mea  față de Franța, să o pună la vitrină, să o divulge și să profite prea mult de ea, cui îi trebuie așa o dragoste, dezbrăcată, folosită și aruncată la vitrină. Non merci, vous pouvez garder, bleati iar franceza. Dar defapt bleati și blette, seamănă la structură, blette înseamnă o plantă din familia sfeclei care mănîncă frunze.

  Apropo de Franța îmi amintești tu, tomnatica mea iubită, pentru că țin minte cum repetai franceza, am ținut minte o zi, o zi din acelea, în care rămîneam la tine și ascultam muzică, îți puneam filmele mele țicnite, iar tu îți căutai așa artistic de treabă. Tu conjugai verbul ”a crede”, îl conjugai în continuu, te uitai la mine și îl conjugai în continuu, eu dacă nu știu nici o boabă franceza mă uitam la tine ca la o țicnită franțuzoaică, in tricou și chiloți, ce așa de sexy și insistent conjugă verbul a crede, eram prea prost și prea îndrăgostit să cred și să observ că este un semn de la tine, tu conjugai verbul a crede, Que je croie. Que tu croies. Qu’il ou qu’elle croie. Eu Cred, Tu Crezi, El Ea Crede, asta o repetai. În ce să cred ? m-am gîndit eu în acest moment, și deodată după fereastră a căzut ploaia. În acel moment tu ai aruncat tot și ai sărit pe mine, parcă ai vrut să întemeiezi acest blestem de sfîrșit de toamnă, acest blestem al tău franțuzesc cu Que tu Crois, ai vrut să-l întemeiezi cu Sex. El fiind elementul de final și lipsă. Blestemul a lucrat, pe lîngă ploaie, eu Am Crezut, nuștiu dacă în ceea ce ai vrut, dar am crezut. Tu iubita mea toamnatică, am crezut în tine, dar am crezut și-n locurile în care te-am dus și în care vreau să te mai duc. Eu vreau să ajung cu tine-n praga să  ne refugiem de lume în bierăriile de acolo, să ne refugiem pe străzile vechi, aruncînd toată toxicitatea realității moldovenești. Praga în noiembrie e destul de posomorîtă, oentru că noiembrie e de la sine o lună a plecărilor, animalele hibernează, păsările migrează, tu ai ridicat capul arătîndumi o barză și ai zis: ”spuneți o dorință, căci în popor se consideră că barza îți duce gîndul în țările calde, și fiind o pasăre fidelă, se întoarce tot cu acel gînd deja împlinit.” Eu ca întodeauna pierdut în spațiu, poate chiar căscat, am ridicat capul, am văzut barza și m-am întrebat:” Hm dorință, ce dorință, și de ce ea îmi dă mie această dorință, de ce nu o folosește ea, să-mi doresc dar...” și mi-am dorit ceva material, prostul. Ea mi-a dat dorința ca să îmi visez dragostea noastră, căci așa se gîndește o femeie care iubește, așa se gîndește și un bărbat care iubește, dar la sigur nu așa gîndește un artist. Dar totuși plecînd vietățile, uscînduse copacii, vine tăcerea, liniștea, adică oamenii rămîn pe lîngă împerecherile lor și cu singurătățile lor. Singurătăți amare, care-ți picură cu ratări, minciuni, frici, dar totodată singurătăți de creație, de inspirație, de amintiri, și vise pline de sens. Aici te gîndești pentru prima dată, că iarna pare a fi foarte friguroasă, și că mai bine o păstrezi la piept, înțelegi că sînt locuri în care vrei să o duci, locuri în care vrei să o cuprinzi, să ții în taină poftele ei sălbatice, zăpada cel mai bine îmbibă amintirile, dar gutuii totuși se coc toamna. În verandă stînd cu tine, noi bem gărăfi de vin, ținîndune de mînă gîndindune la locuri pe care le știm, și visînd la locuri în care putem să plecăm. Știi tomnatica iubită, toate bune-aranjate, eu știu locuri în care putem să plecăm, dar chițibușul e, că eu nu te știu pe tine.

  Aloha la creștini și la cei mai puțin ortodocși, dăunăzi recitisem multe articole de pe acest blog ca să-mi văd evoluția mea ca scriitor, cu ochelari pe ochi, cu lentile și lupă, cu oficiali europeni, am constat că o ”oarecare evoluție” în forma ei cea mai basică lipsește crunt. Am decis că un om atinge succesul chiar atunci cînd se încăpăținează să meargă mai departe. Vezuviu acestui blog explodase cu un an în urmă, după cele 3 postări care puse cap la cap strîng, net-net peste 100 de mii de vizualizări. Minunat zice eul meu liric, că-s postări fără cuvinte cheie populare. Sunt niște postări lipite din tot aluatul făcut de drojdia ceea  turcească din piață de 5 lei în tazicul moldovenesc. Sill vous plait.  *****   Astăzi vreau să vă povestesc despre o Sonată Literară în La Minor, merge vorba despre o verticală pustie de nesimțiți. O verticală a societății care nimănui nu-i trebuiește, un fel de Ministerul Mediului în Republica Moldova. My Great Web page O să citiți acest articol mai repede decît o să vă beți Espresso cu Adrenalină și Propan. Articolul este despre nesimțiți, nu aceștia care ascultă manele beți, niș acei care umblă în adidas și spun la copii că Moș Crăciun nu există, și niș despre acei nesimțiți care stau bine merci ca statuele din Madam Tussaud în Parlament, iar săracii oameni pe undeva pe la Ciocana dorm în Paltoane. Este așa o cultură, nuștiu cum se numește ea în cercurile intelectualilor savanți, da eu am să-i zic cultura Pasagerului. Cultura Pasagerului nu este o cultură ce este predată în școală, ba chiar mai mult ea este una instinctivă și psihologică ce stă partizanic în nivelul nostru profan de educație, sau cum acolo, Another Brick in The Wall. Mărunțișurile fac lucrurile mari să fie frumoase și impunătoare, așa cum le vedem cu ochiul deschis. Less is More, cum zice englezul, de fapt Less is More este vestitul slogan electoral a lui Ludovic al 15-lea, cunoscut ca Swagerul numărul unu printre iubitorii Trap Partyurilor din dreapta Nistrului, matincă nu ave tatuaje. Deci mai pe scurt, ar trebui odată și odată să ne învățăm că orice lucru pe care punem mîna în această viață, care ne dă nouă oamenilor din toate clasele sociale posibilitatea de a decide și a schimba ceva sînt niște cuburi a relațiilor umane. Vestitul Cubic Rubic, pe care îl strîngi cu bătăi de cap întru cît să formezi șirul de culori. Nu scriu pentru acei care au zburat odată cu avionul, dar vă atrag atenția. Scriu mai mult pentru acei care încă nu au zburat și să nu uitați. Printre toate emoțiile pe care o să le aveți țineți minte un lucru, educația se manifestă atunci, cînd alături de oamenii cu care probabil nu ai să te mai vezi niciodată în viață te porți ca o evoluție demnă de o piceniușcă cu ciocolată, atunci ești un mahr care nu pe digeabă lua zdupaci de la părinți. Să știți că toți oamenii din avion vor să doarmă, iar imbecilii care chipurile nu au loc și-și împing în plin rost scaunele în urmă, reprezintă pata neagră a ADN-ului moștenit de la Țărănismul Educațional, pentru că știți mă rog fără jigniri, da în sate nu-s avioane, și oamenii nu știu cum să se comporte în ele. Poate din urma ta stă o mamă însărcinată ce și-a comandat un ceai fierbinte cu zmeură, iar tu bah și scaunul orizontal, apăsînd pe cnopcă. Eu în genere cred că a apăsa pe cnopcă trebuie să fie privilegiul licențiat, să dăm niște teste. Democrția modernă ne dă niște posibilități libertine de a apăsa pe cnopși, iar oamenii fără tulburări își exercită acest drept, vedi el e nașaru. E nașaru să deschizi ferestrele în rutiere formînd curent, neglijînd plebea nemulțumită. Totul e într-atît de nașaru și disponibil încît instinctele primare se transformă în niște deficiențe cu apucături neandertale, iar nesimțiții se transformă în niște controversați moraliști toleranți, luptători cu drepturile omului, cu noțiuni basice suflate de vîntul snobist și speculații auzite la colțul  blocului și neverificate. Spuneam de nesimțiți, păi voi sînteți. Pardon, suntem. Sunt un nesimțit deoarece cînd plec din Moldova nu iau cu mine Ungheniul meu preferat cu toate viciile, și mă acomodez ușor într-o nouă societate cu oamenii lor, tradițiile și cultura lor. Sînt un nesimțit cînd încerc să vorbesc limba unui  alt popor la el în țară. Sînt un nesimțit cînd dorescc să cunosc mai multe, să-mi largesc viziunile muzicale, gusturile artistice, cineaste. Sunt un vîiebist daje, huli mă vîibesc că știu. Suntem niște nesimțiți cînd nu dăm vina pe cineva, și nu căutăm să dăm vina pe locuri, persoane, circumstanțe și entități tainice, masonice. Avem canibali în secolul 21, care mănîncă oameni cu tot cu suflet. Să vă mai spun un lucru, Canibalii chiar se plîng pe abundența de oameni nesimțiți, sunt grași și lii greață de mîncare, sîntem prea mulți. Am încercat să-mi explic acest lucru, și am ajuns la concluzia că, nedreptățile în relațiile sociale generează nefericire, nesimțire și neîncredere. Neîncrederea este starea ”pre” a nesimțirii. Un om neîncrezut nu-și expune părerile, chiar și cele proaste. Mulți din noi am avut păreri și idei proaste, dar expunerea lor le poate corecta sau cizela. Un om neîncrezut nu este amabil, vă imaginați să zică el, Bună Ziua, Sărut mîna, iar cu un necunoscut să vorbească înteresat de viața lui fără a îl privi cu dispreț. Un neîncrezut bîrfește idiotic orice aparență umană din viața lui, am impresia cînd pula nu i se scoală, o bărfește și pe ea. Cînd am nimerit în Universitate, căci cam așa și s-a primit am nimerit, am început să întîlnesc oameni cu așa niște ambiții nacrucenîie, pompați de orgoliu și nemiloși, care atît de mult își băteau capul de notă nu de material, de tăcere și de despărțiri rapide, de cunoștință neîntîmplătoare și de dorință de a reuși pe toate fronturile sînguri înțelegînd cît de multă fățărnicie este în ceea ce fac, pentru că ei erau nesiguri în propriile puteri și se temeau de viitor ca Maiașii de 2012. Nesimțiți în relații cu cei pe care îi iubim, pentru că presiunile cotidiene impuse de niște Jupîni și Jupînese din verticala conducerii, ne fac să uităm că trăim aici, acum, odată. Nesimțiți și înfricoșați de miciile teritorii pe care le stăpînim, că-i clar că nu vorbim cu oamenii întîmplători din lift, rutieră, scara blocului, rînduri și alte zone fierbinți. Sîntem nesimțiți că iubim mai mult inutilitățile decît utilitățile. Iubim mai mult țîțile decît sufletul, nu că țîța e inutilitate, e utilitate dar temporară. Nesimțirea e copilul minciunii, alaptat de frică. Iar noi din generația în blugi, copii indigo, ne-am transformat în niște huilapani mega intelectuali, cu aere de Cosmopolitani, generația superficialității și fake-ului.  Iar acum cînd conștientizăm cine suntem, te rog fii amabil și mișcă Dumnezău Mă-ti spinărușa scaunului în poza verticală, ca educat să continuăm să ne ignorăm, că belot precis  nu mai joci pe bordul Air France.

My Great Web page         Divide Et Impera                                            

Într-o zi un prieten îl întreabă pe altul Tu fumezi ?El răspunde Înțelegi camarade, fumez eu cînd beau o bere sau ceva, dar beau eu fără stop, de aceea multora li se creează iluzia că eu fumez. Apoi gustînd încă odată din coniakul de pe masă a mai bolmojit o frază subsemnatul, amice da mai știi fumatul meu e ca și democrația Americii, atunci cînd ei se implică în treburile altor țări fără a ști nimic despre cultura lor anume atunci ei încep a crede tot mai mult în perfecțiunea propriei democrații, și de aceea lumii i se creează iluzia că puroiul libertății coace exact unde doamna verde întinde mîna în sus exact lîngă BigApple City, New York, adevărul e că eu nu fumez... În luna mai am aflat că viza e în Pașaport și că mă așteaptă o vară destul de plăcută în tărîmul marelor vise, America, în tărîmul din greșeală descoperit, unde deloc nu prin greșeli ajungi, și cu ochii obosiți, am pășit pe pămîntul unui Oraș numit Chicago, ca după 2 luni de rezervări în declarații să scriu o postare despre cum am văzut eu America.  Prin ce-i bună America, totuși  mă gîndeam la lucrurile mai materiale ce încap în portofel ca banii și ca anumite nișteacuri tehnice ca iphoane, beatsuri și chestii, dar nu prin acest lucru e înteresant aici, și nici mirajurile zgîrîie-norilor nu-s acele fructe interzise, America te face totuși liber de orice apăsare, ea îți dă acea libertate pe care o simți doar cînd ești printre străini. De fapt de care străini merge vorba ? Că toți sîntem mai mult sau mai puțin ”străini”. Să zicem așa mai bine, străini de pașapoarte. Această libertate și ademenește,  libertatea de a vorbi cu persoane din care nu le știi proveniența, starea materială, treapta socială, pagina de facebook, trecutul, anturajul, această detașare de a vorbi despre problemele altora, de a crește în proprii tăi ochi, și riscul de a cădea în proprii tăi ochi. Aici privind în jur confuz simți pe propria piele multitudinea direcțiilor încotro o apuci, mulțimea de labirinturi, și parcă sclipește în depărtare ca în creațiile Columbia Pictures,  ”Scarface-ul” lui Al Pacino ce detașat îți spune Că Lumea E a Ta, strînge-o în pumn, poate o strîngi, da poate te rătăcești în labirint așa și neîncălecîndul pe Minotaur. Ideea e că dacă în Junglă Leul e rege și poartă Coroană, aici și o muscă-și valorifică deșeul, pentru că prima regulă este cu cît mai repede circulă banii cu atît mai repede ei ajung într-un anumit buzunar, a doua regulă, fiecare om are o meserie, și covorul nu-l scuturi afară, dar chemi un om specializat în ale curăța, căruia îi dai bani, iar apoi el cu acei bani vine la tine în Pub și își ea o bere. Ideea-i că nu mărimea contează căci dacă după mărime s-ar judeca, Regele Animalelor ar fi Elefantul, dar mai este și aici un chițibuș, Lupul e mai slab decît Leul, dar Lupul niciodată nu este dirijat în Circuri. Bărbații plecați de acasă se întorc în acea casă pentru femei, Visul plecat de acasă, se întoarce epuizat sau îndeplinit. Nu există glorie fără suferințe, iar apogeul merge mereu pas în pas cu demența, uneori poți să încurci drumurile, de aceea Eroii mai devreme sau mai tîrziu au căzut pradă, demenței glorioase, același Hercule după cele 12 fapte, izbînde,  și-a omorît cei trei copii, poate Hercule nu a existat, și aceste sînt mituri, dar oamenii sînt atît de vulnerabili în fața miturilor că o simplă combinație American Dream o putem echivala cu Hercule, și nu se știe cine e mai adevărat Hercule sau American Dream. America uneori e la un pas de demență văzînd o bătrînică în bikini în stilul dungatului drapel cu steluțe, astupînd ”nașe vsio”, și poate atunci înțelegi că poate aici e demnitatea acestui stat. Nick Papadackis în Romanul său din care am citit fragmente multe, dar nu integralitatea ( Poștașul mereu sună de două ori spune) America e țara posibilităților, posibilități sînt, fericire nu-i. Tot odată Americanii îs destul de tipici, cu zîmbetul lor, și ”dejurnîi” Hello and Welcome, Im Sorry și așa mai departe, dar și Hello provine de la Hell. Pentru că poate vin din Moldova unde să ei una în bot e mai ușor decît să obții scuze, mi-au părut foarte miau-miau acești oameni de la început, ca să înțeleg peste o lună văzîndu-i în fiecare zi că amabilitatea lor e o casetă bine înregistrată care e pe replay ca cel mai de Cîcat Singl(Eu vara nu dorm) învîrtit la Huipaimioș Fm. Nu vreau să fiu acest snob încăpăținat, ce sînt nemulțumit vara de căldură, iarna de ninsoare, și toamna de ploi. Dar parcă lipsește un pic de suflet în acest zîmbet de Oscar pe care-l vezi atît de antrenat și-ți pare că-i atît de adevărat ca strigătele unei prostituate cu ani de muncă în spate. Tipic îmi vine în gînd o Americancă ce stă bine-merci la un pas de a trece din clasa mijlocie în cea un pic mai superioară, ce vară de vară pleacă prin Europa, bea vinuri burgheze în coasta de azur, apoi simte aroma poamei tăpușite de picioarele virginilor dive din  Spania, vorbește cu localnicii, și chicotește sub mustețile McDonaldice, simțind în același timp și melancolie și tandrețe și superioritate, cu privire la obiceiurile, tradițiile, modul de viața, folcul, îmbrăcămintea și zîmbetul oamenilor din alte țări, create de multe secole, pentru că America nu și le-a creat propriu-zis. Și atunci ca în Southpark, ironic vreai să zici Bleati ”Туалет — это последний бастион американской свободы! ” da nu Acolo drepturile negrilor, feminismul și mai nuștiu ce acolotralala. Să nu mă înțelegeți greșit citim(scriu) despre contradicțiile Americane nu despre că mol tipa, iaca nici aici nu e bine, și parcă Putin nu-i La La LA, și parcă cu corupția mă împac. NU. America e țara emigranților, și aici ca niciunde poți să-ți arunci cît mai departe complexul inferiorității, aici parcă nu ești o bucată de carne rugumată lipită de propriul pașaport. Cu ochii mei naivi, moldovenești, am văzut metropole de oameni ghidați de dolar cu visul de a face, a primi, a cheltui, și a răsufla cu gînduri izolate de Ocean, Țara fostelor 3 categorii sociale Emigranți, Robi, Stăpîni. Dar aici și l-am cunoscut pe De Niro, Al Pacino, Scorsese, Eminem, aici am gustat din ironia serialului Friends, din Viciosul Cerc din Californication, de fapt nu aici ci în 3 camere la etajul 4 în Ungheni ei mi-au zis Salut, aici eu am început să-i înțeleg. Poate că America-i pentru mine o mină de aur din punct de vedere material, și mai sînt aici nișteacuri în căutarea cărora totul pare a fi destul de ice, dar pedantismul de a scoate din totul venit totuși sterilizează, diminuiază și face artificală comunicarea cu oamenii căci you know Its nothing personal, just bussines. America e plină de contradicții pentru că școlile americane sînt unele din cele mai proaste din lume, dar cînd vorbim de universități sînt unele din cele mai bune, interesant mister, ca de altfel orice mister este înteresant.

Americanii sînt altfel decît Europenii, deoarece europenii din cauza miilor de ani de experiență știu că orice imperiu are un sfîrșit, și știu că cît de mult nu ai schimba, nu ai construi azi, iești primul mîine ești utlimul( Salut Grecia) există bogați, există săraci, Americanii încă nu și-au întîlnit colapsul. Europenii și în comunicare sînt un pic mai cinici și experimentați, iar psihologic multe limbi europene și chiar Rusa încep cu o negare, însă în America totul începe cu o afirmare, de aceea chibzuielile noastre ne aduc la gîndul că ceea ce ne-am pus ca scop e imposibil, și parcă noi știm că  nu se poate Dar Americanul asta nu știe, și deaceea ei parcă reușesc mai des ca noi. Chiar și în sporturile lor naționale ei nu prea s-au întîlnit cu eșecul, Baseballul lor e fără concurență la nivel mondial, și cîștigătorii în baseballul american se numesc World Champions, ei nu au întîlnit eșec pe eșalon mondial, American Football, aceeași istorie, Baschet joacă toți, dar cum o fac americanii nu o face nimeni, de aceea iarăși încasăm o labă tristă, iar Fotbalul este și va fii o subcultură, mol tipa underground. Și chiar dacă americanul zice woow soccer, da eu știu, îmi place, dar se rătăcește în afirmații cînd îl întrebi de preferințe lui în fotbal. Asta-i similar cu ceea ce m-am întîlnit eu în Romănia, wooow frați Basarabeni, nu da frați, care-i Președintele Moldovei ? Ăăăăm nuștiu. Da imnul ? Ăăăăm nuștiu. Da alte trei orașe înafară de Chișinău ? Ăăăăm nuștiu. Nehoroșo. Dar știți cum frații sînt frați, pentru a se iubi indiferent de necazuri și imperfecțiuni. Chiar și cuvîntul nigher, America e o țară încă plină de rasism, aici încă se divizează populația în albi și negri. Chiar și fiind negrul învățat, citit, el va fi privit mai inferior, va primi mai puțin, va lucra într-un lucru mai neprestigios, oare nu acesta e adevăratul rasism, dar clar că e mai ușor să interzici un cuvînt decît să schimbi un fenomen. O țară cu 250 de milioane prieteni în care s-ar fi interzis cuvîntul prieten. Asta-i similar cu a face curat, știți de care curat ? nu cînd strîngi gunoiul și îl arunci în urnă, dar cînd îl ascunzi prin casă, iluzie, șahr-mahr, abra-cadabra. În America într-atît demult lucrează efectul turmei că am înțeles un lucru destul de ușor, dacă în anii 60-70-50 în toată cinematografia americană eroii principali tutunau doze de cal, acum ei au reușit să facă total opusul și să refacă fumatul ca un obicei destul de prost echivalent cu scărpinatul în cur și la coaie, ba mai mult un om poate fi exemplu numai prin faptul că nu fumează. Într-o universitate Americană poate lipsi biblioteca, dar Cola în Automate de 2 dolari la sigur va fi prezentă. Efectul de turmă e într-atît de mare și procentul de oameni rezistenți e atît de mic încît poate de aceea cu această țară e ușor de condus.

Dezvoltarea creierului nespălat în America se poate face doar dacă tu ai trăit 25 de ani în ”Psihușcă”, sau ai trăit în alt teritoriu izolat ca de exemplu Moldova. Cică teroriști, cică nuștiu cine, Istoria mereu e scrisă de căștigători, iar dacă ea nu-i ea se inventează, tem bolee că americanii la inventat dețin foarte coios tronul ca un rege cu mințile periodic furate de alcool, care în vînturile beției simte neinvincibilitatea, și din cînd în cînd se suie pe cel mai înalt turn să mai tragă o pișoarcă asupra plebei, pișoarca nu-l ajută cu nimic, da-i așa mai cu efect psihologic, mol tipa vedeți eu îs rege mie mi se poate pîș pîș pîș, dar o picătură din această pișoarcă adresată plebei oricum va rămîne în chiloței, chiar și la regi. Cel puțin chișoarca nu-i artifială, ca SIDA. În America cresc o mulțime de fructe, însă un fruct ei niciodată aici nu vor sădi, NOSTALGIA. Aici întri și începi a uita, pentru că simți cum se boțește Benjamin Franklin între degete, vezi orice ce nici prin gînd nu ai putea chibzui, chiar și o nuntă între papagali poți organiza, cu preot cu tot, vă imaginați Kakoi Taiti, N-am i tut harașo. Dar nostalgie aici ei nu o sădesc, ea vine doar uneori noaptea la tine ca duhurile și începe să te strîngă te gît, puțin cîte puțin pînă ce îți asfixiază sufletul pic cu pic, și cînd ea vine te înneci de dragoste, dor și neputință. O, Doamne pentru ce mie așa pedeapsă. Și Totuși America e prima țară care a a descoperit anume cuplarea acestor cuvinte A Face Bani, pentru că în Europa Bogățiile erau o cucerire, o moștenire, un furt, în America ei se fac, la propriu și la figurat. America ne face să fim dependenți, pentru că aici totul este în exces, mîncare, bani, băutură, filme și așa mai departe și pentru a-ți lua propria bucată ți se creează iluzia că trebuie în continuu să mănînci, să faci bani sau alte lucruri. într-un final nu vreau să descoper corola de minuni a lumii și nu vreau să afirm că cunosc ce se întîmplă, am scris doar niște remărci, după 2 luni de tăcere de cînd sînt în America, nu am vrut să scriu rupturi am vrut să dau o imagine cît de cît completă din milioane de puzzluri care le-am primit aici, America-i o femeie dungată, foarte frumoasă, controversată, Nu-i din cele mai fidele și sincere, și nici din cele mai educate, dar farmecul ei te face să o iubești și să o urăști în același timp, pentru că ea te fură de la familie cu vise, iar apoi te alungă, apoi iar te cheamă, Sirena Libertății Noastre cu coada dungată alb-roșie-stelată, un mit Grecic nedownloadabil de pe apple store, pe care o simți doar călcînd pe acest tărîm și ca în acest filmuleț exclami ”ЖАРКО, ДУШНО, И СВЕТЛО”  iar eu sînt un simplu student dintr-o țară pe care America încă nu a început să o bombardeze și să ne numească teroriști care scriu niște gînduri după ce mi-am scos ochelarii rozovi, ca să iau viața în mîini și să lupt pentru ea. Într-un final provincialitatea nu e o amplasare geografică, dar e o stare sufletească, iar America e o relație bănească-umană, între toți locuitorii ei, cînd zic toți și normal că las loc de excepții, dar în principiu ori naibești tu, ori te naibesc pe tine, importantă e psihologia. - Что же ты, интересно, похитил?Зек смущенно отмахивался:- Да ничего особенного... Трактор...- Цельный трактор?!- Ну.- И как же ты его похитил?- Очень просто. С комбината железобетонных изделий. Я действовал на психологию.- Как это?- Зашел на комбинат. Сел в трактор. Сзади привязал железную бочку из-под тавота. Еду на вахту. Бочка грохочет. Появляется охранник: "Куда везешь бочку?" Отвечаю: "По личной надобности". - "Документы есть?" - "Нет". - "Отвязывай к едрене фене..." Я бочку отвязал и дальше поехал. В общем, психология сработала.  God, Bless America.

My Great Web page

Mereu am primit o deprindere ca lucrurile noi aduc noi speranţe. Un exemplu sînt  hainele, îţi cumperi o haină şi parcă urgent vrei să o îmbraci, cît mai repede să-i rupi eticheta şi să ieşi pe invizibilul podium, din păcate sîntem aşa de naivi crezînd că cei din jur vor observa înnoirea, dar nu... O vor observa acele persoane care îţi sunt aproape, acei care te urăsc minuţios, iubitorii, iar restu nici nu vor înţelege că miroase a nou, ei poate nici nu vor observa că arăţi bine, sau nu vor dori să observe, pentru că fiecare observă ce vrea el să observe. Dacă în secolul 21 o haină devine neobservată ce să mai zicem de înnoirea cu o carte, în secolul în care 3 lucruri formează omul, glamurul, aşa zisele ştiri(vezi cea mai tare fază, ascultă cea mai interesantp piesă) şi brandurile. Dar se mai spune în popor că pielea rea şi răpănoasă...et samoe. Poate cu venirea unui nou an nu se va schimba nimic, bîdla va rămîne bîdlă, poate chiar omul cinstit îşi va schimba preferinţele, căci ca în povestea merelor putrede şi merelor bune, cele bune putrezesc, cele putrede nu se refac. Se vor schimba un pic valorile la fel cum se schimbă cu fiecare an, un fel de inflaţie a fericirii.

Dăunăzi la o discuţie am primit o întrebare, cu ce ai vrea să îmbunătăţeşti comunitatea în care trăieşti, sincer un pic m-am blocat, pentru că genetica de moldovean înnrăit s-a gîndit deodată la ce să elimine, nu ce să adauge, şi dacă în alt context aş fi fost greşit cred că în acest context voi fi foarte corect. Pentru că...am răspuns bîdla, vreau să elimin bîdla din societate. Vă imaginaţi anul 2014 în drum, întri în taxi şi acolo cîntă Chet Faker da nu Şafutinskii, Belîi Medvedi dă faliment. Orice zi se începe cu Salut, să aveţi o zi extraordinară, Mulţumesc, Să Trăiţi şi Dumneavoastră.  Bîdla, mai bine zis lipsa ei, va permite dezvoltarea societăţii într-un ritm fantastic ştiţi de ce, Pentru că Bîdlo asta-i ceea ce rămîne de la un om cînd el nu are un scop, o dorinţă şi o putere de a hotărî pentru el independent ceva. Bîdlo e omul ce nu poate vedea, şi primi o altă viziune a lucrurilor decît acea stereotipală, abo nahui nujno să te complici. Pentru că Vasile pînă mai ieri în fiecare zi se suie pe Maşa, dăde 3 tîrcoale, şi o pupa uscat, şi se uneau corpurile lora umede într-un ceva neclar, şi dura asta cît dura, iar Maşa nedumerată se întreba oare despre asta în Franţa se scriu aşa poezii frumoase, oare pentru asta au suferit poeţii. Apoi aşa gîndind încet cu încet am vrut ca în anul 2014 să avem parte de o oarecare verticalitate şi directitudine, o oarecare creaţie proprie. Se spune că dacă vrei să dezamăgeşti părinţii trebuie să le zici că vrei să fii artist, cred că naţia noastră prea mult timp nu a vrut să dezamăgească pe nimeni. Încă şi mai mult nu a vrut să zică adevărul, Spre exemplu omul te întreabă uite am desenat ceva, spune-mi ce părere ai, şi tu zici: Îmi pare că merge, îmi pare că-i bunişor. Greshit eu aş vrea să fie 3 categorii: Cîcat, Cîcat cu perspectivă, Formidabil, acest lucru va ajuta cel mai bine un artist să se dezvolte, iar dacă el va auzi că-i cîcat şi va înceta, înseamnă că el este la fel de cîcat fără coloană vertebrală ca şi creaţia sa. Dar cînd lucrurilor formidabile le zici rahat, atunci trebuie să-ţi pui anumite întrebări, fix ca în vorba ceea Tu eşti Dumnezeu- pentru că în tine el este, Tu eşti şi porc- pentru că în tine şi el este, însă păcat cînd porcului din tine tu îi zici Dumnezeu. Îi foarte bine cînd omul îşi ştie adevărata sa valoare, cînd îl stimulezi, cînd îl apreciezi, cînd el arătînd bine ştie că arată bine, cînd îşi are propriul său stil, iar cînd proştii nedumeriţi se uită şi se miră. Pentru că dacă contabilul face contabilitate, proştii mereu se miră, asta-i reflexul său la a nu înţelege ceva, vede o manifestare de artă se miră, vede o activitate ceva se miră, în principiu a te mira zicînd wow, e una,  şi a te mira făcînd ăăăăăăăă,blea,tfu, e alta... Ar fi bine să trăim cu adevărat, azi, nu mîine, să trăim, să facem greşeli, să o luăm de la început, să iubim, să punem scopuri, să le realizăm şi în loc să ne întrebăm ce sîntem Creştini, Musulmani, Atei, ar trebui primordial să ne întrebăm în fiecare zi, da oare nu în rahat ne transformăm şi nu rahat facem ? Pentru că viaţa omului îi exact ca o cădere de la al 9-lea etaj, tu nu poţi să te opreşti, nu poţi să te întorci înapoi, să zici nu sar. Pentru că odată ce te-ai născut nu poţi să te întorci înapoi, să te opreşti, poţi doar pe parcursul acestei căderi să reuşeşti să faci ceva folositor. Ar trebui să înţelegem că dragostea nu are dimensiuni are doar Da sau Nu, dragostea nu necesită discuţii ci doar acţiune, iar dacă avem neînţelegeri cu lumea înconjurătoare ar trebui să facem ca în piesa trupei Carlas Dreams, Lumea ta, trebuie să credem în lumea noastră, pentru că dacă tu ştii că 2+2=4, iar 100 de oameni zic că-i 5 nu înseamnă că acei 100 au dreptate. Şi acum treaz privesc peste fereastră, văd oameni sau figuri care merg undeva, văd maşini, din nou rutină după 2 zile de sărbători, iar acele urări ce au fost rostite la mesele de anul nou se transformă în şabloanele pre-băutului, nu în scopuri, şi nici măcar în dorinţe. Ce spunem la mesele de anul nou mai degrabă îs nişte vise, dar cu toţii ştim că Viaţa uneori întrece visele pe autostradă cum întrece Porsche-ul Panamera un Opel Vectra, îl întrece cinic, dominant, fără replică. Vine Moş Crăciun dă cadourile de sub brad, urătură cu scop financiar, murătură, a doua zi de anul nou, un gust amar, sete, tone de veselă nespălată, sălată uscată, care a stat toată noaptea pe masă, oaspeţii au plecat...Poate într-o zi din ceea ce ne dorim de anul nou vom începe să realizăm ?

My Great Web page

În Moldova se întîmplă diverse fenomene metamorfizoeuropepene, Moldova intră în Uniune, iese  din Uniune, ceea ce mă  provoacă să gîndesc că Moldova-i ca sexul, ca să nu zic că-i ca altceva, intră-iese. Plămînii intelectuali a Republicii respiră cu diferite soiuri de texte, despre diferite soiuri de organizații, se apropie luna decembrie, chitanțile pentru Gaz, Maia Sandu devine  tot mai drasticul inamic al tuturor Odnoklassnicilor, iar noi, oamenii de rînd, ne mîncăm traiul, și ne trăim mălaiul, sau invers...nuștiu. Eu ca Guf, vse paiut pro mamu, pro papu, a huli, a ea spaiu vam pro babuliu. Gropițe in da house. Măcar ceva frumos. Deci Gropițe, eu nu pre știu ce să scriu, dar știu că ele mie îmi plac, gropițele îs un fel de antiseptic. Eu vă zic, pentru a uita de toate probleme care sînt pe această lume nu ai nevoie, de cele 10 sfaturi despre cum să scapi de griji, de savanții care au demonstrat că buna dispoziție o aduce defapt Ceaiul-cu-fasole, totul ce ne trebuie în luna lui Lovembrie este o fată, ce trece printre frunze cu un zimbet inocent de copilaș, și ne privește infantil cu niște gropițe. În acel moment îndrăgostindute de gropițe, te poți  căsători din greșeală în întreaga fată, și uiți de Parafare, Chirtoacă, și alte ciken-tuken.  

Rețeta contra depresiei este 1 bilet la teatru, 10 dansuri, 2 gropițe presurate cu un sărut(cantitatea sărutului este la alegere), Zîmbetul dintre gropițe se interzice de a îl înlătura chiar și la fierbere, iar spre sfîrșitul prepărării se toarnă un pic de vin roșu(Taraboste, Merlot.), și atunci cu cel mai mare curaj aprinzi, PoTv, Facebook și înțelegi că vreai înapoi în viața reală, în grabă închizînd, gadget-urile și altă șușară. Dacă ați observat Gropițele nu se văd delocul cînd omul este, sobru, deci, dacă mereu am zîmbi unul altuia atunci, poate am observa acești intruși găuriți de îngeri ce merg printre noi. De fapt oamenii cu gropițe sînt favorizați, ei poartă în gropițe lumina soarelui, roua dimineții, lumina lunii, cîte o steluță de pe cer, și multe multe secrete, pentru că secretele așa-s de mici și jucăușe. Gropițele mi se asociază cu Veverițele :D, de ce gropițele sînt drăguțe, că sînt... De ce veverițele sînt drăguțe, că sînt...Simplu. Ultimul timp îi popular să scrii despre ceva negativ, despre ură, despre dezamăgire, dragoste frîntă, cociugari chidaniţi, revoluţii, lenin şi iuţială din borş, da despre ceva frumos ca gropiţe nimeni nu scrie, nu trebuie aşa. Beu cafeaua, îmi mănînc bucata de pîine unsă cu ce am prin frigider, sărut răsfățat orice înfățișare cu gropițe, indulgent iertînd hihotitul vostru sfidat, însă monstruos de atrăgător.Eu mă pierd măgulit în gropița orarului meu, cu dragoste, cu pasiune, cu EuroIntegrare.

Eu pur şi simplu nu pot păstra calmul cînd merge vorba despre femei, despre sufletele noastre pereche, pentru că femeile îs cel mai misterios lucru care există pe  pămînt, asta-i ca BAC-ul, 12 ani înveţi şi tot te temi că nu a să-l dai şi de fapt aşa analizînd parcă nu-i nimic eşit din comun, căci încă de pe timpurile lui Adam şi Eva, merg legende despre logica feminină. Există ea sau nu ? nu mai înţelegi, tucma parcă-i o temă ideală pentru un nou Episod Wake Up. Iaca aşa ca băiet dintr-o parte te uiţi analizezi, analizezi, ca să faci cum zice Socrate, să ştii că nimic nu ştii. Şi aici merge vorba de o mică greşeală a bărbaţilor care cred în aceste stereotipuri, căci bărbaţii încă din perioada lui Adam şi Eva, îmblă după femei, se gîndesc la ele, le vor, le visează nopţile, le admiră, şi le caută, ei poate nu taman din timpul lui Adam şi Eva, pentru că Adam era singurul biliardist de pe pămînt şi numa el juca Snooker ca O'Sullivan, Lui îi era mai uşor, el nu avea concurenţă. Dacă cauţi pe net, sau dacă ai ave nişte ochelari care citesc minţile bărbatului, în toate minţile negrul pe alb(mai puţin al lui Oleg Brega) ar scrie, Şi să fac să cuceresc o  femeie ? Ce vrea ea ? cum vrea ea ? ce să zic ? cum să fac ?. Dacă în viaţa reală ar fi posibil ca în jocurile video, iaca te apropii de o fată începi a vorbi şi la fiecare cuvînt te sahraneşti, cum faci o greşeală pui zagruziti şi începi din nou, sau ca în filmul deni surka, ap atunci parcă tot ar fi mai uşor, da din păcate Viaţa îi alt tipaj de joacă, şi aişi tăt merge pe curat, fără maculator. Ap iaca Băieţii, bărbaţii, îs aproape ca femeile, adică cum, dacă femeile tot se gîndesc cum arată, dacă îi stă sau nu-i stă rochia, dacă o văzut-o, de ce nu s-a sălutat şi aşa mai departe, păi iaca la fel îs şi bărbaţii, numai că ei îs oleacă mai păroşi pe chept şi nu arată pe faţă că mol tipa aceste întrebări îi deranjează. Şi iaca aşă fiind bărbat te întrebi şi nu le place femeilor, ca să eviţi aceste lucruri şi să faci numai ce le place, cap să le cucereşti . Vorba şeia mai demult fetele erau altfel nu fugeu după iphonuri, bmw-uri, bani, mall-uri, da făceau sex prosta tac, din suflet, cu adoare, gingăşie.  Deci eu aşă ca printre altele am decis încă odată să încerc să arăt că în mare parte nu contează ce metode adopţi tu acolo ca să cucereşti o fată că ele singure nu ştiu ce vor, pe dînsele cînd le pocneşte truba de nerjaveikă a lui cupidon în cap, poţi să şii tu şi Depp, şi Borea de la a 5-lea, şi Gentleman, şi Adidasman, nu contează, contează să mergi cu truba în mînă, aşă pentru orice eventualitate, tehnica îi tehnică da truba-i trubă. Deci aşa psihologic, din propria experienţă am înţeles că fetelor nu le plac la băieţi anumite lucruri, eu am încercat să le descifrez, da vorba lui Cheloo, dacă ai nimerit în rahat înoată sau mori. Deci Paradoxuri Feminine.  1.Femeile nu ibesc minciuna şi deodată găsim şi o contrazicere, care zice că femeile iubesc cu urechile, deci totuşi iubesc minciuna, că de obicei uneori bărbaţii mai înfloresc ca să primească ceea ce dorească, aşa că mai bine reformulăm, fetele nu iubesc băieţii care nu pot minciuni, sau pe care îi prind cu minciuna, da atît timp cît ea aşa de tare seamănă a adevăr, şi aşa-i de frumos rostită, tăt îi în regulă, şi ca în vorba ceeea Caroli ta golîi. 2. Femeile chipurile nu iubesc bărbaţii care-s prea siguri în ei, narcisiştii, cu o samooţenkă prea înaltă, şi tototadă alt mit zice că femeilor nu le plac rataţii, bărbaţii looseri, care cînd scuipă înainte vîntul aduce totul în faţă, ca în Dănilă Prepeleac, Norocul Fuge de Dăncic şi Dăncic de noroc, femeilor dor vreau alături un apărător, şi chestii de genul ista. Dă să descifrăm, poate totuşi femeilor nu le plac băieţii narţisişti care le refuză, doar cine-s cele mai narţisiste fiinţe de pe pămînt, cine 20 de ore se găteşte de o simplă ieşire la un suc, cine se machiază cînd se duce să ducă gunoiul, daaaaa exact, sto acikov na barabane sektor priz, F, de la Femeie, şi vă daţi seama lora să le zică un tiufeac, Nu, Iobanîi stos, Microsoft şi XP, asta-i al 3-lea război mondial, Israel şi Palestina se odihneşte într-o parte. Fetelor nu le plac bărbaţii nesiguri, asta într-adevăr îi adevăr, dar lor le plac la culme narţişii, da narţişii care-s cu ele nu care-s cu ciuviha de alături.

3 Deci femeile nu iubesc lucrurile prea romantice şi bărbaţii fără surpize, şi chipurile femeilor nu le plac bărbaţii care le spun prea des te iubesc, pun pupuri şi zic prea des cît de mult ei ţin la fata respecitvă, şi aici aşă o fignea mii de contradicţii, dap parc fetele-s acelea care fac o isterică de rock concert cînd nu îi poţi zice te iubesc, oare nu femeile îs acelea care mereu te tachinează cu întrebări de genu, puiu da tu ţii lamine, puiu da ţie îţi place rochia, puiu da ţie îţi place cum m-am tuns, puiu da machiajul meu, puiu, puiu, puiu, headshoooot. Oare să vii la o întîlnire cu vrio una care de asta cu fiţe şi să-i aduci o sacoşă de cartofi la terasă la mojito şi să-i zici că amidonul e foarte folositor la orice, iar eu vreau tu să fii cea mai sănătoasă şi grăiţi măi, o să se uite la tine ca la un lohix, şi a să-i fie ruşine să stea cu cartoafele pe masă, vedi la ele doar în filme totul îi romantic şi pizdos, da în viaţa de zi cu zi, complexuri şi frică de gura lumii, că aşa-i moldoveanul, şi a să zică lumea la dînsu fraza asta îi tatuată pe frunte, eu te iubesc da nu-ş parcă nii frică să mutesc cu tine, şi a să zică lumea. Chipruile femeile iubesc brutalii, da de aici, te numesc un caziol care vrea numa sex, fără chic de romantică, ei cum zic Sîrbii ebatce mi, ciort nogu slomit. 4. Femeilor nu le plac Bărbaţii tăcuţi, fraza de ce taci, mai zi ceva, pe cei care mereu sporesc, şi vor să fie corecţi. Ok, atunci de ce blea voi mereu tăceţi, de ce mereu din voi tre să scoţi ca cu ţejea, de ce voi pastaiana tăceţi, asta creează o impresie că tu vorbeşti cu stîlpii, bărbaţii chipurile care prea mult vorbesc îs plictisitori, da sînt şi deaiştea da sînt bărbaţi care posedă cunoştinţe liberi, care încearcă să  te includă în discuţie, şi tu oricum taci, ghine că pe facebook, gura-ţi îmblă. Şi nu voi vreţi să aveţi un bărbat direct, şi deştept, da bărbaţii deştepţi aproape mereu au viziuni, mereu contestă orice argument, şi de multe ori îs corecţi, căci un bărbat dacă îi greşit se abţine în comentarii ci nu începe a vorbi în van, căci unii ştiu ce vorbesc, alţii vorbesc doar ce ştiu, bărbatul deştept încearcă să le combine. 5.Fetele nu iubesc bărbaţii care nu au grijă de ei, blea da tot voi sînteţi acelea care ziceţi că nu vă plac bărbaţii care stau în faţa oglinzii, sau metrosexualii, şi tot voi ziceţi că bărbaţii adevăraţi nu se epilează, da tot voi ziceţi că nu vă place să aveţi părul lui la voi în gură, paradox odnako. 6 Deci femeile chipurile nu iubesc bărbaţii care mereu se laudă de ce cîştiguri pe frontul popular feminin au, dar totodată o altă ipoteză zice, că fetele iubesc bărbaţii care sînt văzuţi în ochii femeilor. Ap cum asta să explic eu.                                                      

Ok, dacă vreţi eu mai găsesc 20,30 de chestii de genu ăsta care se contrazic unele pe altele, dar cert este că ori tu a să-i placi unei fete respectînd anumite reguli de bun simţ, şii fiind aşa cum eşti, căci dacă chiar şi a să o îndrăgosteşti tu prin o aparenţă de a ta, asta înseamnă doar că a să fie ceva momental, şi cu timpul toată această ceaţa va trece, ştiţi de ce multe cupluri se destramă cînd încep a trăi împreună, deoarece cînd ieşi la întîlnire tu întri într-un rol, da cînd trăieşti împreună e greu să fii un actor şi în somn, şi nici o piesă nu durează zile, săptămîini, şi de aceea aparenţa se spulberă de problemele cotidiene şi de rutină, însă cuplurile cu adevărat îndrăgostite rezistă. Deci toate aceste reguli nu se supun nicidecum logicii feminine, pentru că e greu să te supui cuiva care nu există, sau vorba ceea, logica feminină este asemănătoare faptului cum cel mut iar spune celui surd, că cel orba a văzut cum merge cel fără picioare. Cînd vorbeşti de logica feminină e ca şi cum ai merge pe un teren minat, în orice moment poţi să buhneşti  şi să te rupă în 3 părţi. Deci sînt anumite reguli făcute de pseudo psihologi, sau raportate la o anumită persoană, cert este că viaţa şi fetele îs aşă o amesticătură abezbaşanaia de bombă atomică că aici nu intră nici o regulă în joc, aici este doar harizma şi originalitatea personală cu un pic de noroc, aşa că aceste reguli îs venite doar pentru a crea stereotipuri, clişee, şi limite, tu nu le citi, doar fă ceea ce vrei să faci cu fata ta potrivită.  P.S nu uita de trubă. Da sînt şi bărbaţi complet lipsiţi de logică nu luaţi sexist acest articol, cu feminism şi chestii de genu :*

Ok, şi dacă ieri am vorbit despre fete, despre femei, despre anumite goliciuni, vicii, snobism şi aşa mai departe, astăzi a venit şi rîndul să primească peste cap şi unii băieţi, sper să fiu destul de concis în idei şi să zic ceea ce este mai important. Băieţii sînt muşchi, creier, fapte, iniţiativă, un umăr în care te poţi răzăma, sînt clasica, sînt omul puternic, sînt stînci Şi în ziua de azi ce am ajuns, ăăăăă ? să cumperi bluji cu 2 mărimi mai mici şi să-ţi ei o gentuţă în braţ, pentru că tu chipurile faci modă ? Da pula se scoală de la modă ? Îmi plac foarte mult băieţii care pun aşa fotografii pe net

Wow, Băhî, îmi place, are viteză, stil, după cum am zis fetele mor după ele, Ştii îţi deschid un secret, dacă în viaţă nu ai norocul să te naşti într-o familie cu foarte mulţi bani, dacă tatăl tău nu face trafic de influenţă şi ilegalităţi la postul pe care îl deţîne, o pleaşă şi vezi tu băha asta dacă nu pui mîna pe carte, aşă că leapădă fotşile cu calianciku, leapădă să bagi proteine la greu în tine ca să ajungi un mare culturist, şi dezvoltă capacitatea constructivă, critică şi analitică a creierului tău. Sau a să faci des raiduri prin Bulgaria şi Germania ca să o aduci pa deşovke, sau a să gruzeşti ciment la Moscova, şi ai să tai gazon în Italia. Eu am vorbit cu foarte multe fete la viaţa mea, erau fete cu care nu vroiam să am nici o relaţie, nici sexuală, nici de prietenie, dar pur şi simplu vroiam să văd cum gîndesc, nu am ajuns să fiu meşterul psihoanalizei şi don juan fără concurenţă dar am trait anumite concluzii, şi uite un lucru să ştiţi că punînd aşa fotografii pe net

Niş ca cum nu a să ai aşa fete, ştii la un moment dat am înţeles că pentru o fată mai mult contează prezenţa ta alături de ea, ştii dacă nu vei fi tu, va fi altul, dacă analizaţi observaţi că toate fetele petrec dofiga timp in faţa oglinzii, ele se machiază, fac strelşi raznîe, experimentează, şi să ştii balbesule, asta-i tăt pentru tine, fata vrea să remarci tot acest lucru să zîmbeşti, şi să o faci să zîmbească, şi niciodată nu trebuie să fim frîne totale pentru că şi cea mai frumoasă fată îşi doreşte atenţie, îşi doreşte ca cineva să fie alături, şi dacă tu acikuieşti şi aştepţi ca ea să facă primul pas pentru tine ap îţi trebu un pumn în bot, să-ţi tăiem cucu şi să te dăm afară din rîndul masculilor, noi în tribul nostru nu avem nevoie de aşa ceva. Nici o fată nu te va iubi vriodată doar pentru că eşti super puper deştept, sau chipurile uitete la mine ce de special eu sînt, asta nu scrie la tine pe frunte, şi într-o relaţie nimeni nu demonstrează cît îi el de super puper cool , da demonstrează responsabilitate,ataşament, şi dragoste. Trebuie să ai tupeu, da nu să fii tupeist, să ai oleacă de curaj, să fii sigur în puterile tale dar să nu te supraapreciezi, să zici multe complimente şi asta se referă la oricine nu doar la fata cu care vrei să faci ceva, şi chiar dacă se ruşinează, face asta numai din acel considerent că în ziua de astăzi sîntem tăţi egoişti şi tragem la bucăţica noastră, şi ne vedem pe noi buricul pămîntului, da, noi sîntem buricul pămîntului, da hai să mai punem şi un bunghi în buricul nostru. Mmmmmm ai futut o fată ? Ziiiiii la toţi, ziii tu eşti bărbat, zi la toţi, tăăţi tre să ştii că tu "ai dat la dos", "bagaciosul". Ciuvac numa nu fă greşeala asta, ştii hai noi să rămînem bărbaţi, am făcut, ei şi am făcut, toţi vrem să avem multe fete, sau nuştiu chestii de genul ăsta, dar dacă cumva ajunge la urechea ei că tu ai zis de asta, reputaţia ta va fi stricată în faţa multor altor zeci de fete, ştii hai să lăsăm treaba asta tot fetelor, dacă tu ai făcut treabă bună, te-ai simţit calare pe cal, te-ai simţit omul atlet, omul stîncă, şi mister gibkosti, fata singură va zice de asta, altor fete, şi să ştii că dacă ai ceva cu o fată, padruştele ei ştiu aproape tot, pentru că orice fată este confuză în idei şi are nevoie de păreri, şi alte chestii. Ciuvac, tu citeşti şi zîci da nu naher, articol despre bărbaţi da scrie despre femei. Ok. Da tu în viaţă aşă sincer să ce vrei ? Femei, aşă că mergem  mai departe. Mmm îmi plac băieţii care mănîncă muşi, rili, aşă-i de clasna să vezi un băiet în mulţime care mănîncă muşi, afighena arată băieţii care îmblă cu unghii cu extracţii petroliere, ciuvaşi manichiura e pentru femei, unghii la bărbaţi asta nu-i frumos, tu nu eşti rassamaha, şi nu ai să fii niciodată. Trebuie să fii educat.  Şi acum aici este şi o greşeală de a mea, de fapt eu uneori fără falsa modestia am să zic că am şi eu o mulţime de greşeli. Băieţi, salutaţivăăăăăă cu fetele care vă plac, nu treceţi pe lîngă ele de parcă nu le vedeţi, zi salut, limba nu chică eu am înşercat, canaeşte. Mă irita da nu că aşa, da îni vine să opresc aşă un bărbat şi să-i zic uăi tatto are curea acasă, dacă are zii să-ţi fută două la cur, ştiţi sînt grupirovşi a cîte 6 şi îmblă aşă prin oraş ca la excursie la grădiniţă, cîte doi cîte doi hai la hora noastră, şi văd ei o fată pe drum şi deaiştea domnişoară ce mai faci, da cum te cheamă, şi za speranţe deaiestea să dai de o mazohistkă doritoare de sex în 6. Urăsc paţanii care vin şi stau cu cheile de  la maşină prin mînă. Băieţii fără bani nu disperaţi, banii sînt pentru proşti un bărbat nu cumpără femeia. Îmi plac neghiobii care bat femeile, aşa se trezeşte Tysonul din el, bărbatul care bate femeia părerea mea că ar trebui să-i crească pula în frunte, şi aşa o să aibă un semn distinctiv, îl vezi pe drum cu tîrlînda în frunte şi ştiii, ooooo iactălîi campionul. Amu despre dragoste, ştiţi, oricît de mult nu ai iubi fata nu o lăsa să te conducă, nu vreau să zic că tu eşti mujiku cum a să baţi cu pumnu în masă aşa şi va fi, dar ştiţi îmi pare foarte rău cînd pleacă din lumea noastră oameni dragi nouă, şi îmblă cu chiloţi în cap nişte băieţi care cîndva erau inima companiei, care cîndva organizau beţîi, rîbalşi, şi fotbal. Aşă oameni îs ca datornicii, ştii cînd un om îţi e dator cu bani şi nu-i are, el merge pe drum te vede zice repede salut, şi fuge că are treabă în altă parte, ap aşa îs şi padcablucinişii, te văd se salută şi fug repede că nu cumva iubiţica să se supere dacă intîrzii cu ceva minute. Cred că fiecare băiet are aşa prieten care e în Lumea Padcablucinilor, eu spre exemplu am vrio 5 din aştea,ei îmblă cu chiloţii în cap, el nu-i vede, da tăţi din jur văd chiloţii, da ştii vorba ceea :în ogradă străină nasu nu se bagă. Acei bărbaţi din frica de a pierde acceptă orice moft,  Şi cînd le auzi femeile cu aşa replici  de genu:pusicika hai te rog azi cu mine la cafenea acolo o să fie încă 6 piozde prietene de ale mele care toate îs curve şi trăiesc cu mujişi de 50 de ani, a să mori de plictiseală da tu dor mă iubeşti, tziomki. Iubiiii, hai cu mine la shopping eu a să îmblu ca oaia 6 ceasuri, şi a să aleg o măicuţă pe care tot tu moş crăciun cu plete dalbe a să mi le cumperi. Iubiii pentru ce ţie fotbalul cela cu prietenii tăi neandertali, cu care tu te simţi atît de bine, cu care glumeşti, vorbeşti despre politică, bei bere, care te felicită de ziua ta de naştere, şi îs cei mai nebuni oameni din viaţa ta care îţi dau culoare existenţei, dăi-în nahui hai să ne uităm twilight toate trei părţi. Iubiţel hai fute-ni un pumn în bot vezi că te-am prefăcut în cîine uti pusi. Din propria experienţă vă zic, am avut fete foarte frumoase în viaţa mea, am avut fete nebune, scunde, înalte, blonde, brunete, rîjîe, vă zic un lucru bărbatul nu trebuie să se îndrăgostească în frumuseţea exterioară, şi uite sincer am avut odată o fată frumoasă foc, buşi, ţîţe, faţă, da minte ioc, 2 săptămîni, şi turbam, nu mai putem, îmi vine să-i cadonez abecedarul. Un bărbat nu se-ndrăgosteşte de zdrenţele care-s pe o femeie (fie ele la modă sau nu). El se-ndrăgosteşte de privirea ei, de mirosul ei, de simplitatea ei, de inocenţa ei, de frumuseţea ei irepetabilă... asta e un gînd împrumutat, de asta noi ne îndrăgostim, căci pînă la urma urmei prietena noastră e pentru noi, nu pentru societate. Şi la final despre cei care sunt bărbaţi, bărbaţii adevăraţi au leoaica lor nu turma de oi, bărbaţii adevărati sînt cei care iubesc cel mai pasional, şi au cea mai frumoasă femeie, femeia care e a lor, bărbaţii adevăraţi sînt cei care o respectă pentru că l-a ales din miliardele de alţi masculi, bărbatul adevărat este familist, este cel ce aduce bani şi siguranţă, cel ce aduce stabilitate şi orgasm, un bărbat adevărat este cel care se îndrăgosteşte pentru că este gelos pe fata care o simte a lui, şi să ştiţi că orice bărbat este gelos, ţine în el, dar este, bărbatul adevărat este cel care este în noi băieţii, şi trebuie doar să-l descoperim. Si un barbat adevara nu poate spune te iubesc, sau o spune cu mare greu :D :D Şi nu căutaţi nişodată să fiţi ceeea ce nu sînteţi, da anume noi bărbaţii sîntem jopa păroasă care rîgîe cînd be bere, noi sîntem cheptul păros şi părul de la puţă, noi sîntem aşei care aruncăm chiloţii în colţuri, da colţunii sub pat  bleati noi sîntem aşia care zişem da nei nii pohui în şi tu te îmbraci nie glavna eu să te dezbrac bleati pentru asta fetele ne vor, nu pentru aşeia ca noi să şim ablojkă de jurnal, nahui lora ablojkă, ele dacă vor ablojkă cumpără cosmopolitan, ele vor un mujlan acasă care să apuşe de bucă şi să rămînă vînat, şi noi asta putem. Ele vor tată la copii care să-l înveţe să nu plîngă dar să se întristeze, ele vor tată care să îl înveţe fotbal, care să îl înveţe box, care să îl înveţe despre demnitate, mîndrie, ambiţie, perseverenţă, răbdare, putere, ele vor să schimbi pampersul chiar dacă tu arăţi ca Paris Hilton în faţa dreliului, ele vor ca tu să zici şoptind, dormi draga mea că eu mă trezesc şi îl leagăn, Tu eşti tatăl care a să-l înveţi de toate, da nu  a să-i dai lui pudră, şi gentuţă louis vuitton, fetele ne vor ca să fim bărbaţi da nu cîrpe care se jăluie. Rezistă, chiar dacă ţîi a borî de scîrbă, te doare tăt în tine, taşi, pentru asta ele vor să poarte inelul tău pe deget, Ele vor să ne vadă cu staiak în orice moment cînd se ating de noi, pentru că acesta e cel mai sincer compliment. Fiţi bărbaţi, nu uitaţi din cînd în cînd doar pentru ea, să mai scoţi de  după barba ta de surovîi celiabinskii mujîk, un teddy bear, care-i gata să fie albina pentru miere, şi Eminescu pentru Micle, paţanaşii eu vă strîng mîna, şi vaş pune o pivă la tăţi dacă aş ave destui bani da pînă atunci, fiţi masculi. Eu ţin să mulţumesc foarte mult bărbatului care ma crescut pe mine, tatălui meu, şi minusurile care le am ca bărbat sînt doar din cauza mea.

My Great Web page Libertate Din Plastic

   Lor le este mai convenabil să te modifice decît să te accepte aşa cum eşti, să îţi impuie o normă morală imaginară, o greutate spirituală "foarte uşoară", un standart, aşe este mai uşor să te conducă. Te naşti, începi mişcarea neştiind ce va fi mai departe, da mai departe, norme, colecţii, alegerea cel mai des e făcută pentru tine, şi cercul tău se transformă în patrat, şi te învîrteşti pălindu-te în pereţi, joci fotbal fără porţi, dar în pas. Profesorii îs sculptori, şi te modelează din fobii şi complexe, Şcoala ne împarte în clase, mai mult sociale decît alfabetice, şi ne simţim ca nişte peşti la pescuit, într-un mare ocean, sîntem ca combustibilul, 92,95,Euro, Diesel, pentru Nissan, BMW, Mercedes, Lada, Avion, sau Scuter, şi iarăşi ne constrînge viaţa nu noi să alegem ci să aleagă pentru noi. Urmează liceul, colegiul, în care nu contează că eşti, fotbalist, actor, hip-hoper, starul şcolii, cînţi ceva, sau eşti mister nobody, Pe noi ne alege sexul opus, înălţime, înfăţişare, gust, şi iată aşă în doi spre cea mai mare clădire, spre cel mai mare pod, şi de acolo cu capul în jos, într-un rîu fără apă, ne amăgim că zburăm, cînd de fapt în cădere liberă sîntem, familie, un serviciu în care odată cu C.V îţi pui nişte cărtuşe pe mîini, şi în loc de obiectiv Şîrokougolinîi, primeşti o vedere de cal, şi vezi doar ce îţi convine chiar dacă acel lucru nu îţi convine. Şi te gîndeşti că eşti liber, pentru că în viaţă să faci ce vreai tu, ce îţi place, pentru unii pare o desfrînare şi un lux, nu o alegere. Conştientizăm că în lume mulţi ne minciunesc, conştientizăm că cineva măreşte preţul ca pe urmă să ne ofere reduceri, dar nu poţi să îmbli dezbrăcat, conştientizăm că porţia cîntăreşte mai puţin decît ni se vinde nouă, însă nu poţi să îmbli mereu cu cîntarul după tine, conştientizăm că se falsifică ţigările, şi în loc de tutun fumăm huipaimi ce, că ceaiul din pacheţele e doar rămăşiţe a ceaiului adevărat de pe plantaţii, mai pe scurt noi ne-am adaptat într-o lume neadaptată pentru viaţă.

               

Cum s-a început Wake Up Moldova-despre aceasta vreau să scriu.  Era o zi de vară prin august, stăteam eu şi mă gîndeam că aş vrea să fac un video ceva hazliu, vrio parodie, ceva foarte interesant, şi mă gîndeam la un clip ceva fan-made, şi iată aşa plutind am ajuns eu la ideea "ce ar fi dacă am da naştere unui videoblog în Moldova", atunci eu am am ieşit cu Dan Lapteacru şi i-am povestit de această idee, am întrebat dacă ştie pe cineva ce poate monta, nu prea am găsit pe nimeni şi parcă în idee nu s-a crezut. Pînă în iarnă din cînd în cînd îmi mai apărea această idee dar nu atrăgeam mare atenţie, făceam nişte scenarii în gînd mă gîndeam cum poate arăta, şi Prin februarie am hotărît eu totuşi să mişc treaba din loc, am început să întreb diferiţi oameni care erau specialişti pe platformele sociale, cam care ar putea să fie publicul target, cam cîte vizualizări putem strînge şi laconic ni se spunea 3 mii, 2 mii. Eu am selectat cîţiva oameni cu care am făcut o şedinţă erau vrio 18 la număr, am prezentat planul, ideea primului episod, şi celui sub numărul doi, structura videoblogului, toţi au acceptat au zis că ne dau o mînă de ajutor şi treaba s-a pornit, am ales oamenii ce se vor ocupa cu partea tehnică, cu montarea, designul, cu filmarea, era doar o problemă, denumirea, şi fonul. Eram la un săniuş am îngheţat bocnă, şi am intrat la o cafea, să ne încălzim eram oamenii din viitorul proiect şi nişte prieteni anume Doina Racoviţă(fiica doamnei din Cadoul) vorbeam despre denumire, eu ştiam doar că proiectul se va numi Wake Up Moldova, dar că Tzolul va fi Tzol, nu ştiam. Şi aici Sergiu Cocieru(cameramanul) a zis că de ce nu covorul, era vorba de un plagiat de la Sergiu Voloc, şi am renunţat instantaneu, apoi din glumă a apărut Tzolul-aprobat. A rămas doar să găsim Tzolul(şi aici cel mai interesant de unde şi cum el a fost găsit), Tzolul a fost FURAT, da, furat, furat de la un magazin de mobilă, el stătea la intrare aşternut pe jos,şi noi cu băieţii din fugă l-am luat, a fost o dragoste de la prima vedere,cum l-am văzut aşa şi am înţeles, iacătălîi îi el, îi coverul, îi fonul, îi imaginea. Iniţial proeictul avea un tipaj al emisiunii. pe urmă băieţii în urma numeroaselor discuţii am hotărît să-l modificăm, şi s-a ajuns la ce s-a ajuns, la episodul numărul 1 Prietenia între băieţi şi fete. Probabil v-ar fi interesant unde se filmează acest lucru, sau s-a filmat, Tzolul se filma la sediu Partidului Liberal, pentru asta îi mulţumim conducerii PL-ului de la Ungheni, însă tot datorită PL-ului sau mai bine zis datorită unui domn cu numele Denis Mutu, sediu ni s-a luat, chipurile noi sîntem şuşără,care venim şi facem gunoi, şi sîntem vai de capul nostru. Episodul 1 s-a filmat foarte greu, de la început nu găseam setările potrivite, apoi nu aveam stativ şi tremura camera, ei în 2 săptămîni munca era gata, cîteva zilela montare unde meşterul Oleg Vozneac a făcut revoluţie în videoblogingul din Moldova, şi cînd am lansat episodul, corect să spun ar fi am ahuit de ce am văzut, eram toţi în faţa monitoarelor, ţin minte şi acum emoţiile uluitoare, tremuram totul, eram ud, şi vedeam numeroasele şăiruri, eram nimeni, cu 200 de prieteni pe facebook, şi peste noapte stăteam cu 400 de invitaţii, şi cu ogramada mesaje, pentru ce îi sînt mulţumit tuturor. Era un entuziasm enorm, lumea a început să mă cunoască pe drum, să se salute, am primit telefoane de la prieteni, şi de la oameni care vroiau pur şi simplu să le povestesc, ţin minte primul interviu portalului de ştiri Ungheni.tv, apoi portalului Aici.Tv, noi am continuat munca cu episodul 2,3. Cea mai mare greşeală a noastră este că nu ne-am ţinut de stabilitate, că nu ne-am ţinut de calitate pe alocuri, dar totuşi publica ne-a iertat de nenumărate ori, publica ne-a mai dat o şansă, eu nu mi-aş da-o. Mulţi ne întreabă scoateţi ceva bani din asta, eu am să fiu contabil pe 20 de minute şi vă zic, da am scos, însă foarte puţin, erau investiţii de la un prieten foarte bun Casian Sergiu cred că el a investit în tot timpul existenţei vrio 1000 sau 1200 de lei, apoi a urmat tehnică pentru calculator de la firma Ippon Ungheni, şi 200 de euro de la TorrentsMD(eu aici am porşît cum s-ar spune, şi au apărut nişte divergenţe în echipă) şi odată primăria Ungheni a ajutat cu 500 de lei, după a urmat o propunere de la Play.md, băieţii de la simples, care propuneau 3000 de episod, noi am renunţat căci trebuia definitiv să ne mutăm pe play.md, şi eram proiect pilot, adică ei nu ne ofereau publicitate pe toate portalurile lor, nuştiu poate e o greşeală de a noastră că nu am făcut contract, dar eu cred că nu. De ce Wake Up Moldova ? pentru că noi am vrut să avem şi alte proiecte,cum a fost Cadoul, şi cum vor fi altele(sper eu) şi altele nu înseamnă acum, nu peste 3 luni, poate peste 1 an, poate peste 2, problema e că eu învăţ în România deci sînt departe de casă, şi îmi vine enorm de greu să continui. Apogeul nostru era cred că episodul 5, cînd am fost la Faraon, lumea ne ştia ne aplauda, ne aprecia, şi zîmbea ceea ce era cel mai interesant, era colaborarea cu Carlas, era show. Ţin să mulţumesc din suflet proiectul Carlas Dream, fraţi eu vă iubesc, mai mult nu vreau să zic, pentru că am o promisiune de îneplinit pentru ei. Acum avem un an, sîntem foarte buni prieteni, şi prietenia noastră se deosebeşte de alte prietenii din liceu, cu ceea că pe noi ne uneşte un proiect, pe noi ne uneşte un lucru comun, noi putem să nu vorbim 3 luni, dar dacă începem nu ne oprim, sîntem oameni care ştim foarte multe unul despre altul, noi sîntem să-i zic aşa suflete pereche. Părţi bune sînt multe, au fost şi conflicte, în prima zi de apariţie a proiectului a fost conflictul cu Villy Dilly, în loc să ne unim să facem poate ceva împreună el a hotărît să ne condamne ca nişte vînători de faimă şi să întrerupă orice legătură cu mine, mai apoi urmînd conflictul cu Muligambia, care m-a numit un om ce am defecte de vorbire, şi.... ei nu contează, conflict cu  administraţia şcolii Directorul deodată ne-a invitat în cabinet spunînd că promovăm nişte idealuri proaste, nişte lucruri bizare, şi că ne atenţionează cu o ulterioară mustrare dacă continuăm, şi a zis că Ţolul e de şters picioarele, a mers o campanie prin şcoală unde toţi profesorii ne făceau proşti, spuneau că ne ocupam cu prostiii, şi totul pe la spinare, îmblau prin alte clase şi ne ponigreau, vreau să transmit felicitări doamnei Spînu care personal m-a făcut cel mai prost din şcoală, Doamna Spînu eu vă iubesc ! Apoi conflictul cu seduction ăăăăămmmmdăăăăăă, care spunea că chipurile am plagiat de la el, parcă alte conflicte nu am avut. Mmmm unii ne întrebau de ce nu am ajuns pe la Jurnal Tv căci avem chipurile 300 de mii chestii,nuştiu chiar nuştiu poate sîntem foarte plictisitori, poate nu se ştie de noi pe la Jurnal, Publika. Poate unele lucruri mi-au scăpat din scurta mea mărturisire, poate vreţi să mă întrebaţi ceva, azi răspund, răspund pe net la tot, sau în comentarii. Ce vreau să zic eu, eu vreau să zic că mă simt unul dintre cei mai fericiţi adolescenţi, vreau să zic că am devenit matur cu Wake Up Moldova, vreau să zic că sînt enorm de bucuros că am rezistat un an, vreau să zic că fără cei ce au dat şăiruri şi like-uri, fără cei ce au răbdat glasul meu piţigăiat, eu nu era să scriu acum nimic, şi ştiţi acum scriu cu lacrimi în ochi, vreau să beau o bere, să-mi permit să fumez o ţigară, sămă gîndesc la cei de acasă, să mă gîndesc la părinţi, să mă gîndesc la toţi ce au făcut ceva pentru Wake Up Moldova, să mă şterg la ochi să zic că bărbaţii nu plîng, bărbaţii se întristează şi să vă zic un sincer Mulţumesc. Mulţumesc că existaţi. Vă rog fiecare care ştie de existenţa proiectului şi citeşte acest articol scriţi numele dumneavoastră în comentarii sau pseudonime(normale) ca să vă scriu mulţumesc la sfîrşitul articolului fac o listă de mulţumescuri. Lista a inceput:Multumesc Dima, Gabriel, Adrian, Ana, Cristi Beţîvu, Cristi Chetrari, Ana Maria, Andriana, Andrei Şambra, CVlad. Ca la sfîrşit o cronică, un colaj foto.

Peste tot vedem oameni, unii sint simpli ca imagini şi bogaţi ca lume interioară, alţii sînt bombe exterioare şi goi înăuntru, da sînt şi combinaţii perfecte, astăzi eu am scris, am selectat, ceva combinaţii de talent fotbalistitc şi de extravaganţa lookului, daţi să admirăm doar unele din cele mai interesane şi neobişnuite lookuri a magicienilor mingii. 1 Camerunezul Alexander Song





2 Andreea Pirlo cu o barbă neobişnuită



 3 David Beckham





 4 Yann Mvila



 5 Mahmadou Sakho



 6 Marek Hamsik



 7 Jermaine Pennant



 8 Bacary Sagna

 9 Mario Balotelli



 10 Djibril Cisse



 11 Kevin Prince Boateng



  12 Cristiano Ronaldo



 13 Stephan El-Shaarawy



 14 Edgar Davids

 15 Marouane Fellaini

 16 Bamfetembi Gomis

 17 Lacina Traore



 18 Philipe Mexes



 19 Mbaye Niang



 20 Miguel Veloso





 21 Neymar





22 Robinho



 23 Raul Meireles

 24 Vagner Love

 

 25 Taribo West

Dacă ceva idei la ceva posturi noi cu ceva selecţii de fotografii scriţi în comentarii

Astăzi, o să fie puţine cuvinte, puţine fraze, metafore, comparaţii în schimb vor fi multe fotografii, eu mă gîndeam dăunăzi, ce văd eu cînd zic Moldova, da poate nu am selectat chiar tot, poate ceva mi-a scăpat, am încercat să cuprind populaţie, să arăt ceva tradiţional, peisaje, olecuţică de obiceiuri şi în genere cu ce se asociază la mine Moldova, să vă arăt frumuseţea fetelor noastre. Să aduc un amalgam de fotografii ce se identifică cu imaginaţia mea care se numeşte Moldova. Sper să vă placă, imaginile sînt alese subiectiv. Nu sînt şi nuştiu davă voi fi fotograf, şi nu am fotografiat vriodată, dar dacă cumva voi avea ocazia fac un top din fotografiile mele.

Curaj Niciodată nu am pretins că scriu foarte bine, nu am pretins că sînt megatalentat scriitor, şi ba chiar mai mult nu am pretins niciodată că sînt poet, însă azi nuştiu cum mergeam aşa pe drum şi m-am agăţat de cuvîntul de ce, şi am hotărît să scriu o poezie, sper să fie ceva interesant. De ce nu ai curaj să începi de la început ? De ce nu ai curaj să lipeşti tot ce s-a rupt ? De ce nu ai curaj să spui orice trăire ? De ce nu ai curaj să nu fereşti privirea ? De ce nu ai curaj să spui că e sfîrşit ? De ce nu ai curaj să zici că ai minţit ? De ce nu ai curaj să scurtezi distanţa ? De ce nu ai curaj să simţi ce înseamnă viaţa ? De ce nu ai curaj sa te arunci... Brusc să arzi, să te zbaţi, să te ridici Să nu mai cazi... De ce nu ai curaj să fii nonconformist ? De ce nu ai curaj să simţi ce înseamnă risc ? De ce nu ai curaj să fii contra-curent ? De ce nu ai curaj să recunoşti frecvent ? De ce nu ai curaj să faci ce-ţi place ţie ? De ce nu ai curaj să crezi în omenie ? De ce nu ai curaj pur şi simplu să crezi ? De ce nu ai curaj să vezi ce nu vreai să vezi. ? De ce nu ai curaj să cedezi cînd cearta-i aprinsă ? De ce nu ai curaj să accepţi că cîndva lumina va fi stinsă ? De ce nu ai curaj să te înjoseşti însă să lupţi ? De ce nu ai curaj neplăceri să asculţi ? De ce nu ai curaj să nu-ţi fie ruşine ? De mamă, tată, prieteni, iubită şi de tine ? De ce nu ai curaj să fi romantic şi nebun ? De ce nu ai curaj să mai dai un pumn ? De ce nu ai curaj să faci tu primul pas ? "De ce"- întreabă-te pe tine Poate chiar eşti un laş ? De ce îţi este frică să auzi cuvîntul nu ? De ce nu-ţi este frică cînd îl spui chiar TU ? De ce îţi este frică să simţi ce e refuz ? De ce nu-ţi este frică cînd TU refuzi confuz ? De ce îţi este frică periodic să spui te iubesc ? De ce îţi este frică de un sentiment pur omenesc ? "De ce" întrebă-te încă odată ? De ce îţi este frică să zbori prin lumea toată ? Într-o lume mare plină de etichete Într-o lume unde personalităţile-s ţinute ca un sticlete Într-o lume unde sinceritatea e un diamant Să ai curaj e cu adevărat impresionant Emoţionant... Tentant... Pasionant...