Intre Suflet si Mercantil

 Intre Suflet si Mercantil Intre Suflet si Mercantil



RSS posts

Societate


Comenteaza





Diferențe Amoroase
My Great Web page                                      

Mă întîlnisem cîteva zile în urmă cu un prieten pe la Sun City, unul din oamenii cu care nu te vezi de mult timp dar cînd te oprești să-l saluți, poți sta la o discuție. Era și este un om neobișnuit țin minte prin clasa 7-a dansa Break Dance, atunci noi prieteneam cu două fete de clasa 9-a și puteam spune pe bune că Dragostea ne unea. Una din dragostele celea care-ți par ireale, imposibile, nelalocul lor. Amoresele noastre purtau două nume frumoase una era Stela, alta era Irina, a mea prietenă era Irina. Prietenă o zic cu avans, vroiam eu să-mi fie așa. Irina avea un păr negru, era  dezvoltată pentru clasa noua, nu avea niște forme voluminoase însă se contura bine figura unei femei explozibile ce urma să devină, era pasionată de rock în haine ca și în machiaj, predomina culoarea neagră în portul ei, chiar își făcea aceste săgeți la ochi, pentru mine acele săgeți erau un semn evident că eu vroiam să o strîng de mînă și să o sărut. Colegele mele în clasa șaptea erau un șablon evident, adică nimic special, niște fete care erau departe de un gust propriu, ba eu pot să pun pariu că le îmbrăcau încă părinții, poate așa era și normal să fie în clasa 7-a, dar din păcate cărțile pe care le citeam noi în drum spre maturizare, filmele care le priveam demonstrau că există excepții în așa vîrste fragede.Stela era o tipă hard rock, în timpul cela capul îi era plin de Avril Lavigne, Dimu Borgir, Metallica, Linkin Park, Slipknot și pasiunea ei unicată față de Guns n Roses , ea avea două codițe împletite, maiourile în principiu aveau o stilistică rockuită completamente și des erau inscripțiile acelor trupe pe care le asculta, avea o geacă verde băițească și adidași Converși.Irina mea era o tipă rock ca stil de viață, ea era o tipă provocatoare pentru mine, un june de clasa 7-a ce vroia să demonstreze că nu are frică și că este destul sărit de pe fix. Nouă-n patru ne curgea fesul des, pentru că Irina cu Stela aveau grijă să aducă vin de la bunica, din puținii bani pe care-i aveam în buzunare, cumpăram bere, erau anii 2007, o bere la 2,5 era mult mai ieftină ca acum și își făcea efectul splendid. Totul parea frumos, doar că drama mea și a prietenului de la Sun City pe care-l chema Tinu, defapt Constantin, dar băieții cu numele Constantin deobicei erau Costea, Costîli, Costean, el era un băiat neobișnuit dintr-o familie cu influențe și viziuni politice mai liberale și românești de aceea Tinu. Politica în Moldova defapt a intrat în orice sferă, a ajuns pîn într-atît încît de viziunile politice a părinților depindea direct numele tău cît și prescurtarea lui. De exemplu eu aveam în ogradă un Băiat, Vanea, el era Oriol și doi băieți Gheorghe, păi unul era Jora altul era Gicu, să ai așa zisă paganeală defapt multe însemna, eu mă feream și îmi era frică de momentul paganelii mele, nimeni nu se putea determina ce paganeală să-mi pună, unul era Miller, altul Rîba, Chiperi, Slon, Nigher, Maloi, Melinița, de toate și toate pestrițate, eu așa am învățat să deosebesc categoriile populației, dacă jargonul adresării era rusesc era clar, acea ogradă era mai mult rusească, dacă era Românesc, era Românească, 2+2 e 4.Să revenim la Tinu, Tinu era mai înnalt ca mine și parcă-mi părea mie mai frumos, eu credeam că el trebuie să aibă mai mare succes la fete, plus acel break dance, omul se ținea în cap, învîrtea acele picioare fabulos pentru mine, iar coronița pe care o purta în fața mea era faptul că era un neînfricat de înălțime, putea să se urce pe un gard și foarte simplu să facă acel Salt în urmă sau în spate, nici o problemă. Dar eu nu eram invidios pe Tinu, zic poate așa o să fiu norocos, la el se trag fetele, fetele au prietene, cumva prietena ceea va rămîne și cu mine, cu Irina era ceva neclar, ea evident o depășea pe Stela, cînd veneau fetele de clasa 9-a toate împreună cu Stela îl urmăreau cu Tinu, mie acest lucru îmi convinea, eu cu urechile mele mari și cu nasul, defapt care nas, șnobeliul meu prea mare pentru acea față de copil pe care o aveam, mama spunea că am nasul lui Bunelul Pavel, la ei în familie este un Moș, Moș Vasile, la nuntă el cînd vine nasul lui este mai mare și mai lung decît o cravată, iar după mîncarea caldă servită se face vînăt și-ți pare că concentrația de vin băută stă în nas nicidecum în stomac, eu în fiecare noapte ânainte de somn mă rugam ca nasul să se oprească din crescut și să nu ajung ca moș Vasîle, el tot apropo avea o poreclă, Gavanos, era trasă defapt de la Havana capitala Cubei el foarte mult arăta a un străin, negru și acel nas,  pizdeț ce nas, Vasea Gavanos mai pe scurt, strașnic, pînă la fiori, ebati.Irina asculta Gîndul Mîței, Alternosfera, mie îmi plăcea, eu mereu o lăsam să-mi arate muzică, ascultam cu ea cum Motoarele trag cu putere și zborul începe greoi, eu vroiam să o sărut, iar ea probabil se gîndea la băieții de clasa 10-a, 11-a, sau a 12-a, ea îmi povestea cîteodată de ei, eu nu iubeam să o ascult mie imi era ciudă pe toți acești pidari ce vor să mi-o fure pe Irina, odată ea mi-a povestit despre un cacoita ciuvac de Facultate cu care ea a ieșit, eu furios tot drumul mă gîndem să cresc mare și să găsesc acest Pedofil ce vrea să mi-o fure pe Irina, poate ea cu el ascultă Alternosfera, poate altceva nou ce mie încă nu mi-a arătat. Timpurile erau coibile, pe Tinu îl rodea acneea periodic, eu mă bucuram că aveam un ten fin ca popca de bebeluși. Cu Tinu după atîțea ani despre asta discutam despre aventurile noastre cu Irina și Stela.Revelația era că eu nu am răbdat și i-am spus despre dragostea pe care o purtam față de ea, sfiala ma făcut să o anunț după vreo 5 luni în care înainte de somn îi așteptam cu sufletul la gură mesajele pe Motorola mea cu cartelă Voxtel, noi ne-am sărutat la ea acasă vreo 2 ore în continuu, eu îmi simțeam victoria, dar nu era să fie pentru că după aceste 2 ore de săruturi au urmat undeva 2 ore de explicații de ce noi nu putem fi impreună. Am hotărît cu Tinu să ne oprim la o bere în amintirea dragostei praibite și blocate de diferența dintre vîrste.Fiecare din noi a trecut prin aceste momente cînd din cauza copilăriei sau nuștiu, aceste impulsuri sexuale care ne atacă mereu, SEXUALITATEA, strigă Freud, eu cu Tinu, cu o bere-n mînă am căzut de acord cu acest bătrîn, sexualitatea, suspinînd o constatez, sentimentul, atracția care ne ghidează de la începutul vieții, din cele mai fragede vîrste, am început a o căuta în cele mai vechi amintiri, vroiam să o prind în flagrant și uite că mi-am adus aminte.Am avut eu o vecină pînă prin clasa 5-a, eu eram clasa 1, ea era clasa 12-a, așa eu țin minte diferențele noastre, dar eu am cunoscuto de pe la 4 ani, Mama mă mai lăsa la ea în ospeție cîn era ocupată la lucru pînă seara tîrziu sau cînd plecau cu tata la vreo nuntă sau cumetrie. La acea vecină mereu venea o prietenă Victoria, o fată înaltă, sînii deja îi erau bine formați, o țin minte într-un tricou verde cu un decolteu frumos și niște blugi care îi evidențiau talia, la ea chestia nu era în buci, era în talie, ele la balcon meștereau diferite salate, iar eu mă holbam la Victoria, nimeni nu știa ce era la mine în cap, nici eu nu știam, dar după atîțea ani pot afirma cu mîna pe Constituție că era sex, nu nu sex, dar SEX. Eu o vroiam în toate întruchipările mele, eu o întrebam pe vecină cînd o să mai intre pe la noi, o rugam să ieșim la plimbări cu ea, odată m-am urcat la ea în brațe și discret am întrebato dacă pot să o sărut, ele ca liceence mari, au început a chicoti și eu am sărutato ușor în buze, era o clipă de neuitat, buzele ei subțiri și roșii miroseau a spirit rebel de liceeancă, ea era o fată evidențiată parcă cu roșu, eu cu una de asta aș fugi de la lecții prin clasa 12-a, mereu, mai ales că la liceu ultimele lecții erau fizica și chimia, o catastrofă pentru un umanist lenos și înrăit ca mine. Norocul meu mă păștea într-o zi, cînd fratele acelei vecine a rămas acasă, era el, un alt prieten al său care se vede că a pus ochiul pe Vica, Vecina Maria și eu, prichindelul pervers din ușa de alături.Eu vroiam din start să preiau inițiativa și să intr-un cercul imediat de atenția a Vicăi mie imi era pohui de toți ceilalți aflați în bucătărie, eu încercam să mă așez la ea în brațe, să spun poezii mai pe scurt să-mi folosesc toate armele din arsenalul meu perspicace de copil al unei creșe. Vecinul a observat alura mea și a zis- Îl vezi pe maloi ce dă din el ? Dă să-i dăm voie să-ți puie mîna la țîțe. Mi-a luat mîna și a puso la ea la pe sîni, avea niște sîni ce nu-mi încăpeau în mîna de copil, iar eu încercam să-i cuprind cu tot înadinsul, vroiam să-i simt dimensiunile, să-i simt palpabil, să savurez perfect momentul, era apogeul meu, eu și dragostea mea imposibilă.- Ce faci ? El e încă mic, dă-i pace nu-l învăța prostii.Prostii ??? Care prostii ? Tot ce știam eu pînă la acea atingere îmi părea prostie, alfabetul limbei române îmi părea prostie, lecțiile de la Tanti Efimia îmi păreau prostie, nicidecum acei sîni, primii mei sîni, pe care nu am să-i uit niciodată.

O altă istorie se întămpla cînd tatăl meu pentru prima dată se pregătea să fie Naș, Godfather și chestii, cuplul pe care urma să-l cunune era compus din Fratele tatălui și Soția lui, ei tineri și frumoși, părinții mei la fel, dar mărul discordiei era Verișoara cu care a venit soția fratelui meu. Natașa, așa o chema pe acea verișoară, cu ea încercam să stau mai mereu, în rusa mea stîlcită pe care o știu de mic copil, o întrebam cum îi place în Moldova și alte mărunțișuri. Natașa era o ucraineancă frumoasă, deosebită, buzele ei erau pronunțate rotunde și cărnoase, ochii ei erau negri iar sprîncenele mari, îi evidențiau pupilele perfecte, avea niște sprîncene ce se aflau la o distanță ideală una de alta, un nas mediu cu nări medii frumoase, mîinele ei erau foarte gingașe, iar sînii păreau gata să evadeze, eu am traso la o plimbare spre Biserica din Sat. E o biserică veche imensă din anul 1922 se presupune că e un semi-sobor nefinalizat, copia identică a unui Sobor din Italia un proiect unic pentru Moldova, lăsat baltă și uitat de autorități. Era o zi în care a plouat, ea ma luat în brațe la un moment dat pentru că aveam niște ghetuțe vulnerabile în fața noroiului Moldovenesc, eu încercam în fel și chip să-i ating sînii să o cuprind, să fiu aproape de ea. Eu îi spuneam că o iubesc și că vreau să mă căsătoresc cu ea, i-am observat în acest moment ochii speriați și luați prin surprindere. Mă privea atent, în gîndul ei cred că se strecurau ideile, cît de prostesc arată o îndrăgostire la jumate de metru de pămînt, pentru mine însă nu era prostesc deloc, era o dramă, o dramă pe care eu involuntar o trăiam, eu nu eram bucuros să-mi văd rudele de aceeiași vîrstă, verișorii, eu vroiam doar să o văd pe Natașa. Înaintea somnului eu am strîns un buchet de Lilieci, pe care i le-am făcut cadou și am întrebato dacă pot să dorm cu ea ? Spre marea mea uimire părinții cît și bunica au acceptat ca noi să-mpărțim patul, eu vroiam să acționez, trebuia să cîștig un sărut.- Te iubesc ! Vulgar i-am șoptit la ureche, fără nici o tactică, fără nici o acoperire, ca un prost. Eram copil mi se ierta, era sincer, eu nu știam ce zodie este ea, care este artistul ei preferat, poate ea asculta un pop rusesc, sau poate îi plăcea Okean Elizy, sau poate în genere muzica o deprima, nici nu știam cîți ani are, ea era a mea Natașa, care a venit din Ucraina.- Ce-i cu tine, hai ea și dormi, e tîrziu, o să ne audă toți din casă.- Nu o să ne audă.- Cum nu, dacă tu în continuu vorbești ceea ce nu cunoști.- Eu cunosc, că te iubesc.- Tu nu cunoști.- Pot să te sărut.- Nu.- Doar odată.- Nu.- Te rog ! Nu o să spun la nimeni.Eu m-am apropiat de buzele ei, ireal, vă dați seama un copil de 9 ani încearcă să sărute o fată de 17. Ea ma sărutat, eu a doua zi mă simțeam perfect, dar ea se uita cu rușine, să vă spun sincer cel mai idiotic lucru pe care puteți să-l faceți cu un copil de 9 ani e să-i spuneți un secret și să vă așteptați că el o să-l țină. Eu l-am ținut, eu eram un copil care ține secretele.Tinu rămase uimit de aceste istorii pentru că a lui urma a fi una fascinantă. Viața a trecut, eu eram singur la părinți deci creșteam un egoist care căuta să fie iubit și să iubească ceva mai mult, dar nu observam cum uneori niște purandele mă iubesc pe mine, dar Tinu mereu a fost un sufletist.La o petrecere de Familie de Tinu se apropie o fată de 13 ani, el avea 18, începe să-l întrebe de universitate, de școală, ia transmis o cerere de prietenie pe facebook și i-a dat follow pe instagram. Pe facebook Tinu cu un ochi i-a privit fotografiile, majoritatea erau niște fotografii simple dar făcute cu gust, însă se remarca o încercare de evidențiere a formelor, ușoară, dar totuși încercare. Cînd a ajuns acasă în fiecare zi rimea mesaje de la ea, invitații în oraș, diferite fotografii provocatoare, ca într-un final la un frigărui destinat familiei să vină și ea ca invitată alături de părinții ei. La acel frigărui domnița la invitat pe Tinu la o plimbare, erau cireșii copți și la rugat să-i culeagă un braț, mergînd ea a hotărît să-l oprească pentru o discuție, importantă. Fetița i-a spus cu lacrimi în ochi că îl iubește și că el este sortitul ei. Tinu avea o soră care tot avea 13 ani, pentru el acest fruct era mai interzis decît merele pentru o arecare Evă. Dar totuși ea i-a rupt un sărut, el rușinat s-a întors la ai săi, spunîndu-i ”NU”. Peste 4 ani ea la 17 el la 22 primește un mesaj de la această puștoaică deja crescută, frumoasă, arătoasă. De ce nu ? se gîndește oarecare, drama e că în timpul sexului ea nu era virgină, se întîmpla la 14 ca la o tabără de vară un oarecare să-i fie primul.Interesante sînt aceste iubiri imposibile, prin care fiecare am trecut, de la ele nu aștepți consolare, în această lume este cu vîrf și indesat dragoste neîmpărțită între doi subiecți aflați la marginea unei găuri, numită vîrstă.  Uneori vezi acest fenomen ca o nedreptate strigătoare la cer <<de ce ea e mai mare decît mine cu 20 de ani ???>> Sau mai mică cu 20, habar n-am ce ne conduce, ce ne lovește. De ce ea este prietena vecinei, sora prietenului, sau fiica unui prieten de familie, sau pur și simplă cea mai pizdoasă liceeancă ? Dar aceasta mi se pare o etapă evidentă a dragostei, momentul cînd tu doar poți să o simți fără anumite remușcări și consecințe, dragostea ca sentiment, nu ca anturaj format în mințile noastre și așa posesive și perverse, un suflu al curajului, cu toate frazele lui rușinoase, cu toate eșecurile și refuzurile, cu toate țîțele și cururile care vor îmbătrîni cînd tu vei fi apt pentru mai multe. Noi înțelegem că dacă privim în trecut aceste amintiri sunt la fel de colorate și de intensive, abundete ca romanele noastre mature, despărțiri, sticle de vin băute și sexuri după Chet Faker. Dragostea este frumoasă uneori în aparențele ei primitive și de moment, doar pentru că o poți simți și te simți viu cu acest sentiment în sine, ea te inspiră și te atrage în acest haos, în acest huier-buier, fără care ar fi așa de sumbru și plictisitor.142 de lei a spus chelnerul. Tinu scormonește buzunarele.
Luxul celor Necăsătoriți
My Great Web page

Sînt perechi, cupluri, familii în care venind acasă te simți în centrul armoniei vieții tale, dar există și altă parte a monetei. Am un cunoscut, el mereu evită plecările acasă, nu au oficializat relația cu concubina încă, dar acasă mereu îl așteaptă ea, motanul ei și uneori prietenele care intră la o bîrfă. Omul caută mereu motive după lucru să se rețină la un ceai, e preocupat mereu cu vizitarea diferitor evenimente, nu, nu dorește să facă partă din Boema Chișinăuiană, el are un apartament cu o cameră la Botanica în care 2 oameni și un motan încap, dar nu prea au spațiu pentru intimitatea personală. Într-o relație cum stă cu intimitatea, dacă e un cuplu deschis spre informație, fiecare înțelege că există minuta, ora, ziua sau chiar săptămîna cînd avem necesitatea acelui timp pentru dezvoltarea personală, articolul care ne-a plăcut, cartea pusă în coș pe goodreads de 1 lună, acea pagină pe facebook în care vroiam să mai postez, albumul nou sau vechi de muzică pus pe must liste și acel prieten de pe skype cu care demult n-am vorbit. Însă toate acest chițibușuri ne izolează și atenția strigă, că este pierdută. Eu am vorbit săptămîna trecută cu o fată mult mai înaltă ca mine, nu e greu să fii mai înalt ca mine la ai mei 1,72, am înțeles că-n ultimii ani fata a vizitat multe țări europene, a zis că a și fost la o petrecere privată a lui Versace sau nuștiu cui acolo, era și Bob Sinclair prin invitați. Iar într-o zi din Milano, la o cafea, a făcut cunoștință cu un ”al nostru”. A trăit cu el împreună 9 luni, s-a săturat de o relație la culme, fără regrete mi-a spus că acum ar dori doar sex și o companie plăcută într-un restaurant sau la un eveniment, spre satisfacția personală, în Europa ea a cîștigat bani frumoși și a deschis o papetărie în Italia, o combină cu diferite fintifliuști, chiar și mîncăruri, ma invitat la o cafea la ea acasă și mi-a făcut diferite bruschete. Eu aveam 100 de lei la mine, am decis să-i cheltui pe o gărafă de vin, de mic mă simțeam incomod cînd un om îmi dădea ceva, mă simțeam obligat să dau înapoi, uneori mă gîndesc că mai bine nimeni să nu-mi dea nimic, sau să dau eu mereu cîte ceva primul ca să nu fiu prin în ipostaza primitorului. M-am simțit zurliu cînd am văzut că-n apartamentul ce-l închiria mai erau cîteva gărăfi de vin, aranjate frumos, eu cu gărafa mea eram intrusul. Discuțiile au mers din start despre relații. Fiecare din noi a avut de suferit în urma unei relații, dar noi nu eram niște romantici obișnuiți, obijduiți, noi eram acei oameni care mai mult suferim de la o prezență excesivă în viața noastră decît de la singurătate. Singurătatea folosită util e un ocean de timp pentru concentrare, iar relația forțată este o mașină euro 4 ce poluiază grav aerul.După ceva timp a venit prietena ei în ospeție, o altă duduie perfectă din punct de vedere a modelingului, picioarele nu se mai terminau, era machiată decent, ba chiar aș spune fără urme de vulgarisme, fața ei părea fină și catifelată, m-am simțit în ipostaza unei băbuțe ce vrea să tragă un copilaș de boalfe ea s-a întins să-și pună jeaca în cui iar eu m-am zgribulit, nu cumva întîmplător să mi se vadă excitarea, v-am spus mă simțeam foarte complexat și chiar mă întrebam ce caut eu în acest anturaj feminin perfect, 1,72, părul neordonat, netuns. Obrăznicia nu ma lăsat neobservat, repede am turnat un pahar de vin, eu deja devenisem harizmatic, am și pus niște muzică, dacă nu mă-nșel cînta pe fon niște Ohio Players. Am întrebato direct-Ești într-o relație ?-Nu, chiar nici nu prea ies cu băieții, în mare parte ies cu fetele, urcăm în mașină și ne alegem locațiile, odată la două luni facem cîte o ieșire în europa și acolo mă satur de toate.De toate, ea a folosit cuvîntul toate, cred că era primul pahar de vin, deobicei femeile după primele trei pahare de vin deschid vocabularul lor unde sunt cuvintele necenzurate, Выпила вотку — береги пелотку. Femina in vino nest curator vaginae! și cred că acest tont ”toate” avea să fie înlocuit cu ceva concret, ca să-nțeleg și eu, pulă, fotografii, haine, memorii, alcool, Becherovcă, de ce nu ? Eu în Praga primul lucru pe care am să-l fac am să beau niște Becherovcă. Dă să trecem peste curiozitățile mele banale.Știți mai demult în filme, acum în Chișinău, căci sîntem cu cîțiva ani în urma civilizației, este această imagine a femeiei puternice, acea Bussines Lady, care lucrează cîte 12 ore pe zi, este îmbrăcată mereu la o limită a albăstriului deschis, cu aceste doamne este mereu greu de discutat pentru că este prezent acest sindrom vechi N.H.H.(nefutută de hăt, hăt.)Dar uite că în aceste două creaturi cu care eu devoram acel vin,precis că nu l-am mai băut încetișor, chiar așa jucăuș, am deschis a doua garafă și în subconștient mă gîndeam la a treia, norocul meu că avea tirbușon la bucătărie căci altfel trebuia să inventez bicicleta cu furculițe și cuțite, dar mă rog m-am trezit că noi eram la un alt nivel nu la nivelul cela studențesc de schidaneală, eu stăteam cu un nou tip de femeie al societății noastre, mă simțea Columb, eu le-am descoperit, am dat intrebări corecte, am primit răspunsuri sincere, probabil din cauza pauzei lungi de comunicare dintre noi, dar femeile tot timpul sunt mai ușoare și mai sincere cu un om care nu-i țîcăie zi la zi.

Femeile de succes moderne sînt formidabile, plutitoare în propriile principii, nu e o pluteală din acelea nehotărîtă, e o pluteală a ușurinței, a educației. Ele semănau cu două din Îngerii cei a lui Charlie, care nu aveau nevoie de un bărbat pentru a-și confirma siguranța și succesul spre care tind. Ele în genere nu au nevoie de un bărbat în sensul tradițional al cuvîntului, ca să te întorci acasă și acolo să nu fii singură, ca să mai împarți din responsabilități și pe urmă să te căsătorești. Eu le simțeam moderne pentru că ele nu trăiau pentru respectarea echilibrată a compromisului în concubinaj și în viața de familie, nu le simțeam nicidecum egoiste, hidoase, le simțeam ca pe un bussines man care ușor spune nu unei afaceri dubioase, pentru ele în această balanță amoroasă, compromisul și cătușele virtuale înclinau libra sigur în favoarea singurătății. Chiar dacă cuplul este atotsuficient oricum, rar cînd găsești cupluri compatibilă sută la sută, definitiv trebuie să-ți schimbi din port, din maniere și din planuri pentru a satisface această gură mereu deschisă și flămîndă a unei relații. Romanticii cred că relația și dragostea în sine merită orice schimbare în fața mirajului spre care tindem orbește, în această gheară a presiunii sociale din partea familiei, prietenilor și oamenilor necunoscuți. Este ca și cum ai fi șoferul unei rute, în fond tu nu ești pompos vorbind cu șoferul ce-i duce pe pasageri la locul destinației, tu ești doar omul care are o rută prestabilită și îți indeplinești meseria, iar pasagerii sînt niște jertfe ale circumstanțelor vieților sale, care întîmplător nimeresc pe traseul tău, nimic mai mult, nimeni din ei nu ar veni să-ți zică. - Uite tu ai rută, mereu ai visat să ajungi în Paris și eu am visat să mergem în Paris de ce nu acum ? Pentru că-n Paris mergem cu mașina personală, nu cu ruta de la muncă. Creația societății noastră constă în ideea că viața își întîlnește Apoteoza într-o relație și ulterior o căsătorie. Eu am ieșit la baie, vinul mi-a creat ceva presiune în mine, eu nu-s beat deloc, m-am simțit mereu puternic la băutură, acum însă eram un echilibrist în cupola circului la spectacolul vieții mele, nu că n-am stat într-o însoțire mai bună ca-n această seară, dar gîndurile pe care le spuneam parcă prindeau flori în ochii lor. Cîntăream orice cuvînțel nu cumva să o fut jos de la înălțimea podului, era un concert și eu știam, vroiam să ies la bis, dar înainte de toate trebuia să întru în baie. Baia era mare plină de diferite creme, șampunuri, eu m-am uitat la periuța de dinți, era neobișnuită, cu motoraș, mereu am vrut să-mi spăl dinții cu periuță cu motoraș, am dat drumul la apă maxim și mi-am spălat dinți cu acea periuță, apa era zgomotoasă nu cred că m-au auzit. Era foarte comodă, cu niște spori tactili, era și mobilă cînd o luai în mînă, roșie, pe un moment am vrut să strîng bani să-mi cumpăr și eu una la fel. Să ne întoarcem la relațiile noastre...

 Dar dacă viața ta este întruchiparea tuturor viselor tale, dacă tu ești pe momente complet fericit, sincer să vă spun cred că relațiile pot să vă-ncurce. Da tu poți întîlni un om excepțional, unicat, cu care te simți ca-n sînul lui Dumnezeu, aveți poate și un sex excepțional, diversificat în care vă satisfaceți taote fanteziile. Dar tu îți știi viața ta de holtei, tu îți ai programul, tu știi unde este tot în apartamentul tău drăguț cu placatul lui Jimie Hendrix pe perete. Eu de exemplu țin enorm la apartamentul meu și vreau mereu să îl îmbunătățesc. De exemplu pe perete am făcute hand-made membrii Wu-Tang Clan în ilustrare cu numele fiecăruia din el, poate vine ea, perfectă-unicată și nu vrea să ne mai futem sub privirile lui oarecare Ol Dirty Bastard din Coney Island și eu trebuie să scot totul de pe perete, poate pe dînsa nu o aranjază noua viziune a mea asupra peretelui, mai pe scurt într-o relație mai devreme sau mai tîrziu mereu apare furtuna și să nu te miri dacă într-o zi în loc de pătucul tău călduros în care te-ntindeai gol, fumai o țigară și ascultai Slackwax, o să trebuiască să pui o garderobă, poate într-o zi în genere în casă nu ai să poți bea un pahar de vin în zen. Dar totuși tu nu poți uita acea femei perfectă și ești în ipostaza alegerii nucleare dintre două Finețe, singurătatea și ea, iar alegerea duce la autodistrugere, ea distruge singurătatea ta intimă și adorabilă, iar singurătatea o distruge pe ea perfectă în primă fază.

Într-un fel sau altul tu ești într-o ipostază care te prinde nepregătit, Au apărut cedările, chiar dacă rămîi acasă pentru un sex-maraton nemaipomenit, tu nu ești acolo unde poate te duceai în scopul altor căutări. Poate dacă o aveam pe ea nu era această istorioară. Stăm în centrul Chișinăului eu cu iubita și ne întîlnim cu această prietenă fostă modelier din Milano, totul era să se limiteze la un salut și ce mai faci, dar așa eu sunt în centrul bucătăriei gesticulez ca deobicei, una din ele imi devorează tatuajele, deja nu mă mai simt așa de umil ca de la-nceput, plus că glumele mele capătă cît mai multe hohote, vinul este bun, își face efectul, tot mai mult gînduri murdare despre sex, trec prin capul meu, dar țin din răsputeri să finisăm discuția. Eu imi scot o țigară și mai torn în pahare, Tania, totuși am decis să vă spun numele ei, este și ea fumătoare și a zis că acestei sări minunate nu-i ajunge iz de țigară, cît timp eu vreau să deschid a treia garafă de vin, Tania începe să povestească o istorioară, eu mă simt grăbit de paharele goale și de buzele roșii care se mușcă una pe alta a fetei numărul doi. Tania fumează grațios, mie îmi place, aș futeo, cu țigara în gură. - În Italia,(a început Tania), am făcut cunoștință cu o Doamnă, care mai mult de 10 ani s-a întîlnit cu viitorul ei soț, el era un bussinesman Moldovean, care în anii 2000 a deschis o afacere agricolă în Italia care aducea bani mai ceva ca Parmalatul, Era o sex bombă Made in Moldova, doar că o puteai deosebi de celelalte soții ale milionerilor prin privire, ea avea o privire moldovenească, plină de compasiune, care știe nu din auzite ce-nseamnă limita de sărăcie, așa urmă greu o ștergi din mers, privire, zîmbet și chiar auz. Ați observat des pe ai noștri peste hotare cînd îi strigi mai tare ei tresar, Moldova ne urmărește. Ea tot este bogată, pentru că acești 10 ani ea era carieristă, dar soțul este cu mult mai influent ca subsemnata și totuși în viața din familie, ea povestea că întîmpină greutăți mari, că oricum își schimbă purtarea și modul, viața de familie e ca o altă profesie, pe care trebuie să o combini. Toți am ascultat atent, eu mi-am terminat țigara, eu fumam un Marlboro Blue Ice adus din România, aici ele nu se vînd, țigările au biluță și sunt mentolate, dar ele îs din categoria care îs mentolate fără să apeși biluța, dacă o apeși devin mentă pură. Ele fiind curioase au cerut cîte o țigară, la starea în care eram noi nu mai conta o țigară sau două. Toți 3 am mai aprins țigările, pentru prima dată în această seara s-a auzit musca, defapt nici o muscă nu era în casă, dar ea s-a auzit. Tania a reluat: - De ce atunci te-ai căsătorit după 10 ani de promiscuitate ? Chiar îl mai iubești după atîta timp ? Ea nu putea răspunde răspicat, ochii ei chiar arătau mirați, cum Tania a putut să o întrebe așa ceva. Fiecare femeie dorește să fie împlinită în viața ei amoroasă, să aibă un bărbat, mai frumos ca maimuța iar pentru acest lucru poți liber uita de propriile interese, hobbyuri și să fii ceea ce nu ești cu adevărat. Dar Tania și prietena ei au omis defapt că sîntem în Moldova iar aici fiecare din noi are vecin, fiecare rudă de a noastră are vecin, rudele au prieteni, vecinii au prieteni, și singurătatea ta, lipsa familiei, copiilor te poate transforma într-o țintă publică, defapt nu țintă dar într-un target, în care fiecare simte nevoia de a arunca o țintă. Doar privește, vecina are doi copilași, seara de la muncă vine, face mîncărică, la mare mergem cu multivarca, da mă rog talia ei nu mai e trecută prin inel ca odinioară, dar principalul armonia familiei, iar tu continui să te duci singur acasă cu ideia propriei singurătăți, aceste dubii principalul să nu te refacă, căci singurătatea defapt e o manifestare a libertății, iar libertatea mereu a fost un Lux, așa că timpurile pe care le trăim se confruntă nu cu problema singurătății, căci demult singurătaea nu mai e problemă ci e un lux, iar parteneri sunt multe persoane cu care sîntem împreună, atunci cînd avem un anumit mod, cînd suntem într-o stare, cum starea se termină se schimbă partenerii.

Eu într-un timp ascultam tupa Kooks, Stereophonics, Black Keys, pe la tusofși căutam fete ce se înscriu în acest blazon, cum starea mi s-a terminat eu nu puteam pe un rocker să-l pun să stea pe Alt-J, eu care și futeam ca un rocker, care trăiam ca un rocker, brusc să-mi arăt schimbarea de stare și încă egoistic să o cer de la partener. A treia gărafă a luat sfîrșit, iar eu mă pregăteam să-mi chem taxiul acasă, căci vă dați seama la noi în societate este rar cînd stai între două fete, una să-i zică clar alteia, hai că noi rămînem să facem sex, noi mereu ne ascundem după degete, după pereți și în părerile diferitor oameni, dar aici a fost invers, cu o concluzie în preludiu celei de a 4-a garafă de vin.Fericirea în viața privată cît pentru bărbați atît și pentru femei este un rezultat, uneori plăcut, uneori plictisitor, dar în nici un caz nu este o realitate obligatorie pentru cel care are cu cine și cu ce se ocupa cele 7 zile din săptămîna. Spre dimineața am plecat spre singurătatea mea.

My Great Web page
Eu Știu Locuri.
My Great Web page

Locuri în care te-aș duci în această toamnă draga mea sînt multe, am ezitat să ți le spun pentru că vroiam să le țin în secret de tine, să ți le fac surpriză, pentru că doar tu știi cît de tare eu iubesc toamna și cît de tare eu te iubesc pe tine. Ești o necunoscută și da despre tine vorbesc, prietena mea tomnatică. Te-nțeleg că mă respingi pentru că în fiecare anotimp îmi schimb concepțiile despre o prietenă sezonieră, de unde acest baraj, această abstracție în cap, această poziționare față de un chip. În fiecare anotimp chip diferit și pe toate aceste chipuri le unește dragostea. Dar oare nu așa trebuie să fie ? Diferit, ba chiar unic, pentru că fiecare frunză e unică. Tu ești precum o ploaie, dar eu nuștiu de ce mereu port umbrelă, o pălărie, un fular, aceleași musteți, odată chiar un copilaș de vrio 8 ani s-a oprit uitînduse pe stradă la mine, uite mama un gentleman, eu am zîmbit, și m-am prins cu ciorchine în cap, mol ce fel de genleman fără ma louloute. LOULOUTE. Nuștiu de ce toamna asta mă trage la franceză, cu regret constant că e așa de populară Franța în ultimul timp. De ce cu regret ? Păi eu o iubeam în orice aparență așa, atît de tare o iubeam și o idolizam în cît dacă aș călca în Franța aș călca pe coasta de azur într-o perioadă tomnatică, și pe biciclete împreună am merge la făcut, băut, futut și scăldat în vin, da futut, tu știi că eu mereu am fost creativ, critic și vulgar, țigările probabil m-au făcut vulgar, sau dezamăgirile în dragoste, hm, oare pot fi dezamăgirile în dragoste vulgare ? cred că da, pentru că răzbunarea în fața unei iubite ce te refuză, te duce în locuri lipsite de morală, unde vreai să bei și să fuți, acțiuni care combinate sunt foarte vulgare. Dar toți noi sîntem vulgari, acești romantici ai planetei. Vorbeam despre Franța, în aceste locuri te-aș duce, precis nu în Paris, te-aș ține în Burgundia, dar nu în Paris, pentru că mi-aș spulbera astfel idealul despre Franța. Și acum cu regret constant că Franța e populară, pentru că datorită unor evenimente nedorite, mulți au început să-mi fure din iubirea mea  față de Franța, să o pună la vitrină, să o divulge și să profite prea mult de ea, cui îi trebuie așa o dragoste, dezbrăcată, folosită și aruncată la vitrină. Non merci, vous pouvez garder, bleati iar franceza. Dar defapt bleati și blette, seamănă la structură, blette înseamnă o plantă din familia sfeclei care mănîncă frunze.

  Apropo de Franța îmi amintești tu, tomnatica mea iubită, pentru că țin minte cum repetai franceza, am ținut minte o zi, o zi din acelea, în care rămîneam la tine și ascultam muzică, îți puneam filmele mele țicnite, iar tu îți căutai așa artistic de treabă. Tu conjugai verbul ”a crede”, îl conjugai în continuu, te uitai la mine și îl conjugai în continuu, eu dacă nu știu nici o boabă franceza mă uitam la tine ca la o țicnită franțuzoaică, in tricou și chiloți, ce așa de sexy și insistent conjugă verbul a crede, eram prea prost și prea îndrăgostit să cred și să observ că este un semn de la tine, tu conjugai verbul a crede, Que je croie. Que tu croies. Qu’il ou qu’elle croie. Eu Cred, Tu Crezi, El Ea Crede, asta o repetai. În ce să cred ? m-am gîndit eu în acest moment, și deodată după fereastră a căzut ploaia. În acel moment tu ai aruncat tot și ai sărit pe mine, parcă ai vrut să întemeiezi acest blestem de sfîrșit de toamnă, acest blestem al tău franțuzesc cu Que tu Crois, ai vrut să-l întemeiezi cu Sex. El fiind elementul de final și lipsă. Blestemul a lucrat, pe lîngă ploaie, eu Am Crezut, nuștiu dacă în ceea ce ai vrut, dar am crezut. Tu iubita mea toamnatică, am crezut în tine, dar am crezut și-n locurile în care te-am dus și în care vreau să te mai duc. Eu vreau să ajung cu tine-n praga să  ne refugiem de lume în bierăriile de acolo, să ne refugiem pe străzile vechi, aruncînd toată toxicitatea realității moldovenești. Praga în noiembrie e destul de posomorîtă, oentru că noiembrie e de la sine o lună a plecărilor, animalele hibernează, păsările migrează, tu ai ridicat capul arătîndumi o barză și ai zis: ”spuneți o dorință, căci în popor se consideră că barza îți duce gîndul în țările calde, și fiind o pasăre fidelă, se întoarce tot cu acel gînd deja împlinit.” Eu ca întodeauna pierdut în spațiu, poate chiar căscat, am ridicat capul, am văzut barza și m-am întrebat:” Hm dorință, ce dorință, și de ce ea îmi dă mie această dorință, de ce nu o folosește ea, să-mi doresc dar...” și mi-am dorit ceva material, prostul. Ea mi-a dat dorința ca să îmi visez dragostea noastră, căci așa se gîndește o femeie care iubește, așa se gîndește și un bărbat care iubește, dar la sigur nu așa gîndește un artist. Dar totuși plecînd vietățile, uscînduse copacii, vine tăcerea, liniștea, adică oamenii rămîn pe lîngă împerecherile lor și cu singurătățile lor. Singurătăți amare, care-ți picură cu ratări, minciuni, frici, dar totodată singurătăți de creație, de inspirație, de amintiri, și vise pline de sens. Aici te gîndești pentru prima dată, că iarna pare a fi foarte friguroasă, și că mai bine o păstrezi la piept, înțelegi că sînt locuri în care vrei să o duci, locuri în care vrei să o cuprinzi, să ții în taină poftele ei sălbatice, zăpada cel mai bine îmbibă amintirile, dar gutuii totuși se coc toamna. În verandă stînd cu tine, noi bem gărăfi de vin, ținîndune de mînă gîndindune la locuri pe care le știm, și visînd la locuri în care putem să plecăm. Știi tomnatica iubită, toate bune-aranjate, eu știu locuri în care putem să plecăm, dar chițibușul e, că eu nu te știu pe tine.

O Iarnă și Un Geam.
My Great Web page

“I wanted to write you a story about magic. I wanted rabbits appearing from hats. I wanted balloons lifting you into the sky. It turned out to be nothing but sadness, war, heartbreak. You never saw it, but there’s a garden inside me.” - Shane Jones.Revin mereu pe blog cînd parcă nu-mi ajung destule cuvinte pentru a le pronunța și nici nu mai e destulă inspirație pentru a le scrie, ce nu se publică pe facebook, ce nu se mimează în fața oglinzii, la mine se scrie pe blog. Aici îmi place să gîndesc că îmi destăinui gîndurile tot mie, că abstracționez și descriu un anotimp așa cum îl simt... la moment desigur. Unele persoane fac fotografii în timp, să vadă cum anii i-au îmbătrînit, le fac și eu, dar vreau să continui cu scrisul în fiecare anotimp. Cîte un articol despre fiecare sezon, căci cu trecerea anilor să văd cum se schimbă starea mea emoțională încadrată în aceste 4 diviziuni a unei roți de 365 de zile, care se tot repetă, și se repetă, de cînd s-a început a măsura timpul și etern o v-a face.  Să zicem că a nins enorm de mult, îstaționezi în vamă, ești prins între 2 țări, din una vii și-n alta vreai să intri, Vama e suspendată, afară e un minus bărbos, îngheți... Ideea e că în aceste două răscruci nu frigul macină ceea ce încă se poate numi gînd, ci direcția pe care ai apucat-o, de ce nu ai rămas acolo unde ai fost ? ce te-a făcut să pleci acolo unde te-ai îndreptat ? dacă nu ajungi, ce faci ? Niște banalități ce apar în cap doar la răscrucea unui drum, sau niște adevăruri ce au fost ascunse bine la pornire, pentru că doar cînd ajungem într-un impas începem să ne punem întrebările ce trebuia să ne le punem atunci cînd ne îndreptam spre el. Banal, dar conștientizezi că au trecut 5 ani, atunci cînd ei deja au trecut, nu cînd ei trec, iar împăcarea cu o circumstanță o simți cînd aripile nu mai zboară... Fix ca specia ceea de Papagal ce în urma evoluției s-a dezvățat de zbor.    Mi-am făcut o cafea ,am adăugat două linguri de lacrimi ,tristețe din belșug ,câteva linguri din dragul și iubitul meu pian și sare ,multă sare . M-am așezat pe marginea geamului și m-am pierdut căutând un gram de lumină în cerul gri ce acoperea tot orașul lăsând un aer de nu știu ce, însă un aer care îmi descria perfect starea .Dacă ați observat mereu sunt oameni care pot ”vorbi” cu animalele, de parcă posedă o oarecare aură. La ei mereu se trag cîinii cînd se duc prin ospeții. Pisicile  sînt celea care mereu dorm cu astfel de stăpâni. Iarna e parcă anotimpul celor care pot vorbi cu singurătatea, e departe de mizantropie de introvertism, dar e aproape de practic maniacala divizare, conturarea diferențelor, albul e alb, negrul e negru, dar există o oarecare parte numărul 3, cerul. Iarna nu e pentru orașe. Iarna e pentru sate. Un moment de respiro, un cămin, o izolare, zăpada pînă la fereastră. Atmosfera din sate a iernii este una părintească, de dor, de liniște, de exil. Atmosfera din orașe este depresivă, sufocantă cu apucături maniacale.   Cînd zic ”Iarna” în alte state ale lumii, ne imaginăm un februarie morocănos ce bea prea multă cafea, aceleași haine păstrate undeva 1 an de zile pînă la o altă iarnă, scurtele promenade prin frigul usturător. Fiecare lună își are fasonul său imaginar pe care fiecare îl vede unic în felul său. La noi iarna e ”Anul Nou”, apelsine, mandarine, salate  și mai departe sînt 3 perioade: 1. Înainte de Revelion. 2. După Revelion. 3 Facturile Iernii.În nici o formă nu zic că Moldova e un boț lipsit de romantică, NU. Doar că la noi altfel se trăiește, un pic mai trist. Nu prea avem cînd să gîndim la frumos, să visăm. Ne mănîncă prea repede alte nevoi pînă cînd le stabilizăm pe cele sufletești. Aceste ale noastre ”Nu-i cînd”, personal mă sugrumă tot mai tare în perioada iernii. Iarna simt cel mai mult rezultatul ”Nu-i Cînd-ului”. Uneori vrem în grabă prea multe să reușim, fără gust, cultură, virtuozitate. Lipsa dragostei față de frumos, naște hibrizi la chip, suflet și gînd. Noi sîntem cei care rîdem de alte popoare cînd auzim că este așa boală ca depresia, cînd citim despre sinucideri, într-un fel modul nostru de trai, ne-a scutit de aceste lucru, nici nu modul de trai, cît etichetele societății, căci n-au mai reușit să divorțeze de bărbați, femeile cele care și-o luau în moacă 360 de zile din 365, dar de 8 Martie primeau zmuncitul buchet de flori, și дежурный бутерброд. Era de ochii lumii. N-au mai reușit să fie artiști cei care aveau talente, dar au ajuns artiști, tupeiștii ce au avut un pic de zbînț și curaj. La noi în continuu oamenii trăiesc cu zăpadă pînă-n urechi, cu aceleași haine uzate și într-o veșnică depresie suicidală, despre care toți tac. Dramatismul iernii noastre, este nemulțumirea isterică de faptele pe care tot noi le facem, și care necondiționat sau condiționat ne afectează, ne-au afectat și o vor face. La noi Februarie nu bea cafea, la noi Decembrie cumpără izmene, Ianuarie plătește facturi, Februarie se roagă să vină Martie, iar Moș Crăciun se împrumută, strașnică Narnie eu v-oi spune.

   Probabil că am vrut să scriu un pic mai artistic despre iarnă, dar așa mi s-a întîmplat să fie, o iarnă extrem de pragmatică, în care știți ridici capul la cer și nu-l vezi, norii îl astupă, Iarna pentru noi e un adversar, de parcă am fi pe o insulă. Insula fiind sufletul nostru. Insulă cu oameni, provizii, istorii. O insulă suspendată de Civilizație în perioada iernii, fără zboruri de ieșire și de întrare, fără importuri și exporturi. O insulă pe care tu singur o aprovizionezi tot anul pentru iarnă, cînd vine iarna lupți cu ea și nu cumva insula să-ți devină arhipelag, căci unii pot lupta contra ta. Ce e cel mai interesant că Iarna uite așa strînge frustrările noastre contra ei, și o vedem pe ea ca anotimp vinovată, cînd de fapt noi sîntem vinoveți, Iarna poate vrea să fie bună, dar noi nu o ajutăm. nu-i vorba despre un ajutor singular, e vorba despre o unitate a grupului, indiferent cîtă putere nu ar avea un singur individ. Cînd e ninsoare, nu ninge defapt cun un mare ball de omăt ce ar acoperi pămîntul, dar ninge fulg, după fulg. Cam așa e cu ajutorul, unul lîngă altul.Ce mă miră cel mai tare în Iarnă este acel omăt negru, urît și murdar, nu mă miră pentru că este așa de scîrbos. Mă miră că stropim drumurile cu felurite soluții ce trebuie să topească gheața, să dizolve zăpada, dar de fapt ne strică încălțămintea. În așa momente te gîndești că acea zăpadă neagră și prăfuită nu o topește nici soarele la +9, ea pleacă undeva în păduri, ca noi. În loc să ne topim în iarnă și să intrăm în primăvară alții, rămînem negri și prăfuiți ca acea zăpadă, iar de 1 martie ne ducem în păduri.

Sunt un nesimțit.


  Aloha la creștini și la cei mai puțin ortodocși, dăunăzi recitisem multe articole de pe acest blog ca să-mi văd evoluția mea ca scriitor, cu ochelari pe ochi, cu lentile și lupă, cu oficiali europeni, am constat că o ”oarecare evoluție” în forma ei cea mai basică lipsește crunt. Am decis că un om atinge succesul chiar atunci cînd se încăpăținează să meargă mai departe. Vezuviu acestui blog explodase cu un an în urmă, după cele 3 postări care puse cap la cap strîng, net-net peste 100 de mii de vizualizări. Minunat zice eul meu liric, că-s postări fără cuvinte cheie populare. Sunt niște postări lipite din tot aluatul făcut de drojdia ceea  turcească din piață de 5 lei în tazicul moldovenesc. Sill vous plait. *****  Astăzi vreau să vă povestesc despre o Sonată Literară în La Minor, merge vorba despre o verticală pustie de nesimțiți. O verticală a societății care nimănui nu-i trebuiește, un fel de Ministerul Mediului în Republica Moldova. My Great Web page O să citiți acest articol mai repede decît o să vă beți Espresso cu Adrenalină și Propan. Articolul este despre nesimțiți, nu aceștia care ascultă manele beți, niș acei care umblă în adidas și spun la copii că Moș Crăciun nu există, și niș despre acei nesimțiți care stau bine merci ca statuele din Madam Tussaud în Parlament, iar săracii oameni pe undeva pe la Ciocana dorm în Paltoane.Este așa o cultură, nuștiu cum se numește ea în cercurile intelectualilor savanți, da eu am să-i zic cultura Pasagerului. Cultura Pasagerului nu este o cultură ce este predată în școală, ba chiar mai mult ea este una instinctivă și psihologică ce stă partizanic în nivelul nostru profan de educație, sau cum acolo, Another Brick in The Wall. Mărunțișurile fac lucrurile mari să fie frumoase și impunătoare, așa cum le vedem cu ochiul deschis. Less is More, cum zice englezul, de fapt Less is More este vestitul slogan electoral a lui Ludovic al 15-lea, cunoscut ca Swagerul numărul unu printre iubitorii Trap Partyurilor din dreapta Nistrului, matincă nu ave tatuaje.Deci mai pe scurt, ar trebui odată și odată să ne învățăm că orice lucru pe care punem mîna în această viață, care ne dă nouă oamenilor din toate clasele sociale posibilitatea de a decide și a schimba ceva sînt niște cuburi a relațiilor umane. Vestitul Cubic Rubic, pe care îl strîngi cu bătăi de cap întru cît să formezi șirul de culori. Nu scriu pentru acei care au zburat odată cu avionul, dar vă atrag atenția. Scriu mai mult pentru acei care încă nu au zburat și să nu uitați. Printre toate emoțiile pe care o să le aveți țineți minte un lucru, educația se manifestă atunci, cînd alături de oamenii cu care probabil nu ai să te mai vezi niciodată în viață te porți ca o evoluție demnă de o piceniușcă cu ciocolată, atunci ești un mahr care nu pe digeabă lua zdupaci de la părinți. Să știți că toți oamenii din avion vor să doarmă, iar imbecilii care chipurile nu au loc și-și împing în plin rost scaunele în urmă, reprezintă pata neagră a ADN-ului moștenit de la Țărănismul Educațional, pentru că știți mă rog fără jigniri, da în sate nu-s avioane, și oamenii nu știu cum să se comporte în ele. Poate din urma ta stă o mamă însărcinată ce și-a comandat un ceai fierbinte cu zmeură, iar tu bah și scaunul orizontal, apăsînd pe cnopcă. Eu în genere cred că a apăsa pe cnopcă trebuie să fie privilegiul licențiat, să dăm niște teste. Democrția modernă ne dă niște posibilități libertine de a apăsa pe cnopși, iar oamenii fără tulburări își exercită acest drept, vedi el e nașaru. E nașaru să deschizi ferestrele în rutiere formînd curent, neglijînd plebea nemulțumită. Totul e într-atît de nașaru și disponibil încît instinctele primare se transformă în niște deficiențe cu apucături neandertale, iar nesimțiții se transformă în niște controversați moraliști toleranți, luptători cu drepturile omului, cu noțiuni basice suflate de vîntul snobist și speculații auzite la colțul  blocului și neverificate.Spuneam de nesimțiți, păi voi sînteți. Pardon, suntem.Sunt un nesimțit deoarece cînd plec din Moldova nu iau cu mine Ungheniul meu preferat cu toate viciile, și mă acomodez ușor într-o nouă societate cu oamenii lor, tradițiile și cultura lor. Sînt un nesimțit cînd încerc să vorbesc limba unui  alt popor la el în țară. Sînt un nesimțit cînd dorescc să cunosc mai multe, să-mi largesc viziunile muzicale, gusturile artistice, cineaste. Sunt un vîiebist daje, huli mă vîibesc că știu. Suntem niște nesimțiți cînd nu dăm vina pe cineva, și nu căutăm să dăm vina pe locuri, persoane, circumstanțe și entități tainice, masonice. Avem canibali în secolul 21, care mănîncă oameni cu tot cu suflet. Să vă mai spun un lucru, Canibalii chiar se plîng pe abundența de oameni nesimțiți, sunt grași și lii greață de mîncare, sîntem prea mulți. Am încercat să-mi explic acest lucru, și am ajuns la concluzia că, nedreptățile în relațiile sociale generează nefericire, nesimțire și neîncredere. Neîncrederea este starea ”pre” a nesimțirii. Un om neîncrezut nu-și expune părerile, chiar și cele proaste. Mulți din noi am avut păreri și idei proaste, dar expunerea lor le poate corecta sau cizela. Un om neîncrezut nu este amabil, vă imaginați să zică el, Bună Ziua, Sărut mîna, iar cu un necunoscut să vorbească înteresat de viața lui fără a îl privi cu dispreț. Un neîncrezut bîrfește idiotic orice aparență umană din viața lui, am impresia cînd pula nu i se scoală, o bărfește și pe ea. Cînd am nimerit în Universitate, căci cam așa și s-a primit am nimerit, am început să întîlnesc oameni cu așa niște ambiții nacrucenîie, pompați de orgoliu și nemiloși, care atît de mult își băteau capul de notă nu de material, de tăcere și de despărțiri rapide, de cunoștință neîntîmplătoare și de dorință de a reuși pe toate fronturile sînguri înțelegînd cît de multă fățărnicie este în ceea ce fac, pentru că ei erau nesiguri în propriile puteri și se temeau de viitor ca Maiașii de 2012. Nesimțiți în relații cu cei pe care îi iubim, pentru că presiunile cotidiene impuse de niște Jupîni și Jupînese din verticala conducerii, ne fac să uităm că trăim aici, acum, odată. Nesimțiți și înfricoșați de miciile teritorii pe care le stăpînim, că-i clar că nu vorbim cu oamenii întîmplători din lift, rutieră, scara blocului, rînduri și alte zone fierbinți. Sîntem nesimțiți că iubim mai mult inutilitățile decît utilitățile. Iubim mai mult țîțile decît sufletul, nu că țîța e inutilitate, e utilitate dar temporară. Nesimțirea e copilul minciunii, alaptat de frică. Iar noi din generația în blugi, copii indigo, ne-am transformat în niște huilapani mega intelectuali, cu aere de Cosmopolitani, generația superficialității și fake-ului. Iar acum cînd conștientizăm cine suntem, te rog fii amabil și mișcă Dumnezău Mă-ti spinărușa scaunului în poza verticală, ca educat să continuăm să ne ignorăm, că belot precis  nu mai joci pe bordul Air France.

Ea visează la Tango.
My Great Web page

   Toamna e anotimpul perfect pentru pulovere cu designuri frumoase, fulare cafenii, bluji și bootsuri ce calcă atent frunzele așternute. Toamne e anotimpul cînd cu mîinele roșii și reci, cuprinzi ceașca ta preferată, cafenie, cu ceaiul de iasomie, plin de abori, de mirosuri, de la care transpiră geamul cafenelei de lîngă parc, unde mănînci gînditor plăcinte și alte mîncăruri fierbinți ce sînt aduse împreună cu aburi din cei mai hipnotizanți. Toamna e anotimpul umbrelelor ce stau ascunse undeva în dulapurile casei.

 Iată în așa o toamnă o întîlnești pe ea, brunetă, cu fața albă, în trăsăturile feții ei se regăsește toată frumusețea Bucovinei, iar pe obraji ceața de dimineața, iar buzile-i sunt roșii ca vinul, roșii, spumoase, dulci. Ea poartă geci de blugi cu fulare, mult cafeniu și negru, de la ea miroase a gutui. Ea e acea cititoare de care îți vine să te apropii ca să-i inviți la dans imaginația. Cu ea la întîlnire nu mai vii la corturi de tenis, nu mai visezi la mări și oceane îndepărtate, stelele nu mai sînt paznicii amorului vostru în aer liber, cu ea la întîlnire vii cu ciocolată, amară, cu crizanteme, cu un aromat moale și proaspăt de mentă. Împreună, victimile fotografiilor, filmelor vechi, a bluesului, cumpărînd vinyluri, adormind în șoaptele unei lămpi, într-un pled cît mai moale, simți toamna în suflet. doar cu așa o fată alături poți simți farmecul toamnei, toamna e ca o carte a lui Mircea Eliade, pe care trebuie să te pregătești să o citești, să ai o potrivită ambianță, pentru a-i deschide miracolele. Vara cere cît mai puține gînduri și cît mai multă spontanitate, în timp ce toamna ca o adevărată doamnă, iubește să mai stea la un taifas, să-și simtă interlocutorul, ca apoi să-i dezvăluie din lumea sa. De aceea iubita mea tomnatică, e o pictoriță, ce pictează nu doar pînză, pictează pereți, căni, haine dar cel mai important ea pictează sufletul, ea e un cineast fin și iscusit, e un gurman al unei muzici ce nu deranjează niciodată. Ea visează la tango și în ochii mei citește acea seară din restaurant, noi doi, un burgundez pe masă, bătrîn, ce-și știe meseria de a se amesteca deodată cu sîngele nostru. Ne risipim în doi, poetic, în ritm de tango, ca frunzele, verzi-galbene-aurii-violete-negre, în toate cele patru vînturi, nordice, sudice, estice, vestice iar la prima ninsoare dispari.

Coloana muzicală ce a influențat scrierea acestor”nuștiuce” este următoarea...
Work And Travel sau Păreri despre America
My Great Web page         Divide Et Impera                                           

Într-o zi un prieten îl întreabă pe altul Tu fumezi ?El răspunde Înțelegi camarade, fumez eu cînd beau o bere sau ceva, dar beau eu fără stop, de aceea multora li se creează iluzia că eu fumez. Apoi gustînd încă odată din coniakul de pe masă a mai bolmojit o frază subsemnatul, amice da mai știi fumatul meu e ca și democrația Americii, atunci cînd ei se implică în treburile altor țări fără a ști nimic despre cultura lor anume atunci ei încep a crede tot mai mult în perfecțiunea propriei democrații, și de aceea lumii i se creează iluzia că puroiul libertății coace exact unde doamna verde întinde mîna în sus exact lîngă BigApple City, New York, adevărul e că eu nu fumez...În luna mai am aflat că viza e în Pașaport și că mă așteaptă o vară destul de plăcută în tărîmul marelor vise, America, în tărîmul din greșeală descoperit, unde deloc nu prin greșeli ajungi, și cu ochii obosiți, am pășit pe pămîntul unui Oraș numit Chicago, ca după 2 luni de rezervări în declarații să scriu o postare despre cum am văzut eu America. Prin ce-i bună America, totuși  mă gîndeam la lucrurile mai materiale ce încap în portofel ca banii și ca anumite nișteacuri tehnice ca iphoane, beatsuri și chestii, dar nu prin acest lucru e înteresant aici, și nici mirajurile zgîrîie-norilor nu-s acele fructe interzise, America te face totuși liber de orice apăsare, ea îți dă acea libertate pe care o simți doar cînd ești printre străini. De fapt de care străini merge vorba ? Că toți sîntem mai mult sau mai puțin ”străini”. Să zicem așa mai bine, străini de pașapoarte. Această libertate și ademenește,  libertatea de a vorbi cu persoane din care nu le știi proveniența, starea materială, treapta socială, pagina de facebook, trecutul, anturajul, această detașare de a vorbi despre problemele altora, de a crește în proprii tăi ochi, și riscul de a cădea în proprii tăi ochi. Aici privind în jur confuz simți pe propria piele multitudinea direcțiilor încotro o apuci, mulțimea de labirinturi, și parcă sclipește în depărtare ca în creațiile Columbia Pictures,  ”Scarface-ul” lui Al Pacino ce detașat îți spune Că Lumea E a Ta, strînge-o în pumn, poate o strîngi, da poate te rătăcești în labirint așa și neîncălecîndul pe Minotaur. Ideea e că dacă în Junglă Leul e rege și poartă Coroană, aici și o muscă-și valorifică deșeul, pentru că prima regulă este cu cît mai repede circulă banii cu atît mai repede ei ajung într-un anumit buzunar, a doua regulă, fiecare om are o meserie, și covorul nu-l scuturi afară, dar chemi un om specializat în ale curăța, căruia îi dai bani, iar apoi el cu acei bani vine la tine în Pub și își ea o bere. Ideea-i că nu mărimea contează căci dacă după mărime s-ar judeca, Regele Animalelor ar fi Elefantul, dar mai este și aici un chițibuș, Lupul e mai slab decît Leul, dar Lupul niciodată nu este dirijat în Circuri. Bărbații plecați de acasă se întorc în acea casă pentru femei, Visul plecat de acasă, se întoarce epuizat sau îndeplinit. Nu există glorie fără suferințe, iar apogeul merge mereu pas în pas cu demența, uneori poți să încurci drumurile, de aceea Eroii mai devreme sau mai tîrziu au căzut pradă, demenței glorioase, același Hercule după cele 12 fapte, izbînde,  și-a omorît cei trei copii, poate Hercule nu a existat, și aceste sînt mituri, dar oamenii sînt atît de vulnerabili în fața miturilor că o simplă combinație American Dream o putem echivala cu Hercule, și nu se știe cine e mai adevărat Hercule sau American Dream. America uneori e la un pas de demență văzînd o bătrînică în bikini în stilul dungatului drapel cu steluțe, astupînd ”nașe vsio”, și poate atunci înțelegi că poate aici e demnitatea acestui stat. Nick Papadackis în Romanul său din care am citit fragmente multe, dar nu integralitatea ( Poștașul mereu sună de două ori spune) America e țara posibilităților, posibilități sînt, fericire nu-i. Tot odată Americanii îs destul de tipici, cu zîmbetul lor, și ”dejurnîi” Hello and Welcome, Im Sorry și așa mai departe, dar și Hello provine de la Hell. Pentru că poate vin din Moldova unde să ei una în bot e mai ușor decît să obții scuze, mi-au părut foarte miau-miau acești oameni de la început, ca să înțeleg peste o lună văzîndu-i în fiecare zi că amabilitatea lor e o casetă bine înregistrată care e pe replay ca cel mai de Cîcat Singl(Eu vara nu dorm) învîrtit la Huipaimioș Fm. Nu vreau să fiu acest snob încăpăținat, ce sînt nemulțumit vara de căldură, iarna de ninsoare, și toamna de ploi. Dar parcă lipsește un pic de suflet în acest zîmbet de Oscar pe care-l vezi atît de antrenat și-ți pare că-i atît de adevărat ca strigătele unei prostituate cu ani de muncă în spate. Tipic îmi vine în gînd o Americancă ce stă bine-merci la un pas de a trece din clasa mijlocie în cea un pic mai superioară, ce vară de vară pleacă prin Europa, bea vinuri burgheze în coasta de azur, apoi simte aroma poamei tăpușite de picioarele virginilor dive din  Spania, vorbește cu localnicii, și chicotește sub mustețile McDonaldice, simțind în același timp și melancolie și tandrețe și superioritate, cu privire la obiceiurile, tradițiile, modul de viața, folcul, îmbrăcămintea și zîmbetul oamenilor din alte țări, create de multe secole, pentru că America nu și le-a creat propriu-zis. Și atunci ca în Southpark, ironic vreai să zici Bleati ”Туалет — это последний бастион американской свободы! ” da nu Acolo drepturile negrilor, feminismul și mai nuștiu ce acolotralala. Să nu mă înțelegeți greșit citim(scriu) despre contradicțiile Americane nu despre că mol tipa, iaca nici aici nu e bine, și parcă Putin nu-i La La LA, și parcă cu corupția mă împac. NU. America e țara emigranților, și aici ca niciunde poți să-ți arunci cît mai departe complexul inferiorității, aici parcă nu ești o bucată de carne rugumată lipită de propriul pașaport. Cu ochii mei naivi, moldovenești, am văzut metropole de oameni ghidați de dolar cu visul de a face, a primi, a cheltui, și a răsufla cu gînduri izolate de Ocean, Țara fostelor 3 categorii sociale Emigranți, Robi, Stăpîni. Dar aici și l-am cunoscut pe De Niro, Al Pacino, Scorsese, Eminem, aici am gustat din ironia serialului Friends, din Viciosul Cerc din Californication, de fapt nu aici ci în 3 camere la etajul 4 în Ungheni ei mi-au zis Salut, aici eu am început să-i înțeleg. Poate că America-i pentru mine o mină de aur din punct de vedere material, și mai sînt aici nișteacuri în căutarea cărora totul pare a fi destul de ice, dar pedantismul de a scoate din totul venit totuși sterilizează, diminuiază și face artificală comunicarea cu oamenii căci you know Its nothing personal, just bussines. America e plină de contradicții pentru că școlile americane sînt unele din cele mai proaste din lume, dar cînd vorbim de universități sînt unele din cele mai bune, interesant mister, ca de altfel orice mister este înteresant.

Americanii sînt altfel decît Europenii, deoarece europenii din cauza miilor de ani de experiență știu că orice imperiu are un sfîrșit, și știu că cît de mult nu ai schimba, nu ai construi azi, iești primul mîine ești utlimul( Salut Grecia) există bogați, există săraci, Americanii încă nu și-au întîlnit colapsul. Europenii și în comunicare sînt un pic mai cinici și experimentați, iar psihologic multe limbi europene și chiar Rusa încep cu o negare, însă în America totul începe cu o afirmare, de aceea chibzuielile noastre ne aduc la gîndul că ceea ce ne-am pus ca scop e imposibil, și parcă noi știm că  nu se poate Dar Americanul asta nu știe, și deaceea ei parcă reușesc mai des ca noi. Chiar și în sporturile lor naționale ei nu prea s-au întîlnit cu eșecul, Baseballul lor e fără concurență la nivel mondial, și cîștigătorii în baseballul american se numesc World Champions, ei nu au întîlnit eșec pe eșalon mondial, American Football, aceeași istorie, Baschet joacă toți, dar cum o fac americanii nu o face nimeni, de aceea iarăși încasăm o labă tristă, iar Fotbalul este și va fii o subcultură, mol tipa underground. Și chiar dacă americanul zice woow soccer, da eu știu, îmi place, dar se rătăcește în afirmații cînd îl întrebi de preferințe lui în fotbal. Asta-i similar cu ceea ce m-am întîlnit eu în Romănia, wooow frați Basarabeni, nu da frați, care-i Președintele Moldovei ? Ăăăăm nuștiu. Da imnul ? Ăăăăm nuștiu. Da alte trei orașe înafară de Chișinău ? Ăăăăm nuștiu. Nehoroșo. Dar știți cum frații sînt frați, pentru a se iubi indiferent de necazuri și imperfecțiuni. Chiar și cuvîntul nigher, America e o țară încă plină de rasism, aici încă se divizează populația în albi și negri. Chiar și fiind negrul învățat, citit, el va fi privit mai inferior, va primi mai puțin, va lucra într-un lucru mai neprestigios, oare nu acesta e adevăratul rasism, dar clar că e mai ușor să interzici un cuvînt decît să schimbi un fenomen. O țară cu 250 de milioane prieteni în care s-ar fi interzis cuvîntul prieten. Asta-i similar cu a face curat, știți de care curat ? nu cînd strîngi gunoiul și îl arunci în urnă, dar cînd îl ascunzi prin casă, iluzie, șahr-mahr, abra-cadabra. În America într-atît demult lucrează efectul turmei că am înțeles un lucru destul de ușor, dacă în anii 60-70-50 în toată cinematografia americană eroii principali tutunau doze de cal, acum ei au reușit să facă total opusul și să refacă fumatul ca un obicei destul de prost echivalent cu scărpinatul în cur și la coaie, ba mai mult un om poate fi exemplu numai prin faptul că nu fumează. Într-o universitate Americană poate lipsi biblioteca, dar Cola în Automate de 2 dolari la sigur va fi prezentă. Efectul de turmă e într-atît de mare și procentul de oameni rezistenți e atît de mic încît poate de aceea cu această țară e ușor de condus.

Dezvoltarea creierului nespălat în America se poate face doar dacă tu ai trăit 25 de ani în ”Psihușcă”, sau ai trăit în alt teritoriu izolat ca de exemplu Moldova. Cică teroriști, cică nuștiu cine, Istoria mereu e scrisă de căștigători, iar dacă ea nu-i ea se inventează, tem bolee că americanii la inventat dețin foarte coios tronul ca un rege cu mințile periodic furate de alcool, care în vînturile beției simte neinvincibilitatea, și din cînd în cînd se suie pe cel mai înalt turn să mai tragă o pișoarcă asupra plebei, pișoarca nu-l ajută cu nimic, da-i așa mai cu efect psihologic, mol tipa vedeți eu îs rege mie mi se poate pîș pîș pîș, dar o picătură din această pișoarcă adresată plebei oricum va rămîne în chiloței, chiar și la regi. Cel puțin chișoarca nu-i artifială, ca SIDA. În America cresc o mulțime de fructe, însă un fruct ei niciodată aici nu vor sădi, NOSTALGIA. Aici întri și începi a uita, pentru că simți cum se boțește Benjamin Franklin între degete, vezi orice ce nici prin gînd nu ai putea chibzui, chiar și o nuntă între papagali poți organiza, cu preot cu tot, vă imaginați Kakoi Taiti, N-am i tut harașo. Dar nostalgie aici ei nu o sădesc, ea vine doar uneori noaptea la tine ca duhurile și începe să te strîngă te gît, puțin cîte puțin pînă ce îți asfixiază sufletul pic cu pic, și cînd ea vine te înneci de dragoste, dor și neputință. O, Doamne pentru ce mie așa pedeapsă. Și Totuși America e prima țară care a a descoperit anume cuplarea acestor cuvinte A Face Bani, pentru că în Europa Bogățiile erau o cucerire, o moștenire, un furt, în America ei se fac, la propriu și la figurat. America ne face să fim dependenți, pentru că aici totul este în exces, mîncare, bani, băutură, filme și așa mai departe și pentru a-ți lua propria bucată ți se creează iluzia că trebuie în continuu să mănînci, să faci bani sau alte lucruri. într-un final nu vreau să descoper corola de minuni a lumii și nu vreau să afirm că cunosc ce se întîmplă, am scris doar niște remărci, după 2 luni de tăcere de cînd sînt în America, nu am vrut să scriu rupturi am vrut să dau o imagine cît de cît completă din milioane de puzzluri care le-am primit aici, America-i o femeie dungată, foarte frumoasă, controversată, Nu-i din cele mai fidele și sincere, și nici din cele mai educate, dar farmecul ei te face să o iubești și să o urăști în același timp, pentru că ea te fură de la familie cu vise, iar apoi te alungă, apoi iar te cheamă, Sirena Libertății Noastre cu coada dungată alb-roșie-stelată, un mit Grecic nedownloadabil de pe apple store, pe care o simți doar călcînd pe acest tărîm și ca în acest filmuleț exclami ”ЖАРКО, ДУШНО, И СВЕТЛО”  iar eu sînt un simplu student dintr-o țară pe care America încă nu a început să o bombardeze și să ne numească teroriști care scriu niște gînduri după ce mi-am scos ochelarii rozovi, ca să iau viața în mîini și să lupt pentru ea. Într-un final provincialitatea nu e o amplasare geografică, dar e o stare sufletească, iar America e o relație bănească-umană, între toți locuitorii ei, cînd zic toți și normal că las loc de excepții, dar în principiu ori naibești tu, ori te naibesc pe tine, importantă e psihologia.- Что же ты, интересно, похитил?Зек смущенно отмахивался:- Да ничего особенного... Трактор...- Цельный трактор?!- Ну.- И как же ты его похитил?- Очень просто. С комбината железобетонных изделий. Я действовал на психологию.- Как это?- Зашел на комбинат. Сел в трактор. Сзади привязал железную бочку из-под тавота. Еду на вахту. Бочка грохочет. Появляется охранник: "Куда везешь бочку?" Отвечаю: "По личной надобности". - "Документы есть?" - "Нет". - "Отвязывай к едрене фене..." Я бочку отвязал и дальше поехал. В общем, психология сработала.  God, Bless America.
Ea Poartă Rochii
My Great Web page

Ca în Prag de vară.Vara această am nevoie urgentă să-mi găsesc o prietenă ca să nu mă transform întîmplător în unul din acei holbaţi perverşi ce claxonează fetele de la volanul unei maşini...Deja am început să-mi fac o schiţă, ea va fi o fată văratică, o întruchipare a celor trei luni, cu păr lung, şi prietenii ei vor fi nişte oameni de vară, care ştiu ce înseamnă să stea afară, nopţile-zilele, care ştiu să savureze un miros de copaci şi fructe, mirosul nopţilor şi dimineţilor, prieteni ce vor purta sandale fără ciorapi şi vor avea bune gusturi muzicale. Iar ea va juca tenis, va purta rochii florate, va umbla desculţ, va căuta ploaia în natura, ne vom stropi cu apă, vom adormi pe plajă, vom dansa pînă dimineaţa, ea va mirosi a zămoz, iar săruturile vor fi cu gust de căpuşună. Iar Toamna ne vom despărţi, ea e prietena mea văratică. Căci dacă vara evadăm din cutiile noastre din beton în întîmpinarea zbînţuitelor amintiri, dînd friu liber viselor noastre şi sufletului rebel, Toamna e timpul să ne întoarcem la gutuile de pe pervaz scriind poezii urmărind ploaia. Toamna-i altă soi, altă pentru că nu pot numi Toamna alt, Toamna-i altă.
Oaspeţii Au Plecat.
My Great Web page

Mereu am primit o deprindere ca lucrurile noi aduc noi speranţe. Un exemplu sînt  hainele, îţi cumperi o haină şi parcă urgent vrei să o îmbraci, cît mai repede să-i rupi eticheta şi să ieşi pe invizibilul podium, din păcate sîntem aşa de naivi crezînd că cei din jur vor observa înnoirea, dar nu... O vor observa acele persoane care îţi sunt aproape, acei care te urăsc minuţios, iubitorii, iar restu nici nu vor înţelege că miroase a nou, ei poate nici nu vor observa că arăţi bine, sau nu vor dori să observe, pentru că fiecare observă ce vrea el să observe. Dacă în secolul 21 o haină devine neobservată ce să mai zicem de înnoirea cu o carte, în secolul în care 3 lucruri formează omul, glamurul, aşa zisele ştiri(vezi cea mai tare fază, ascultă cea mai interesantp piesă) şi brandurile.Dar se mai spune în popor că pielea rea şi răpănoasă...et samoe. Poate cu venirea unui nou an nu se va schimba nimic, bîdla va rămîne bîdlă, poate chiar omul cinstit îşi va schimba preferinţele, căci ca în povestea merelor putrede şi merelor bune, cele bune putrezesc, cele putrede nu se refac.Se vor schimba un pic valorile la fel cum se schimbă cu fiecare an, un fel de inflaţie a fericirii.

Dăunăzi la o discuţie am primit o întrebare, cu ce ai vrea să îmbunătăţeşti comunitatea în care trăieşti, sincer un pic m-am blocat, pentru că genetica de moldovean înnrăit s-a gîndit deodată la ce să elimine, nu ce să adauge, şi dacă în alt context aş fi fost greşit cred că în acest context voi fi foarte corect. Pentru că...am răspuns bîdla, vreau să elimin bîdla din societate. Vă imaginaţi anul 2014 în drum, întri în taxi şi acolo cîntă Chet Faker da nu Şafutinskii, Belîi Medvedi dă faliment. Orice zi se începe cu Salut, să aveţi o zi extraordinară, Mulţumesc, Să Trăiţi şi Dumneavoastră. Bîdla, mai bine zis lipsa ei, va permite dezvoltarea societăţii într-un ritm fantastic ştiţi de ce, Pentru că Bîdlo asta-i ceea ce rămîne de la un om cînd el nu are un scop, o dorinţă şi o putere de a hotărî pentru el independent ceva. Bîdlo e omul ce nu poate vedea, şi primi o altă viziune a lucrurilor decît acea stereotipală, abo nahui nujno să te complici. Pentru că Vasile pînă mai ieri în fiecare zi se suie pe Maşa, dăde 3 tîrcoale, şi o pupa uscat, şi se uneau corpurile lora umede într-un ceva neclar, şi dura asta cît dura, iar Maşa nedumerată se întreba oare despre asta în Franţa se scriu aşa poezii frumoase, oare pentru asta au suferit poeţii.Apoi aşa gîndind încet cu încet am vrut ca în anul 2014 să avem parte de o oarecare verticalitate şi directitudine, o oarecare creaţie proprie. Se spune că dacă vrei să dezamăgeşti părinţii trebuie să le zici că vrei să fii artist, cred că naţia noastră prea mult timp nu a vrut să dezamăgească pe nimeni. Încă şi mai mult nu a vrut să zică adevărul, Spre exemplu omul te întreabă uite am desenat ceva, spune-mi ce părere ai, şi tu zici: Îmi pare că merge, îmi pare că-i bunişor. Greshit eu aş vrea să fie 3 categorii: Cîcat, Cîcat cu perspectivă, Formidabil, acest lucru va ajuta cel mai bine un artist să se dezvolte, iar dacă el va auzi că-i cîcat şi va înceta, înseamnă că el este la fel de cîcat fără coloană vertebrală ca şi creaţia sa. Dar cînd lucrurilor formidabile le zici rahat, atunci trebuie să-ţi pui anumite întrebări, fix ca în vorba ceea Tu eşti Dumnezeu- pentru că în tine el este, Tu eşti şi porc- pentru că în tine şi el este, însă păcat cînd porcului din tine tu îi zici Dumnezeu. Îi foarte bine cînd omul îşi ştie adevărata sa valoare, cînd îl stimulezi, cînd îl apreciezi, cînd el arătînd bine ştie că arată bine, cînd îşi are propriul său stil, iar cînd proştii nedumeriţi se uită şi se miră. Pentru că dacă contabilul face contabilitate, proştii mereu se miră, asta-i reflexul său la a nu înţelege ceva, vede o manifestare de artă se miră, vede o activitate ceva se miră, în principiu a te mira zicînd wow, e una,  şi a te mira făcînd ăăăăăăăă,blea,tfu, e alta...Ar fi bine să trăim cu adevărat, azi, nu mîine, să trăim, să facem greşeli, să o luăm de la început, să iubim, să punem scopuri, să le realizăm şi în loc să ne întrebăm ce sîntem Creştini, Musulmani, Atei, ar trebui primordial să ne întrebăm în fiecare zi, da oare nu în rahat ne transformăm şi nu rahat facem ? Pentru că viaţa omului îi exact ca o cădere de la al 9-lea etaj, tu nu poţi să te opreşti, nu poţi să te întorci înapoi, să zici nu sar. Pentru că odată ce te-ai născut nu poţi să te întorci înapoi, să te opreşti, poţi doar pe parcursul acestei căderi să reuşeşti să faci ceva folositor.Ar trebui să înţelegem că dragostea nu are dimensiuni are doar Da sau Nu, dragostea nu necesită discuţii ci doar acţiune, iar dacă avem neînţelegeri cu lumea înconjurătoare ar trebui să facem ca în piesa trupei Carlas Dreams, Lumea ta, trebuie să credem în lumea noastră, pentru că dacă tu ştii că 2+2=4, iar 100 de oameni zic că-i 5 nu înseamnă că acei 100 au dreptate.Şi acum treaz privesc peste fereastră, văd oameni sau figuri care merg undeva, văd maşini, din nou rutină după 2 zile de sărbători, iar acele urări ce au fost rostite la mesele de anul nou se transformă în şabloanele pre-băutului, nu în scopuri, şi nici măcar în dorinţe. Ce spunem la mesele de anul nou mai degrabă îs nişte vise, dar cu toţii ştim că Viaţa uneori întrece visele pe autostradă cum întrece Porsche-ul Panamera un Opel Vectra, îl întrece cinic, dominant, fără replică. Vine Moş Crăciun dă cadourile de sub brad, urătură cu scop financiar, murătură, a doua zi de anul nou, un gust amar, sete, tone de veselă nespălată, sălată uscată, care a stat toată noaptea pe masă, oaspeţii au plecat...Poate într-o zi din ceea ce ne dorim de anul nou vom începe să realizăm ?

Romantică Bărbătească. Severă, Uscată.
My Great Web page

Bărbaţii au şi ei romantica lor. Lucrurile care stau sus undeva în palierul lor ierarhic, de to do things. A vrea, a face, şi făcut este o teză imuabilă impusă ca un adevăr incontestabil în biblia unui bărbat modern. Bărbat modern care încă nu a uitat de apucăturile sale clasice, care ştie de maniere, ştie să beie bere, să citească o carte, să cucerească o femeie, să bată o ţîntă, să puie un băţ, să bată o minge. Chiar dacă tendinţele se schimbă, barba creşte, şi Dikariul de la 20 de ani se transformă într-un mascul gentil de la 40 de ani cu un Costum din Mătase, să ştiţi că Costumul de mătase nişodată nu a anulat Pula din pantaloni. Mă gîndem cu ce cuvînt pot înlocui organul, ca să nu sune prea agresiv, vulgar, brutal, apoi m-am răzgîndit, eu totuşi scriu despre romantică bărbătească, da bărbatul, îi brutal, vulgar, şi sălbatic, ca în cîntecul trupei Leningrad.Ты права я дикий мжчинаЯйца, табак, перегар и щетина.

Deci despre romantică, mă trezesc într-un bar, într-o zi de vineri că beu o halbă de bere, şi parcă cu 5 minute în urmă încă mergeam cu gîndul să plec spre acasă, să dorm un pic, dar berea era mai tentantă, zic că beau numai  una, dar deja mă trezesc că-i ultimul gît din a doua, merge a treia, şi după a treia bere observ fata care stă vis-a-vis de mine. Şi nu că fata de lîngă mine ar fi fost foarte frumoasă, sau foarte erudită, atrăgătoare, dar după a 3-a bere, careva detalii trec pe planul 2. Te trezeşti cam cu 5 lei în portofel dormind într-un pat la ea acasă, te uiţi în jur, vezi jucării de pluş, o dominantă rozovă a culorii, fotografii de a ei cu mama, tata, fratele,sora,bunica, şi tot arborele geniologic, inclusiv toţi colegii de clasă şi prietenii familiei, şi te gîndeşti, că ţii minte ca prin ceaţă ultimul orgasm, şi nu înţelegi al cui a fost al ei sau al tău, nu înţelegi cîte au fost în general, şi ce reprezintă această Misterioasă X în pat, dar ridicînd capul de pe pernă ştii una, că la bucătărie miroase a mîncare, şi că ziua de sîmbătă tu eşti huioznaiet unde, cu 5 lei în buzunar, dar pînă la bursă mai sînt 2 săptămîini.

 Tiptil drumul spre Toaletă, e la fel de lung ca traseul Moscova-Vladivostock, iar la bucătărie 2 ochi sclipitori te  strigă pe nume, şi anume nu gura-i, da ochii, şi doi gurgui parcă s-ar uita la tine de sub tricou, ehhhh năstruşnicule, bună treabă cred că ai făcut ieri. Mănînci tăcut pentru că nuştii de la ce să începi vorba, toate pupsicurile estea atîrnate prin casă, inimioarele şi chiloţeii cu sponge bob, nu îţi dau nici o vagă idee despre ce să începi, dar să întrebi ce a fost ieri, tot nu-i variant, stai, taci. EA îndrăgostită se uită la tine, hihotind, pleacă în altă cameră, tu înţelegi că trebuie să faci ceva. Vă schimbaţi cu numerele de telefoane. Peste două săptămîini te gîndeşti că de ce nu... Plimbare, acelaşi pubs, aceleaşi beri, dar deodată apare un oarecare, care se anină de ea, tu ca un bărbat ce te respecţi îi ei apărarea, te trezeşti în spital. Lucrurile sînt foarte clare au trecut 5 ani, nunta, primul copil, şi parcă au trecut 5 ani, parcă au fost sute de ieşiri, sute de cadouri, maiouri cu el e al meu, şi ea e a mea, plecări la munte la mare, zeci de piese preferate, dar au trecut 5 ani. Şi te gîndeşti Trăiască berea care ne-a născut ? sau Berea Dracului ? După ce copilul prima dată zice tata, te uiţi că parcă-i a tău da nu a vecinului de la 2,  îi cumperi primul tricou de fotbal prima dată bateţi mingea împreună, adoarme pe pieptul tău păros, îţi rupe din firele junglatice de păr, te muşcă de ureche, şi ca în publicitate cu MasterCard sînt lucruri care nu au preţ, pentru restul există MasterCard. Parcă de gîndeşti, că Trăiască berea în care ne-am născut, dar defapt deja îs 8 ani.

 Apartamentul vostru, aşteaptă al doilea copil iar toate jucăriile ei de pluş deja îs aruncate prin toate cămerele, iar inimioarel pe care tu mahmur de după beţiia din prima seară le-ai văzut, aşteaptă o fată, o fată căre-ia tot tu îi vei pune nume, pe care o vei pîndi la colţuri, şi care într-o seară din Pub îi va fura mintea altuia. Vii de la serviciu obosit, intri în tot acelaşi pub, renovat, redenumit, şi bei a treia bere, te gîndeşti la viaţă, înţelegi ce se întîmpă cum se întîmplă, planifici achiziţii, şi nicicacum nu planifici, acea brunetă ce dansează atrăgînd priviri, tu te gîndeşti că parcă ai copil, vine al doilea, acasă te aşteaptă cineva cu ochi strălucitori, dar te gîndeşti că odată nu va conta, şi data ceea în seara ceea devine 5 dăţi, şi tu bucuros că încă poţi, te gîndeşti ce să-i spui soţiei.

 Bilot, poate da, doar că Slavic îi la munte, Lionea îi la nuntă, vrode Dima era liber, da şi za bilot în doi, Biliard ? tu nu poţi juca biliard. Întri în casă bolmojind o improvizaţie aproape egală cu deconspiraţia, dar trece, iubirea doar îi oarbă. BZZZZZZZZZZZZZZ. Tu ai pre-infarct, bruneta ţi-a trimis, mesaj, şi nu înţelegi de unde are numărul, şi de unde în telefon ea îi scris ca Laura, dar femeile au un dar de la Dumnezeu, să se trezească primele şi să facă vrăji.

 Devii şef, ai bani, maşină, Soţia cu anii devine mai frumoasă, mai Doamnă, iar după Laura, îţi aduci aminte că erai la un pas să leşi familia, şi îţi dai seama cît ai fost de deştept şi ai trecut peste ea. Cu toate că cît timp erai cu Laura, ai uitat de sex pe cîteva săptămîini cu soţia, sau poate luni, umblai schimbat la faţă, plecai mai devreme, veneai cu mult mai tîrziu, iar telefoanele prietenilor erau frecvent sunate pentru verificări. Tu ţi+ai revenit şi acum îl mulţumesşti pe Dumnezeu că senzaţiile efemere, nu ţi-au distrus familia, la urma urmei tot în lumea asta-i efemer. Iar după Laura a urma Sveta, Nataşa, Catea şi acum secretara ta Lena, probabil la fel de bună ca toate luate la un loc. Semnezi contracte îţi dai importanţă, în loc de garajuri, puburi, biliarduri, biloturi, joci poker, fumezi trabucuri, bei şampanie, restaurante, V.I.P-uri, şi înţelegi că ţii dor că vrei bere, ca studentul pe cupoane, vrei un sex la cămin rugîndu-i pe toţi să iasă din cameră, vrei 100 de lei şi 2 săptămîini în faţă ca să rezişti, ai 45 şi eşti în criză, din cînd în şi zmeul din pantaloni nu mai e zmeu, copii cresc, şi parcă-s educaţi, da parcă-s altfel. Şi parcă pe cel mai mare l-ai învăţat de toate, da el e în lumea lui, el vre ,artă, nu vrea bussines, şi tu de gîndeşti da poate nu-i aşă de rău, şi cea mai mică vrea Marketing, da vrea Politică, da tu ştii care şi în a cui buzunar sînt, că şi în a tău is vrio doi. Universitate, Nuntă, Nepoţei, un Pahar de vin, o pălărie. Bună Ziua Bunelul.

Gropițe
My Great Web page

În Moldova se întîmplă diverse fenomene metamorfizoeuropepene, Moldova intră în Uniune, iese  din Uniune, ceea ce mă  provoacă să gîndesc că Moldova-i ca sexul, ca să nu zic că-i ca altceva, intră-iese. Plămînii intelectuali a Republicii respiră cu diferite soiuri de texte, despre diferite soiuri de organizații, se apropie luna decembrie, chitanțile pentru Gaz, Maia Sandu devine  tot mai drasticul inamic al tuturor Odnoklassnicilor, iar noi, oamenii de rînd, ne mîncăm traiul, și ne trăim mălaiul, sau invers...nuștiu. Eu ca Guf, vse paiut pro mamu, pro papu, a huli, a ea spaiu vam pro babuliu.Gropițe in da house. Măcar ceva frumos. Deci Gropițe, eu nu pre știu ce să scriu, dar știu că ele mie îmi plac, gropițele îs un fel de antiseptic. Eu vă zic, pentru a uita de toate probleme care sînt pe această lume nu ai nevoie, de cele 10 sfaturi despre cum să scapi de griji, de savanții care au demonstrat că buna dispoziție o aduce defapt Ceaiul-cu-fasole, totul ce ne trebuie în luna lui Lovembrie este o fată, ce trece printre frunze cu un zimbet inocent de copilaș, și ne privește infantil cu niște gropițe. În acel moment îndrăgostindute de gropițe, te poți  căsători din greșeală în întreaga fată, și uiți de Parafare, Chirtoacă, și alte ciken-tuken. 

Rețeta contra depresiei este 1 bilet la teatru, 10 dansuri, 2 gropițe presurate cu un sărut(cantitatea sărutului este la alegere), Zîmbetul dintre gropițe se interzice de a îl înlătura chiar și la fierbere, iar spre sfîrșitul prepărării se toarnă un pic de vin roșu(Taraboste, Merlot.), și atunci cu cel mai mare curaj aprinzi, PoTv, Facebook și înțelegi că vreai înapoi în viața reală, în grabă închizînd, gadget-urile și altă șușară.Dacă ați observat Gropițele nu se văd delocul cînd omul este, sobru, deci, dacă mereu am zîmbi unul altuia atunci, poate am observa acești intruși găuriți de îngeri ce merg printre noi. De fapt oamenii cu gropițe sînt favorizați, ei poartă în gropițe lumina soarelui, roua dimineții, lumina lunii, cîte o steluță de pe cer, și multe multe secrete, pentru că secretele așa-s de mici și jucăușe. Gropițele mi se asociază cu Veverițele :D, de ce gropițele sînt drăguțe, că sînt... De ce veverițele sînt drăguțe, că sînt...Simplu.Ultimul timp îi popular să scrii despre ceva negativ, despre ură, despre dezamăgire, dragoste frîntă, cociugari chidaniţi, revoluţii, lenin şi iuţială din borş, da despre ceva frumos ca gropiţe nimeni nu scrie, nu trebuie aşa. Beu cafeaua, îmi mănînc bucata de pîine unsă cu ce am prin frigider, sărut răsfățat orice înfățișare cu gropițe, indulgent iertînd hihotitul vostru sfidat, însă monstruos de atrăgător.Eu mă pierd măgulit în gropița orarului meu, cu dragoste, cu pasiune, cu EuroIntegrare.

Vîntişor cu Gîzuliţe sau Timpurile Se Schimbă.
My Great Web page

Totuşi timpurile se schimbă, sau mai bine ar fi spus, se schimbă oamenii odată cu trecerea timpului, se schimbă generaţiile, priorităţile, moravurile, se schimbă dragostea, sentimentele. Timpurile se schimbă şi acest fapt demult nu mai este o replică pe care li-o dăm părinţilor noştri, Tata, tu nu înţelegi, timpurile s-au schimbat. Se schimbă băieţii, se schimbă fetele, se schimbă felurile de ,,tusofcă" pe care o fac fiecare, acum mai acut trăim în Schimbare, şi în general tinereţea este sinonimul schimbării, pentru că fiind tînăr poţi să îţi permiţi, şi să îţi asumi orice risc. Cu vîrsta apar nu doar responsabilităţile, copii, bolile, dar şi sedentarismul, iar el transformă viaţa în rutină, da rutina cu toţi ştim că îi o smoală, o "jîjă" alcătuită din probleme, care te trag ca mlaştina şi viaţa într-un sfîrşit se face iad pe pămînt. Încetirşor aşa legînd, împletind aceste verigi, ne putem gîndi că parcă tăt îi normal, că parcă Da, aşa şi trebuie să fie, că parcă trebuie să te conformezi, că da, blea realina îi greu, da şine o spus că a să fie uşor, da e greu, dar ca să ai succes trebuie să fii mereu concentrat mereu în tonus. D'acord. Dar oare schimbările asta nu e o încercare de a face ceva mai bine, de a schimba anturajul ? Da deseori schimbările pot eşua, şi cred că schimbările care se întîmplă acum în Moldova, sau mai bine zis aproape s-au întîmplat în toată lumea(Moldova je e mai în urmă un pic) ne cam fac o generaţie eşuată, o lume eşuată. Toate gay paradele pentru copii care se organizează, testările la orgasm prin şcoli pălite în cap de prin Europa, toate aceste excesuri de apărare a drepturilor, am impresia că dacă am să calc mîine-poimîine un gîndac de colorado, ap a să stau închis 5 ani, pentru omorul gîndacului, pentru că cartoafa îi nemulţumită că i-am omorît conlucuitorul, şi pentru că ocazivaietsea gîndacul era nigher, şi eu încă îs rasist.

   Odnako, cam asta şi se întîmplă în ziua de azi. Dă să vedem ce idealuri avem noi ca nouă generaţie, ce ne place, ce nu ne place, Noi vrem să stăm toată ziua degeaba, să primim bani mulţi şi în mare parte să ne facă un ALTUL treaba, pohui cine-i acel altul, să fim şefi, vrem Cocos, de aceea e mai mult Cocos în Moldova decît în Ţara Originară a Fructului, vrem să ne vîibim, de aceea arătăm aşă de deşova în hainele noastre scumpe, vrem să avem telefon super-wow, vrem mult sex, şi a doua zi să avem un vid ubitîi să ştie lumea mol tipa, "vezi eu tusesc, eu îs clubber, toată noaptea, am băut", vrem să consumăm droguri numai de aceea că aşa e în trend, că aşa-i stereotipul, că toţi bogaţii consumă, dar de fapt nici nu ştim preţurile, efectele, şi cînd prima dată încercăm, zicem că, şii cu tine eu deam a omiia oară înşerc.Şi de aici primim relaţia cauză-efect, a fetelor care vor doar cu maşina, care vor să le duci-să le aduci, la care plimbările pe jos îs nudnîe, şi îi fărîmă şliopanţîi ei pe şpilcă de la Zara, şi ele încet încet devin product. Fetele devin product, dar bărbaţii închiriatori(ne întoarcem la tema asta acuş). Oare fetele se uită dintr-o parte la ele cu ochii bărbatului cu care ele ar vrea să trăiască, pentru un moment,. Şi în Produs uneori se transformă fetele care cîndva veneau la 10 acasă, şi citeau, şi erau deştepte, şi alegeau băieţii, ele defapt nici nu-s produs, ele îs jertfe, jertfele stilului, şi tu nu îţi imaginezi cum e să te prezinţi, fără ca să-ţi prezentezi toate briulişili şi Givanchy. Se întîmplă după cum am zis ca fata să devină product, un product pentru închiriat, ştiţi ca maşinile pe tridivetşi999, scrii chirie auto şi îţi alegi ce îţi trebu. Ei vă imaginaţi că acum lucrurile stau un pic altfel, te duci în locurile unde vin ele, şi le închiriezi, cam în asta se transformă cele mai frumoase, sau cele care se pot machia ca fiind cele mai frumoase fete în ziua de azi. Da de fapt la ce te gîndeşti tu ? oare pentru asta te-au crescut părinţii, ca tu să stai metaforic vorbind într-o vitrină murdară, dar într-o upacovkă frumoasă, cu o birkă alături, şi preţul barcodului să depindă de murdăria vitrinei, şi de frumuseţea upacovşii. Singur recunosc uneori Upacovca şi nie îni scoate minţile. Şi faceţi voi ? Staţi în vitrină ca nişte flori, iar la rădăcină grădinarii vă toarna alcool, de la care voi înfloriţi ca Orhideele, şi în fiecare seară se schimbă gradinarul. Voi vreţi să fiţi flori da de fapt sînteţi nişte gîzuliţe, da gîzuliţele trag la rahat, şi aşa de bucuroase sînteţi cînd vă mai bate vîntişorul prin maşini decapotabile, şi sînteţi pream vîntişor cu gîzuliţe.Cu o mireasmă de tutun, vă daţi seama prea tîrziu că aveţi prea puţini oameni dornici să vă vadă, din cauza că aţi fost în prea multe grădini. Îi lăsaţi proşti pe cei ce bani nu au, dar ar vrea să vă ţină alături, să vă păstreze pe toată viaţa, şi vă cedaţi dragostea celor, care pot cu vîrf şi îndensat pentru al vostru procat să plătească. Şi încă odată revine întrebarea, la ce noi ne gîndim căzînd aşa pe palierul moravurilor şi moralităţilor, visaţi la magnaţi care ca clovnii să jongleze cu Aifoane, şi în cluburi botexate să lansaţi Iskrî Laktyamy, şi voi vreţi la un moment dat zaibite să vă eie în serios alţi bărbaţi, da şi tată normal, nu curvar, şi care să arunce cu bani în stînga şi în drapta şi tu să-i fii soţie doar în acte şi în pat, şi tată normal a să vreie ca pe feciorul său, să îl pupe nişte buze botexate, de penis îmbibate ? De pe ecranele televizoarelor, curg prea multe murdării, care ne arată chipurile ce e bine şi ce nu, ce e normal şi ce nu, şi chiar dacă nu ne spun direct, arată toate prostiile foarte feeric, şi rezulatele iaca ţî-s, asta nu-i să strîngi urajaiu în fermă, de asta depinde cultura şi nivelul de dezvoltare a unei ţări în perspectivă, şi perspectivele îs cam pulistice, sauuuuu....sau.  Băieţii se intimidează se complexează, sau se modifică şi ei sub ceea ce se întîmplă, sau singuri cauzează procesul de modificare, se demoralizează din cauza schimbărilor de preţuri, şi nu prea vor să mai creeze familii,  au probleme cu spaţiul locativ, dar noi încă trăim în ţara în care lumea ştie cum să crească copii şi fără bani, dar mulţi din păcate pun la dubii, da oare trebu familie, cînd pot să fut şi să îmblu îndodi toată viaţa liber cuc, şi de aici primim că sîn vedete, sînt porno vedete, dar la noi în ţară vedete porno îs vedete nu doar în porno. Şi de aici apar concluzii şi ştim, că picioarele tre să le desfaci cînd eşti frumoasă în tinereţe, cap după să nu numeri pensia la bătrîneţe. Bine, merci, aprindem Pro Tv-ul, ne mai uităm şine se naşte şine moare, pe cine l-au prins cu mită, şi trebuiau să-i dăie 10 ani, apoi îl Vedem mergînd prin Chişinău, nu şi să-i faci znacit celovec uvajaiemîi, trebuie să ne salutăm, mai aprindem mulgiambia ne uităm chipurile şi proşti mai sînt, muligani,  putem să ne înecăm de pîine cu maionez cînd ne vedem acolo, şi îi scrim lu Maniak Pidaraz, dar Maniak, el îi grădinarul şi strînge ceea ce creşte la el în vesiolaia ferma.

Bun, scriu eu şi scriu, da îi vara vreu să mă scald, că oricum şine va citi mîine va uita, mulţi nu vor citi, mulţi nici pînă aici nu vor ajunge. Dar ar trebui să vedem, oare cum ne schimbăm, că poate trebuie să fie şi altfel, de fapt nu-i tot aşa de rău la noi în societate, dar sînt probleme, grave, nu fiţi pesimişti, dar analizaţi-vă faptele, şi ar fi bine uneori să nu încercăm să ajungem în palate bucşîte cu bani, că nici aşă nu-i aşă, dar să fim băieţi serioşi, la locul lor, să facem schimbările care vin, să ne distrăm original, să lucrăm cu cap, şi să trăim creativ şi productiv, motivînd pe alţii să fie buni. Da bîdla care stă pe lîngă maşină şi be jin în faţa discotecii şi strîgă, oooo Ţolul pulii, şi uăi Wake Ap fă o fotkă blea, filmează un siujet, sau şi nu vrei să filmezi, asta-i bîdlă, care invidează, da de fapt nu nu invidiează, oamenii care bolee menee au creier pot invidia, ei nu pot, cînd se tund cu nuliovka li se tund şi creierii. O mai rămas 13 zile de vară, go afară, să bem o bere, scriţi în Privat, poate facem la Ungheni un Kvartirnik, sau Garajnik. :D Vă pup şi Ochii deschişi, chiar dacă bate vîntişor cu gîzuliţe în faţă.

Pretty Woman sau Paradoxuri Feminine


Eu pur şi simplu nu pot păstra calmul cînd merge vorba despre femei, despre sufletele noastre pereche, pentru că femeile îs cel mai misterios lucru care există pe  pămînt, asta-i ca BAC-ul, 12 ani înveţi şi tot te temi că nu a să-l dai şi de fapt aşa analizînd parcă nu-i nimic eşit din comun, căci încă de pe timpurile lui Adam şi Eva, merg legende despre logica feminină. Există ea sau nu ? nu mai înţelegi, tucma parcă-i o temă ideală pentru un nou Episod Wake Up. Iaca aşa ca băiet dintr-o parte te uiţi analizezi, analizezi, ca să faci cum zice Socrate, să ştii că nimic nu ştii. Şi aici merge vorba de o mică greşeală a bărbaţilor care cred în aceste stereotipuri, căci bărbaţii încă din perioada lui Adam şi Eva, îmblă după femei, se gîndesc la ele, le vor, le visează nopţile, le admiră, şi le caută, ei poate nu taman din timpul lui Adam şi Eva, pentru că Adam era singurul biliardist de pe pămînt şi numa el juca Snooker ca O'Sullivan, Lui îi era mai uşor, el nu avea concurenţă. Dacă cauţi pe net, sau dacă ai ave nişte ochelari care citesc minţile bărbatului, în toate minţile negrul pe alb(mai puţin al lui Oleg Brega) ar scrie, Şi să fac să cuceresc o  femeie ? Ce vrea ea ? cum vrea ea ? ce să zic ? cum să fac ?. Dacă în viaţa reală ar fi posibil ca în jocurile video, iaca te apropii de o fată începi a vorbi şi la fiecare cuvînt te sahraneşti, cum faci o greşeală pui zagruziti şi începi din nou, sau ca în filmul deni surka, ap atunci parcă tot ar fi mai uşor, da din păcate Viaţa îi alt tipaj de joacă, şi aişi tăt merge pe curat, fără maculator. Ap iaca Băieţii, bărbaţii, îs aproape ca femeile, adică cum, dacă femeile tot se gîndesc cum arată, dacă îi stă sau nu-i stă rochia, dacă o văzut-o, de ce nu s-a sălutat şi aşa mai departe, păi iaca la fel îs şi bărbaţii, numai că ei îs oleacă mai păroşi pe chept şi nu arată pe faţă că mol tipa aceste întrebări îi deranjează. Şi iaca aşă fiind bărbat te întrebi şi nu le place femeilor, ca să eviţi aceste lucruri şi să faci numai ce le place, cap să le cucereşti . Vorba şeia mai demult fetele erau altfel nu fugeu după iphonuri, bmw-uri, bani, mall-uri, da făceau sex prosta tac, din suflet, cu adoare, gingăşie. Deci eu aşă ca printre altele am decis încă odată să încerc să arăt că în mare parte nu contează ce metode adopţi tu acolo ca să cucereşti o fată că ele singure nu ştiu ce vor, pe dînsele cînd le pocneşte truba de nerjaveikă a lui cupidon în cap, poţi să şii tu şi Depp, şi Borea de la a 5-lea, şi Gentleman, şi Adidasman, nu contează, contează să mergi cu truba în mînă, aşă pentru orice eventualitate, tehnica îi tehnică da truba-i trubă. Deci aşa psihologic, din propria experienţă am înţeles că fetelor nu le plac la băieţi anumite lucruri, eu am încercat să le descifrez, da vorba lui Cheloo, dacă ai nimerit în rahat înoată sau mori.Deci Paradoxuri Feminine. 1.Femeile nu ibesc minciuna şi deodată găsim şi o contrazicere, care zice că femeile iubesc cu urechile, deci totuşi iubesc minciuna, că de obicei uneori bărbaţii mai înfloresc ca să primească ceea ce dorească, aşa că mai bine reformulăm, fetele nu iubesc băieţii care nu pot minciuni, sau pe care îi prind cu minciuna, da atît timp cît ea aşa de tare seamănă a adevăr, şi aşa-i de frumos rostită, tăt îi în regulă, şi ca în vorba ceeea Caroli ta golîi.2. Femeile chipurile nu iubesc bărbaţii care-s prea siguri în ei, narcisiştii, cu o samooţenkă prea înaltă, şi tototadă alt mit zice că femeilor nu le plac rataţii, bărbaţii looseri, care cînd scuipă înainte vîntul aduce totul în faţă, ca în Dănilă Prepeleac, Norocul Fuge de Dăncic şi Dăncic de noroc, femeilor dor vreau alături un apărător, şi chestii de genul ista. Dă să descifrăm, poate totuşi femeilor nu le plac băieţii narţisişti care le refuză, doar cine-s cele mai narţisiste fiinţe de pe pămînt, cine 20 de ore se găteşte de o simplă ieşire la un suc, cine se machiază cînd se duce să ducă gunoiul, daaaaa exact, sto acikov na barabane sektor priz, F, de la Femeie, şi vă daţi seama lora să le zică un tiufeac, Nu, Iobanîi stos, Microsoft şi XP, asta-i al 3-lea război mondial, Israel şi Palestina se odihneşte într-o parte. Fetelor nu le plac bărbaţii nesiguri, asta într-adevăr îi adevăr, dar lor le plac la culme narţişii, da narţişii care-s cu ele nu care-s cu ciuviha de alături.

3 Deci femeile nu iubesc lucrurile prea romantice şi bărbaţii fără surpize, şi chipurile femeilor nu le plac bărbaţii care le spun prea des te iubesc, pun pupuri şi zic prea des cît de mult ei ţin la fata respecitvă, şi aici aşă o fignea mii de contradicţii, dap parc fetele-s acelea care fac o isterică de rock concert cînd nu îi poţi zice te iubesc, oare nu femeile îs acelea care mereu te tachinează cu întrebări de genu, puiu da tu ţii lamine, puiu da ţie îţi place rochia, puiu da ţie îţi place cum m-am tuns, puiu da machiajul meu, puiu, puiu, puiu, headshoooot. Oare să vii la o întîlnire cu vrio una care de asta cu fiţe şi să-i aduci o sacoşă de cartofi la terasă la mojito şi să-i zici că amidonul e foarte folositor la orice, iar eu vreau tu să fii cea mai sănătoasă şi grăiţi măi, o să se uite la tine ca la un lohix, şi a să-i fie ruşine să stea cu cartoafele pe masă, vedi la ele doar în filme totul îi romantic şi pizdos, da în viaţa de zi cu zi, complexuri şi frică de gura lumii, că aşa-i moldoveanul, şi a să zică lumea la dînsu fraza asta îi tatuată pe frunte, eu te iubesc da nu-ş parcă nii frică să mutesc cu tine, şi a să zică lumea. Chipruile femeile iubesc brutalii, da de aici, te numesc un caziol care vrea numa sex, fără chic de romantică, ei cum zic Sîrbii ebatce mi, ciort nogu slomit.4. Femeilor nu le plac Bărbaţii tăcuţi, fraza de ce taci, mai zi ceva, pe cei care mereu sporesc, şi vor să fie corecţi. Ok, atunci de ce blea voi mereu tăceţi, de ce mereu din voi tre să scoţi ca cu ţejea, de ce voi pastaiana tăceţi, asta creează o impresie că tu vorbeşti cu stîlpii, bărbaţii chipurile care prea mult vorbesc îs plictisitori, da sînt şi deaiştea da sînt bărbaţi care posedă cunoştinţe liberi, care încearcă să  te includă în discuţie, şi tu oricum taci, ghine că pe facebook, gura-ţi îmblă. Şi nu voi vreţi să aveţi un bărbat direct, şi deştept, da bărbaţii deştepţi aproape mereu au viziuni, mereu contestă orice argument, şi de multe ori îs corecţi, căci un bărbat dacă îi greşit se abţine în comentarii ci nu începe a vorbi în van, căci unii ştiu ce vorbesc, alţii vorbesc doar ce ştiu, bărbatul deştept încearcă să le combine.5.Fetele nu iubesc bărbaţii care nu au grijă de ei, blea da tot voi sînteţi acelea care ziceţi că nu vă plac bărbaţii care stau în faţa oglinzii, sau metrosexualii, şi tot voi ziceţi că bărbaţii adevăraţi nu se epilează, da tot voi ziceţi că nu vă place să aveţi părul lui la voi în gură, paradox odnako.6 Deci femeile chipurile nu iubesc bărbaţii care mereu se laudă de ce cîştiguri pe frontul popular feminin au, dar totodată o altă ipoteză zice, că fetele iubesc bărbaţii care sînt văzuţi în ochii femeilor. Ap cum asta să explic eu.                                                     

Ok, dacă vreţi eu mai găsesc 20,30 de chestii de genu ăsta care se contrazic unele pe altele, dar cert este că ori tu a să-i placi unei fete respectînd anumite reguli de bun simţ, şii fiind aşa cum eşti, căci dacă chiar şi a să o îndrăgosteşti tu prin o aparenţă de a ta, asta înseamnă doar că a să fie ceva momental, şi cu timpul toată această ceaţa va trece, ştiţi de ce multe cupluri se destramă cînd încep a trăi împreună, deoarece cînd ieşi la întîlnire tu întri într-un rol, da cînd trăieşti împreună e greu să fii un actor şi în somn, şi nici o piesă nu durează zile, săptămîini, şi de aceea aparenţa se spulberă de problemele cotidiene şi de rutină, însă cuplurile cu adevărat îndrăgostite rezistă. Deci toate aceste reguli nu se supun nicidecum logicii feminine, pentru că e greu să te supui cuiva care nu există, sau vorba ceea, logica feminină este asemănătoare faptului cum cel mut iar spune celui surd, că cel orba a văzut cum merge cel fără picioare. Cînd vorbeşti de logica feminină e ca şi cum ai merge pe un teren minat, în orice moment poţi să buhneşti  şi să te rupă în 3 părţi. Deci sînt anumite reguli făcute de pseudo psihologi, sau raportate la o anumită persoană, cert este că viaţa şi fetele îs aşă o amesticătură abezbaşanaia de bombă atomică că aici nu intră nici o regulă în joc, aici este doar harizma şi originalitatea personală cu un pic de noroc, aşa că aceste reguli îs venite doar pentru a crea stereotipuri, clişee, şi limite, tu nu le citi, doar fă ceea ce vrei să faci cu fata ta potrivită. P.S nu uita de trubă. Da sînt şi bărbaţi complet lipsiţi de logică nu luaţi sexist acest articol, cu feminism şi chestii de genu :*
Sex Pe Facebook


My Great Web page Mă trezesc dimineaţă întru pe facebook, mă culc cu facebook, mănînc ţinînd în mîine telefonul, îs macho pe facebook, am 1000 de like-uri pe facebook, trăiesc pe facebook. Da poate stop, noi mi se pare că am ajuns să uităm cum miroase liliacul şi cum arată neamurile noastre, acest articol a să fie despre relaţii, oare cum ne întîlnim noi în ziua de azi. Cum se întîlneşte un băiat cu o fată şi ce mişcă cu ei.       Puţine perechi ştiu care iaca mergeu pe drum s-o ciocnit unul în altul şi de la ea din mîini o zburat foile de la el din mîini nuştiu o zburat şi de la el ceva, şi acolo încep să ridice foile să glumească să vorbească(ca în filme) şi gop gop cidagop cum cîntă Serdiucika, pot să fie împreună. Şi ştiţi că asta e destul de real, asta nu-i ca în Hollywood, nu merge vorba de o istorie, el merge într-un tramvai, ea în altul, se văd acolo printro ferestruică, şi peste 2 zile el o vede peste drum, şi nu se apropie-o pierde, 2 luni se gîndeşte la ea, ca după asta poc şi să se vadă. Și trei copchii, ploiță la pămînt, flori în grădine, și mor într-o zi.Da acum şi primim noi în loc, add to friends, like, like, like, amu ea pune like,like, eu pun comentariu, ea dă like, eu scriu, vorbim, vorbim, skype, mutim, parcă-i serios, ne vedem nu legăm două vorbe, da huinea amuş ne duşem acasă deschidem facebookul şi mai departe, nopţi nedormite. Şi aici îmi imaginez o discuţie cu părinţii,măi da ai tu acolo vrio fată ceva, şi tu deaista răspunzi, ei cum să vă zic,am eu una vorbim cîte 2 ori pe zi de cîteva săptămîini pe facebook,şi pe odno, amu ne-am adăugat în skype deam, şi pot să spun chestiile devin destul de serioase, şi tata îşi trage singur lui o palmă, futuţ zadrotu cui te are .        Da ştiţi, eu şi cred despre reţelele de socializare, ele îs pur şi simplu un lucru care mănîncă timpul, dar aşa pentru mulţi asta e o metodă de a atrage pur şi simplu atenţia, pui tu o fotografie pe net, pentru ce ? Pentru a atrage atenţia, pentru că nu avem destulă comunicare, pentru că de ea ducem lipsă, şi aici ne refugiem, pe drum e mai greu să te apropii de o fată care-ţi place, da pe facebook, o vezi în chat box, că arde becuşoru verde în dreptul numelui ei, şi îi scrii, şi deam budi şto budet. Aişi şi părinţii oleacă îs devină, ei prosta vor ca copilul să şadă acasă, da şi se întîmplă cu el acasă, şi faşe el pohui, glavna că îi acasă şi nu-i un narcoman pe undeva, asta se gîndeşte părintele, da faptul că copiilor, adolescenţilor le trebuie comunicare socializare, nu pre îi interesează. Noi stăm pe facebook şi aici e găsim mulţimea noastră. Da în realitate ştii tu că e altfel, şi un pumn în bot poţi să ei. Ei da şi fetele îs bune ele poate merg cu căştile în ureche şi se găndesc, blin vreu aşă ca în filme, vreu aşă neobişnuit, şi cînd se apropie cineva, sau face un compliment, repede în carapace, la noi oamenii primesc complimentele ca pe ironie pentru că nu ne-am deprins să ne apreciem, da e corect că deseori se apropie, sau se opresc nişte ghiogari cu trei clase şi un coridor, şi domnişoară da de şi singură, da unde îi cavalerul, da oricum, chestia e în mentalitate, noi nu ne-am deprins că poate să fie libertate. Că poţi să arăţi bine şi cineva să aprecieze asta, noi ne-am deprins că arăţi bine, şi cuiva ii şiudă, aşă noi ne izolăm şi trăim cu gîndul, că ei oamenii îs nişte animale şi tăţi te-ar înneca într-o lingură cu apă, da blin, de şi atunşi mai trăieşti, de şi nu încerci să crezi în cineva ? Pentru că o să te dezamăgească ? Oricine blea te dezamăgeşte la un moment dat, oricum cîndva ceva se va întîmpla, la ce mai mănînci dacă ştii că seara paliubomu va trebui să te duci la viceu,  că iaca uite americanii cum trăiesc, mol tipa vrem şi noi, da să faşim ca dînşii nu vrem. Vrem BACUL pe 10 da să deschidem cartea nu vrem, vrem bani, şi maşîni, da să lucrăm nu vrem. Vrem să futem da să ne apropiem să zicem salut nu vrem, paradox bleati.

O relaţie pentru mine asta îi nevoie, eu am nevoie de timpul tău, am nevoie de dragostea ta, de prezenţa ta, de concentrare, eu vreu să-ni taie respiraţia de la paşii tăi,  eu vreu ca tu să transpiri de la faptul că eu îs lîngă tine de emoţii, dar să ştii că-ţ place senzaţia, să avem cîntecul nostru, să sărim în sus împreună, Putem să ne construim lumea noastră pe care nimeni să nu o înţeleagă, putem să ne construim castele pe malul mării, pot să mă găsesc renăscut în braţele tale, putem zbura omorîţi de un joint şi să nu cădem niciodată, putem să înotăm pe o bărcuţă la ceva distanţă de mal, să privim stelele reflectate în mare, să privim luna, să stăm în barcă culcaţi, tu pe umărul meu, şi să stai fără frică ta pe care o aveai în copilărie de sfîrşitul pămîntului că precum undeva ar fi un mal abrupt şi cădem de pe planetă, ziua poţi să mă găseşti tot acolo unde am adormit noaptea pentru că eu mereu am fost mai lenos ca tine, însă ştii că cînd mă trezesc eu mereu vreau să fiu cel mai bun pentru tine, chiar şi atunci cînd fizic nu pot,tu ştii că spinarea mi-o rup da fac, și  deatîta ai cheltuit o bancuţă de zilioncă cînd am vrut să-ţi arăt că sar fără mîini gardul cela de jumate de metru, şi era să-l sar dacă nu se anina o ştachetă de şorţii mei. Eu vreau de la tine să miroase a parfumul meu, iar de la mine a parfumul meu. Şi asta bleati nu se schimbă niş cu o otnoşenie pe adnaklasnişi, cu niş o fotkă împreună, asta îi şeia şi nu ocupă loc, şeia şi nu ştie nimeni numa dacă nu spui, îi individual şi se cheamă amintire.Tăt timpu trebu de sunat persoana la care ții chiar dacă ea nu te sună, ea va înțelege mai tîrziu greșeala ei, trebuie de îi scris omului de care ai nevoie, pentru că fiecare din noi uneori se anină de cel mai mic mărunțiș, pune coarnele, apasă pe butonul mîndrie și principii prostești, uitînd că uneori ați făcut împreună cele mai nebune lucruri, uneori noi prea mult așteptăm rezultate de la alți oameni, da singuri nu facem nici o pulă, așteptăm primii pași da singur nu mergem deloc, așteptăm primele mișcări da singuri stăm paralitici, așa că oameni buni nu așteptați și nu scăpați șansa voastră, că o să îmbătrîniți mai repede decît o să vi se îndeplinească așteptările, și veți înțelege că ați trecut pe alături de oamenii de la care ați așteptat ceva și unica cine mai poate veni din așteptări va fi moartea, dar pe ea delocul nu o veți aștepta. Sper că după ce ați citit acest mesaj să scriți și să sunați la așteptările voastre, poate și pe mine mă sună cineva. Noi pur și simplu uneori nu știm, nu știm și să fașim și pizdeț, pentru că oamenii nu zic ceea ce simt, ei așteaptă ca în tine să se trezească mătușa Vanga și tu să ghicești, da simte sau nu simte, Problema nu e că eu nu vreu să-ți scriu, problema e că eu nu știu dacă tu vrei ca eu să-ți scriu.    Uneori oamenii simplu se comportăm ca nişte mudaşi cărora le este strict necesar doi pumni în bot, uneori ne satură telefoanele oamenilor care ne sună, ne satură părinţii, ne satură hainele noastre, şi e destul tot asta să dispară ca să înţelegem că e mai bine să te sune în continuu decît să nu ştie ce-i cu tine, cînd odată şi odată omul a să înţeleagă că tot ce se întîmplă în jurul nostru asta şi este viaţa, nu trebuie să aştepţi, blea amuş amuş trăiesc, amuş amuş, amu-i amu.  Noi pur și simplu trebuie să știm că viața se construiește, pe ploiae, soare,omăt,sărăcie,bogăție,zîmbete, și bucurii pentru că doar în realitate vezi mimica omului, da pe net vezi doar paranteze care se transformă în smilikuri, viața construită pe virtualitate îi ca sexul, doar că fără cuc și păsărică.

Не стоИт и НестОит! sau Mascul.


Ok, şi dacă ieri am vorbit despre fete, despre femei, despre anumite goliciuni, vicii, snobism şi aşa mai departe, astăzi a venit şi rîndul să primească peste cap şi unii băieţi, sper să fiu destul de concis în idei şi să zic ceea ce este mai important. Băieţii sînt muşchi, creier, fapte, iniţiativă, un umăr în care te poţi răzăma, sînt clasica, sînt omul puternic, sînt stînci Şi în ziua de azi ce am ajuns, ăăăăă ? să cumperi bluji cu 2 mărimi mai mici şi să-ţi ei o gentuţă în braţ, pentru că tu chipurile faci modă ? Da pula se scoală de la modă ?Îmi plac foarte mult băieţii care pun aşa fotografii pe net

Wow, Băhî, îmi place, are viteză, stil, după cum am zis fetele mor după ele, Ştii îţi deschid un secret, dacă în viaţă nu ai norocul să te naşti într-o familie cu foarte mulţi bani, dacă tatăl tău nu face trafic de influenţă şi ilegalităţi la postul pe care îl deţîne, o pleaşă şi vezi tu băha asta dacă nu pui mîna pe carte, aşă că leapădă fotşile cu calianciku, leapădă să bagi proteine la greu în tine ca să ajungi un mare culturist, şi dezvoltă capacitatea constructivă, critică şi analitică a creierului tău. Sau a să faci des raiduri prin Bulgaria şi Germania ca să o aduci pa deşovke, sau a să gruzeşti ciment la Moscova, şi ai să tai gazon în Italia.Eu am vorbit cu foarte multe fete la viaţa mea, erau fete cu care nu vroiam să am nici o relaţie, nici sexuală, nici de prietenie, dar pur şi simplu vroiam să văd cum gîndesc, nu am ajuns să fiu meşterul psihoanalizei şi don juan fără concurenţă dar am trait anumite concluzii, şi uite un lucru să ştiţi că punînd aşa fotografii pe net

Niş ca cum nu a să ai aşa fete, ştii la un moment dat am înţeles că pentru o fată mai mult contează prezenţa ta alături de ea, ştii dacă nu vei fi tu, va fi altul, dacă analizaţi observaţi că toate fetele petrec dofiga timp in faţa oglinzii, ele se machiază, fac strelşi raznîe, experimentează, şi să ştii balbesule, asta-i tăt pentru tine, fata vrea să remarci tot acest lucru să zîmbeşti, şi să o faci să zîmbească, şi niciodată nu trebuie să fim frîne totale pentru că şi cea mai frumoasă fată îşi doreşte atenţie, îşi doreşte ca cineva să fie alături, şi dacă tu acikuieşti şi aştepţi ca ea să facă primul pas pentru tine ap îţi trebu un pumn în bot, să-ţi tăiem cucu şi să te dăm afară din rîndul masculilor, noi în tribul nostru nu avem nevoie de aşa ceva. Nici o fată nu te va iubi vriodată doar pentru că eşti super puper deştept, sau chipurile uitete la mine ce de special eu sînt, asta nu scrie la tine pe frunte, şi într-o relaţie nimeni nu demonstrează cît îi el de super puper cool , da demonstrează responsabilitate,ataşament, şi dragoste. Trebuie să ai tupeu, da nu să fii tupeist, să ai oleacă de curaj, să fii sigur în puterile tale dar să nu te supraapreciezi, să zici multe complimente şi asta se referă la oricine nu doar la fata cu care vrei să faci ceva, şi chiar dacă se ruşinează, face asta numai din acel considerent că în ziua de astăzi sîntem tăţi egoişti şi tragem la bucăţica noastră, şi ne vedem pe noi buricul pămîntului, da, noi sîntem buricul pămîntului, da hai să mai punem şi un bunghi în buricul nostru.Mmmmmm ai futut o fată ? Ziiiiii la toţi, ziii tu eşti bărbat, zi la toţi, tăăţi tre să ştii că tu "ai dat la dos", "bagaciosul". Ciuvac numa nu fă greşeala asta, ştii hai noi să rămînem bărbaţi, am făcut, ei şi am făcut, toţi vrem să avem multe fete, sau nuştiu chestii de genul ăsta, dar dacă cumva ajunge la urechea ei că tu ai zis de asta, reputaţia ta va fi stricată în faţa multor altor zeci de fete, ştii hai să lăsăm treaba asta tot fetelor, dacă tu ai făcut treabă bună, te-ai simţit calare pe cal, te-ai simţit omul atlet, omul stîncă, şi mister gibkosti, fata singură va zice de asta, altor fete, şi să ştii că dacă ai ceva cu o fată, padruştele ei ştiu aproape tot, pentru că orice fată este confuză în idei şi are nevoie de păreri, şi alte chestii.Ciuvac, tu citeşti şi zîci da nu naher, articol despre bărbaţi da scrie despre femei. Ok. Da tu în viaţă aşă sincer să ce vrei ? Femei, aşă că mergem  mai departe.Mmm îmi plac băieţii care mănîncă muşi, rili, aşă-i de clasna să vezi un băiet în mulţime care mănîncă muşi, afighena arată băieţii care îmblă cu unghii cu extracţii petroliere, ciuvaşi manichiura e pentru femei, unghii la bărbaţi asta nu-i frumos, tu nu eşti rassamaha, şi nu ai să fii niciodată. Trebuie să fii educat. Şi acum aici este şi o greşeală de a mea, de fapt eu uneori fără falsa modestia am să zic că am şi eu o mulţime de greşeli. Băieţi, salutaţivăăăăăă cu fetele care vă plac, nu treceţi pe lîngă ele de parcă nu le vedeţi, zi salut, limba nu chică eu am înşercat, canaeşte.Mă irita da nu că aşa, da îni vine să opresc aşă un bărbat şi să-i zic uăi tatto are curea acasă, dacă are zii să-ţi fută două la cur, ştiţi sînt grupirovşi a cîte 6 şi îmblă aşă prin oraş ca la excursie la grădiniţă, cîte doi cîte doi hai la hora noastră, şi văd ei o fată pe drum şi deaiştea domnişoară ce mai faci, da cum te cheamă, şi za speranţe deaiestea să dai de o mazohistkă doritoare de sex în 6. Urăsc paţanii care vin şi stau cu cheile de  la maşină prin mînă. Băieţii fără bani nu disperaţi, banii sînt pentru proşti un bărbat nu cumpără femeia. Îmi plac neghiobii care bat femeile, aşa se trezeşte Tysonul din el, bărbatul care bate femeia părerea mea că ar trebui să-i crească pula în frunte, şi aşa o să aibă un semn distinctiv, îl vezi pe drum cu tîrlînda în frunte şi ştiii, ooooo iactălîi campionul.Amu despre dragoste, ştiţi, oricît de mult nu ai iubi fata nu o lăsa să te conducă, nu vreau să zic că tu eşti mujiku cum a să baţi cu pumnu în masă aşa şi va fi, dar ştiţi îmi pare foarte rău cînd pleacă din lumea noastră oameni dragi nouă, şi îmblă cu chiloţi în cap nişte băieţi care cîndva erau inima companiei, care cîndva organizau beţîi, rîbalşi, şi fotbal. Aşă oameni îs ca datornicii, ştii cînd un om îţi e dator cu bani şi nu-i are, el merge pe drum te vede zice repede salut, şi fuge că are treabă în altă parte, ap aşa îs şi padcablucinişii, te văd se salută şi fug repede că nu cumva iubiţica să se supere dacă intîrzii cu ceva minute. Cred că fiecare băiet are aşa prieten care e în Lumea Padcablucinilor, eu spre exemplu am vrio 5 din aştea,ei îmblă cu chiloţii în cap, el nu-i vede, da tăţi din jur văd chiloţii, da ştii vorba ceea :în ogradă străină nasu nu se bagă. Acei bărbaţi din frica de a pierde acceptă orice moft,  Şi cînd le auzi femeile cu aşa replici  de genu:pusicika hai te rog azi cu mine la cafenea acolo o să fie încă 6 piozde prietene de ale mele care toate îs curve şi trăiesc cu mujişi de 50 de ani, a să mori de plictiseală da tu dor mă iubeşti, tziomki. Iubiiii, hai cu mine la shopping eu a să îmblu ca oaia 6 ceasuri, şi a să aleg o măicuţă pe care tot tu moş crăciun cu plete dalbe a să mi le cumperi. Iubiii pentru ce ţie fotbalul cela cu prietenii tăi neandertali, cu care tu te simţi atît de bine, cu care glumeşti, vorbeşti despre politică, bei bere, care te felicită de ziua ta de naştere, şi îs cei mai nebuni oameni din viaţa ta care îţi dau culoare existenţei, dăi-în nahui hai să ne uităm twilight toate trei părţi. Iubiţel hai fute-ni un pumn în bot vezi că te-am prefăcut în cîine uti pusi.Din propria experienţă vă zic, am avut fete foarte frumoase în viaţa mea, am avut fete nebune, scunde, înalte, blonde, brunete, rîjîe, vă zic un lucru bărbatul nu trebuie să se îndrăgostească în frumuseţea exterioară, şi uite sincer am avut odată o fată frumoasă foc, buşi, ţîţe, faţă, da minte ioc, 2 săptămîni, şi turbam, nu mai putem, îmi vine să-i cadonez abecedarul. Un bărbat nu se-ndrăgosteşte de zdrenţele care-s pe o femeie (fie ele la modă sau nu). El se-ndrăgosteşte de privirea ei, de mirosul ei, de simplitatea ei, de inocenţa ei, de frumuseţea ei irepetabilă... asta e un gînd împrumutat, de asta noi ne îndrăgostim, căci pînă la urma urmei prietena noastră e pentru noi, nu pentru societate.Şi la final despre cei care sunt bărbaţi, bărbaţii adevăraţi au leoaica lor nu turma de oi, bărbaţii adevărati sînt cei care iubesc cel mai pasional, şi au cea mai frumoasă femeie, femeia care e a lor, bărbaţii adevăraţi sînt cei care o respectă pentru că l-a ales din miliardele de alţi masculi, bărbatul adevărat este familist, este cel ce aduce bani şi siguranţă, cel ce aduce stabilitate şi orgasm, un bărbat adevărat este cel care se îndrăgosteşte pentru că este gelos pe fata care o simte a lui, şi să ştiţi că orice bărbat este gelos, ţine în el, dar este, bărbatul adevărat este cel care este în noi băieţii, şi trebuie doar să-l descoperim. Si un barbat adevara nu poate spune te iubesc, sau o spune cu mare greu :D :DŞi nu căutaţi nişodată să fiţi ceeea ce nu sînteţi, da anume noi bărbaţii sîntem jopa păroasă care rîgîe cînd be bere, noi sîntem cheptul păros şi părul de la puţă, noi sîntem aşei care aruncăm chiloţii în colţuri, da colţunii sub pat  bleati noi sîntem aşia care zişem da nei nii pohui în şi tu te îmbraci nie glavna eu să te dezbrac bleati pentru asta fetele ne vor, nu pentru aşeia ca noi să şim ablojkă de jurnal, nahui lora ablojkă, ele dacă vor ablojkă cumpără cosmopolitan, ele vor un mujlan acasă care să apuşe de bucă şi să rămînă vînat, şi noi asta putem. Ele vor tată la copii care să-l înveţe să nu plîngă dar să se întristeze, ele vor tată care să îl înveţe fotbal, care să îl înveţe box, care să îl înveţe despre demnitate, mîndrie, ambiţie, perseverenţă, răbdare, putere, ele vor să schimbi pampersul chiar dacă tu arăţi ca Paris Hilton în faţa dreliului, ele vor ca tu să zici şoptind, dormi draga mea că eu mă trezesc şi îl leagăn, Tu eşti tatăl care a să-l înveţi de toate, da nu  a să-i dai lui pudră, şi gentuţă louis vuitton, fetele ne vor ca să fim bărbaţi da nu cîrpe care se jăluie. Rezistă, chiar dacă ţîi a borî de scîrbă, te doare tăt în tine, taşi, pentru asta ele vor să poarte inelul tău pe deget, Ele vor să ne vadă cu staiak în orice moment cînd se ating de noi, pentru că acesta e cel mai sincer compliment. Fiţi bărbaţi, nu uitaţi din cînd în cînd doar pentru ea, să mai scoţi de  după barba ta de surovîi celiabinskii mujîk, un teddy bear, care-i gata să fie albina pentru miere, şi Eminescu pentru Micle, paţanaşii eu vă strîng mîna, şi vaş pune o pivă la tăţi dacă aş ave destui bani da pînă atunci, fiţi masculi.Eu ţin să mulţumesc foarte mult bărbatului care ma crescut pe mine, tatălui meu, şi minusurile care le am ca bărbat sînt doar din cauza mea.
Apă Din Cran Sau Alt Gust în BMW
My Great Web page                                                 

Astăzi vreau să fac aşa o mini-meditaţie despre lumea paralelă, adică cum ar fi lumea paralelă cu unele fete din ziua de azi, sînt inspirat nuştiu poate de unele aparenţe ale unor aşa numite viitoare mame, care sînt ghidate de nuştiu ce idei, şi se comportă foarte foarte straniu, încercînd să scrie citate despre preţul femeiei, despre cum este bărbatul lor ideal, să pună fotografii de genul ăsta.

 Uneori zîmbesc cînd văd aşa ceva, înteresant pur şi simplu îmi pare concepţia de a pune preţ unei femei, adică ştii Văd uneori pe facebook postări, de genul Vreau mii  de SMS-uri goale, vrea să mă suni la 3 de noapte să mă trezeşti, vreau să mă strîngi în braţe, vrea să mă apuşi de buşi, să mergem pe bicicletă să îmblăm nopţile bătînd picioarele goale de asfalt,şi cînd unii băieţi încearcă să facă asta ele simplu pun paranteze )), sau se gîndesc oare ce mai vrea şi ăsta de la mine, Pur şi simplu scriţi-vreau  să mă suni la 3 de noapte de pe iphonul tău, să mergem împreună pe bicicletă ca după asta să ne urcăm în BMW-ul tatălui tău, să umblăm nopţile cu picioarele goale eu ţînînd pantofii de 1000 de euro care mi iai cadonat cînd ţi-am supto prima dată, ei cam aşa ceva, atunci va fi mai clar. Uneori văd aşa fotografii pe facebook

Mmmmmm, romantic nu-i aşa, "corobkă avtomat", dacă sincer mie tot îmi place, fotografia asta, însă care-i pricolu, mie mi-ar plăcea mai mult procesul prin care s-a ajuns ca să am eu această maşină, dar ei îi place procesul de a o duce de la mall, la discotecă. Multe fete vor tot şi deodată, deodată să dea de un băiet cu tacilă, deodată să şie Mercedes, hop bzîc bzîc abra cadabra şi Mercedes. Tata tot are maşină, eu tot pot să o iau cînd vreau, dar asta nu înseamnă că eu am maşină, asta înseamnă că tata are maşină.  Părinţii mei cînd s-au căsătorit încă nici facultatea nu o terminase, mama cînd mă născuse pe mine încă nu avea studii superioare, trăiam vai de capul nostru, fără apă caldă, pampersuri, lumină, căldură, şi acum au ajuns că ei pot să facă fotografie de asta, puteau să o facă si cu 8 ani în urmă, dar încă odată reamintesc că nu au primit totul  gata. Nu-s atîţea băieţi tineri şi bogaţi ca să ajungă cîte un BMW la fiecare fată frumoasă. Şi încă aşa un mini-sfat pentru ce te-a luat pentru aceea şi te leapădă, dacă te-a luat pentru sex şi buşi, ă să te lepede tot pentru asta, deoarece buşile tăli la 30 de ani nu-s ca la 20, da Mercedesul la 40 îi mai pizdos decît la 30. Aşă că nuştiu nu vă lăsaţi mereu ademenite de o cheie la maşină, pentru că ea nu mereu deschide uşiţa sufletului, ea mai mult deschide uşiţa picioarelor, şi vorba ceea Bojîka vede ce faci tu la Cocos. Vorba Paraziţilor, ce pula mea proastelor pula are un alt gust într-un BMW ?Pe urmă îmi aduc aminte de cîntecul ăsta care cred că mulţi l-aţi auzit SERDŢE PAŢANA, vorbeam eu într-un timp despre trepte, orice relaţie are trepte, de la nimic se începe şi se ajunge să aveţi totul împreună, iubirea e chiar cea mai frumoasă simţire dar tot noi o distrugem cu felurite pretenţii, daţi-vă voi singur vouă o şansă, timp. Ţineţi minte cînd eram copii şi părinţii nu credeau în ideile noastre, în puterile noastre, şi noi totuşi făceam şi ceream oleacă de timp să aştepte, să vadă, şi cînd îi convigeam ei erau cei mai bucuroşi părinţi iar noi cei mai bucuroşi copii, aşa şi în relaţie, blea oare ce e mai frumos să te urci într-un bmw să ajungi mai repede într-un clubneak ibanîi cu jumate de oameni care  vor ca tu să ai eşec în toate şi cealaltă jumate care aşteaptă să zici primul salut că viditeli ele îs ibati şi vedete şi au 200 de like-uri la fotşile de pe facebook. Eu bleati am jumate de milion pe youtube şi mereu mă salut primul, şi mereu cînd fac şeva şer scuze, Carlas îndeobşte îi CARLAS, şi toţi l-ar invita la ziua lor de naştere toţi iar pune o pivă, toţi ar zice Carlas e drugu meu şel mai bun, toate fetele probabil s-ar pune cu el într-o relaţie. Da să admitem că pe Carlas îl cheamă Eugen Moraru, cine ar face toate aceste lucru cu Eugen Moraru ? Poate profilul lui de facebook real are 3 like-uri, şi merge cu trolicu la serviciu şi vede acolo toată pafasneaga Chişinăului care apropo tot cu Trolicu merge şi care probabil i-o zis vreoadată uăi dăti, dăăăti în ..... Şi atunci Eugen înţelege iactă-is cei care Ţîuie la mine la concert, şi îni strîgă citate din cîntece compuse de mine. Ne întoarcem înapoi, oare aşa idealuri trecătoare îs mai presus decît la urma urmei să zicem, sexul cel la cămin, toată ziua vă plimbaţi prin oraş, mîncaţi îngheţată, cumpăraţi ceva din ultimii bani din buzunar, mergeţi 3 kilometri pînă la cămin, luaţi o gazdă împreună, încetul cu înetul, prin greutăţi la stele, dragostea-i frumoasă noi sîntem urîţi.Şi cel mai important lucru ca să ştiţi, dacă eu am să mă îndrăgostesc de o fată niciodată nu am să încerc să o impresionez cu BMW-ul, dar am să vin la întîlnire cu o floare mică şi cu zîmbet pe faţă, dacă într-adevăr ţin la viitoarea noastră posibilă relaţie.Unde-s citatele postate de voi pe facebook, că femeia e frumoasă şi e ca al 5-lea anotimp, femeia este inima familiei, femeia este raza luminii, femeia este muzica rătăcită în inimile noastre,  femeia e o suprafaţă care stimulează adîncimea, ei o pulă, nahui asta, femeia e jopa din lasini, femeia e albumul cu fotci la mare, femeia e răţuşca de pe instagram.Şi ultimele gînduri despre fetelelelelelele. Şi catastrofic pornind de la tendinţe am să spun ce îmi place, îmi plac foarte mult fetele care scuipă răsărită mergînd pe drum, fetele care merg pe tocuri de 10 cm, ultimii bani îi dau pe louis vuitton făcut la Sîngerei, care în discotecă se uită cu mutră proastă la vodkă, şi vor numai mojito şi sex on the beach, pivă nu bea că-i pentru barîji piva, şi îi nemodnaia, da acasă bea apă din cran, aşa fete şi se cheamă apă din cran. Pentru că apa din cran e cea mai ieftină, cel mai uşor ajungi la ea şi toate pretind să fie apă plată, şi vprocem seamănă cu apa plată, numai că apa plată te face să te simţi om sănătos, lucrează la digestie, da apa din cran face pietre la rinichi. Îmi plac fetele care se regăsesc în iluzii, văzînd filme Hollywood-ice, dar de aici se împiedică în incultură enciclopedică. Îmi plac fetele care îs absente în discuţie, şi care-s mereu mai mult o problemă decît o soluţie, care nu inspiră, da care doar te face să tuşăşti. Cînd la chip e o floare, dar în inimă buruiene încolţesc, şi în aşa momente cînd multe multe ard ca focul, crezînduse girls on fire,  cred că mulţi dintre noi ar trebui să fim ploaie.Şi pentru sfîrşit mă reîntorc la lumea paralelă, inspirat din cîntecul trupei Cassa LoccoŞtiu că Ma placi pentru ceea ce sunt Ma placi pentru ce-ti cantMa placi si-orice-ar spuneCa esti cea mai treaba fata de lume.Şi în lumea paralelă ar fi o astfel de situaţie, Mergi la bancă să scoţi nişte bani, muuulţi bani, şi o fată frumoasă foc care stă în rînd se îndrăgosteşte momentan în tine şi nu de banii care nu încap să-i pui în portofel, ci de felul tău de a fi, tu îi zici hai să facem o nebunie şi să mergem să luăm cina în Paris, iar ea îţi spune că şi un ceai în gară lîngă ţîgani ar fi minunat, Nu a impresionat-o maybachul tău, şi a zis hai mai bine să mergem cu taxiul, apoi cînd îi propui să doarmă la tine la villă cu toate comodităţile ea zice categoric nu invitîndu-te în cămin, îi zici totuşi insistînd că ai şi plazmă, şi jacuzzi şi un hol făcut doar din oglinzi unde ar putea face fotografie cu iphonul ei rozov care il cadonezi acum, şi ea zice vai mulţumesc dar ştii te-aş iubi chiar dacă ai avea doar o saltea pe care am umflao împreună şi nişte pereţi goi pictaţi de tine, într-o cămeruţă micuţă dar creativă, şi cu televizor alfa, iar dragostea noastră ne-ar apăra de chitanţe şi alte nevoi. Tu vrei să o scoţi la restaurant, ea găteşte spaghetti cu sos şi cu caşcaval, tu faci sală să ai relief dar ea te iubeşte şi fără relief, tu te îmbraci în costum ca să pari mai elegant iar ea special îţi calcă tricoul în care arăţi cel mai funny,  ai găsit o fată care nu-i materialistă, oportunistă, fiţoasă.... eu scriind deam începeam să cred în aşa ceva. Ei cam asta pe azi la rubrica apă din cran, să fim sănătoşi să ne iubim, şi să nu uităm că uneori încercăm să tindem spre ideal omorînd viciile noastre, şi uitînd că unii ne iubesc pentru ceea ce sîntem. 

Libertate Din Plastic
My Great Web page Libertate Din Plastic

   Lor le este mai convenabil să te modifice decît să te accepte aşa cum eşti, să îţi impuie o normă morală imaginară, o greutate spirituală "foarte uşoară", un standart, aşe este mai uşor să te conducă. Te naşti, începi mişcarea neştiind ce va fi mai departe, da mai departe, norme, colecţii, alegerea cel mai des e făcută pentru tine, şi cercul tău se transformă în patrat, şi te învîrteşti pălindu-te în pereţi, joci fotbal fără porţi, dar în pas. Profesorii îs sculptori, şi te modelează din fobii şi complexe, Şcoala ne împarte în clase, mai mult sociale decît alfabetice, şi ne simţim ca nişte peşti la pescuit, într-un mare ocean, sîntem ca combustibilul, 92,95,Euro, Diesel, pentru Nissan, BMW, Mercedes, Lada, Avion, sau Scuter, şi iarăşi ne constrînge viaţa nu noi să alegem ci să aleagă pentru noi. Urmează liceul, colegiul, în care nu contează că eşti, fotbalist, actor, hip-hoper, starul şcolii, cînţi ceva, sau eşti mister nobody, Pe noi ne alege sexul opus, înălţime, înfăţişare, gust, şi iată aşă în doi spre cea mai mare clădire, spre cel mai mare pod, şi de acolo cu capul în jos, într-un rîu fără apă, ne amăgim că zburăm, cînd de fapt în cădere liberă sîntem, familie, un serviciu în care odată cu C.V îţi pui nişte cărtuşe pe mîini, şi în loc de obiectiv Şîrokougolinîi, primeşti o vedere de cal, şi vezi doar ce îţi convine chiar dacă acel lucru nu îţi convine. Şi te gîndeşti că eşti liber, pentru că în viaţă să faci ce vreai tu, ce îţi place, pentru unii pare o desfrînare şi un lux, nu o alegere. Conştientizăm că în lume mulţi ne minciunesc, conştientizăm că cineva măreşte preţul ca pe urmă să ne ofere reduceri, dar nu poţi să îmbli dezbrăcat, conştientizăm că porţia cîntăreşte mai puţin decît ni se vinde nouă, însă nu poţi să îmbli mereu cu cîntarul după tine, conştientizăm că se falsifică ţigările, şi în loc de tutun fumăm huipaimi ce, că ceaiul din pacheţele e doar rămăşiţe a ceaiului adevărat de pe plantaţii, mai pe scurt noi ne-am adaptat într-o lume neadaptată pentru viaţă.
Cum renaştem în Paradis


Astăzi la filosofie am primit o temă destul de interesantă, Cum veţi renaşte în Paradis ? Aş vrea dacă sînt filosofi prin prieteni, sau oameni care nu au lene să o discutăm împreună, interesant cum noi vom renaşte în Paradis ? Eu o să mă exprim aici. Asta am scris pe facebook dar se atribuie şi la blogger.Dacă să pornim de la predica biblică omul nimereşte după moarte ori în rai ori în iad, şi se spune că sufletele ce nimeresc în iad, îşi ispăşesc o pedeapsă ca ulterior să renască în paradis, se mai spune că omul va renaşte odată cu revenirea mîntuitorului pe pămînt, să dăm măcar o vagă dreptate acestor vorbe şi să abstracţionăm. Omul se presupune că este o fiinţă atît fizică cît şi sufletească, şi toată viaţa ar trebui să cultivăm sufletescul din noi, să fim mai buni, mai omenoşi, într-un cuvînt să nu ne osificăm sufletele, pornind de la această ipoteză putem zice că vom renaşte sufleteşte în Eden, în formă de suflete ispăşite şi fericite,în Rai vom primi pacea îmbinată cu senzaţia de fericire pe care o căutăm toată viaţa şi pe care palpînd-o în anumite momente nu vrem să-i dăm drumul.Dar poate în EDEN vom renaşte şi fizic, şi aici apare o altă dilemă, vom renaşte schilodiţi, bărîni, ca în momentul morţii, sau să-mi permit să zic că vom renaşte schelete fără carne, sau vom renaşte tineri, frumoşi, sau poate copii, sau poate adulţi, şi cine stabileşte anume perioada şi chipul renaşterii noastre, şi cum se stabileşte, sau poate e ceva din lumea paralelă şi putem vedea mai mulţi de NOI, un NOI copil ce îşi ţine de mînă MAMA, un NOI ce joacă fotbal cu tata, un NOI care ne ţinem minte bine şi vrem dinadins să întoarcem o clipă înapoi.Sau poate în Paradis renaştem ca amintiri, ca amintiri în inimile celor ce ne ţin minte, renaştem amintirea celor ce ne duc lipsa.Şi ultimul POATE, poate sîntem prea visători şi frica de moarte ne face să ne îmaginăm irealul, poate dorinţa de a stabiliza moralitatea lumii a născut idea Iadului şi Raiului, ca o balanţă imaginară, ca un judecător-arbitru al faptelor noastre, care e defapt un subonştient bine concentrat în mîinele bisericii, dar nu asta e tema, tema este, Cum renaşte în Paradis. Dacă aveţi o idee, vreau să o citesc, sper să făţi receptivi, şi cum zicea Plato, aici intră doar Geometrii(oamenii care gîndesc, şi care întemeiază cu un argument orice teoremă)
Wake Up Moldova are 1 an Cum s-a început.
               

Cum s-a început Wake Up Moldova-despre aceasta vreau să scriu. Era o zi de vară prin august, stăteam eu şi mă gîndeam că aş vrea să fac un video ceva hazliu, vrio parodie, ceva foarte interesant, şi mă gîndeam la un clip ceva fan-made, şi iată aşa plutind am ajuns eu la ideea "ce ar fi dacă am da naştere unui videoblog în Moldova", atunci eu am am ieşit cu Dan Lapteacru şi i-am povestit de această idee, am întrebat dacă ştie pe cineva ce poate monta, nu prea am găsit pe nimeni şi parcă în idee nu s-a crezut. Pînă în iarnă din cînd în cînd îmi mai apărea această idee dar nu atrăgeam mare atenţie, făceam nişte scenarii în gînd mă gîndeam cum poate arăta, şi Prin februarie am hotărît eu totuşi să mişc treaba din loc, am început să întreb diferiţi oameni care erau specialişti pe platformele sociale, cam care ar putea să fie publicul target, cam cîte vizualizări putem strînge şi laconic ni se spunea 3 mii, 2 mii. Eu am selectat cîţiva oameni cu care am făcut o şedinţă erau vrio 18 la număr, am prezentat planul, ideea primului episod, şi celui sub numărul doi, structura videoblogului, toţi au acceptat au zis că ne dau o mînă de ajutor şi treaba s-a pornit, am ales oamenii ce se vor ocupa cu partea tehnică, cu montarea, designul, cu filmarea, era doar o problemă, denumirea, şi fonul. Eram la un săniuş am îngheţat bocnă, şi am intrat la o cafea, să ne încălzim eram oamenii din viitorul proiect şi nişte prieteni anume Doina Racoviţă(fiica doamnei din Cadoul) vorbeam despre denumire, eu ştiam doar că proiectul se va numi Wake Up Moldova, dar că Tzolul va fi Tzol, nu ştiam. Şi aici Sergiu Cocieru(cameramanul) a zis că de ce nu covorul, era vorba de un plagiat de la Sergiu Voloc, şi am renunţat instantaneu, apoi din glumă a apărut Tzolul-aprobat. A rămas doar să găsim Tzolul(şi aici cel mai interesant de unde şi cum el a fost găsit), Tzolul a fost FURAT, da, furat, furat de la un magazin de mobilă, el stătea la intrare aşternut pe jos,şi noi cu băieţii din fugă l-am luat, a fost o dragoste de la prima vedere,cum l-am văzut aşa şi am înţeles, iacătălîi îi el, îi coverul, îi fonul, îi imaginea. Iniţial proeictul avea un tipaj al emisiunii. pe urmă băieţii în urma numeroaselor discuţii am hotărît să-l modificăm, şi s-a ajuns la ce s-a ajuns, la episodul numărul 1 Prietenia între băieţi şi fete. Probabil v-ar fi interesant unde se filmează acest lucru, sau s-a filmat, Tzolul se filma la sediu Partidului Liberal, pentru asta îi mulţumim conducerii PL-ului de la Ungheni, însă tot datorită PL-ului sau mai bine zis datorită unui domn cu numele Denis Mutu, sediu ni s-a luat, chipurile noi sîntem şuşără,care venim şi facem gunoi, şi sîntem vai de capul nostru. Episodul 1 s-a filmat foarte greu, de la început nu găseam setările potrivite, apoi nu aveam stativ şi tremura camera, ei în 2 săptămîni munca era gata, cîteva zilela montare unde meşterul Oleg Vozneac a făcut revoluţie în videoblogingul din Moldova, şi cînd am lansat episodul, corect să spun ar fi am ahuit de ce am văzut, eram toţi în faţa monitoarelor, ţin minte şi acum emoţiile uluitoare, tremuram totul, eram ud, şi vedeam numeroasele şăiruri, eram nimeni, cu 200 de prieteni pe facebook, şi peste noapte stăteam cu 400 de invitaţii, şi cu ogramada mesaje, pentru ce îi sînt mulţumit tuturor. Era un entuziasm enorm, lumea a început să mă cunoască pe drum, să se salute, am primit telefoane de la prieteni, şi de la oameni care vroiau pur şi simplu să le povestesc, ţin minte primul interviu portalului de ştiri Ungheni.tv, apoi portalului Aici.Tv, noi am continuat munca cu episodul 2,3. Cea mai mare greşeală a noastră este că nu ne-am ţinut de stabilitate, că nu ne-am ţinut de calitate pe alocuri, dar totuşi publica ne-a iertat de nenumărate ori, publica ne-a mai dat o şansă, eu nu mi-aş da-o. Mulţi ne întreabă scoateţi ceva bani din asta, eu am să fiu contabil pe 20 de minute şi vă zic, da am scos, însă foarte puţin, erau investiţii de la un prieten foarte bun Casian Sergiu cred că el a investit în tot timpul existenţei vrio 1000 sau 1200 de lei, apoi a urmat tehnică pentru calculator de la firma Ippon Ungheni, şi 200 de euro de la TorrentsMD(eu aici am porşît cum s-ar spune, şi au apărut nişte divergenţe în echipă) şi odată primăria Ungheni a ajutat cu 500 de lei, după a urmat o propunere de la Play.md, băieţii de la simples, care propuneau 3000 de episod, noi am renunţat căci trebuia definitiv să ne mutăm pe play.md, şi eram proiect pilot, adică ei nu ne ofereau publicitate pe toate portalurile lor, nuştiu poate e o greşeală de a noastră că nu am făcut contract, dar eu cred că nu. De ce Wake Up Moldova ? pentru că noi am vrut să avem şi alte proiecte,cum a fost Cadoul, şi cum vor fi altele(sper eu) şi altele nu înseamnă acum, nu peste 3 luni, poate peste 1 an, poate peste 2, problema e că eu învăţ în România deci sînt departe de casă, şi îmi vine enorm de greu să continui.Apogeul nostru era cred că episodul 5, cînd am fost la Faraon, lumea ne ştia ne aplauda, ne aprecia, şi zîmbea ceea ce era cel mai interesant, era colaborarea cu Carlas, era show. Ţin să mulţumesc din suflet proiectul Carlas Dream, fraţi eu vă iubesc, mai mult nu vreau să zic, pentru că am o promisiune de îneplinit pentru ei. Acum avem un an, sîntem foarte buni prieteni, şi prietenia noastră se deosebeşte de alte prietenii din liceu, cu ceea că pe noi ne uneşte un proiect, pe noi ne uneşte un lucru comun, noi putem să nu vorbim 3 luni, dar dacă începem nu ne oprim, sîntem oameni care ştim foarte multe unul despre altul, noi sîntem să-i zic aşa suflete pereche.Părţi bune sînt multe, au fost şi conflicte, în prima zi de apariţie a proiectului a fost conflictul cu Villy Dilly, în loc să ne unim să facem poate ceva împreună el a hotărît să ne condamne ca nişte vînători de faimă şi să întrerupă orice legătură cu mine, mai apoi urmînd conflictul cu Muligambia, care m-a numit un om ce am defecte de vorbire, şi.... ei nu contează, conflict cu  administraţia şcolii Directorul deodată ne-a invitat în cabinet spunînd că promovăm nişte idealuri proaste, nişte lucruri bizare, şi că ne atenţionează cu o ulterioară mustrare dacă continuăm, şi a zis că Ţolul e de şters picioarele, a mers o campanie prin şcoală unde toţi profesorii ne făceau proşti, spuneau că ne ocupam cu prostiii, şi totul pe la spinare, îmblau prin alte clase şi ne ponigreau, vreau să transmit felicitări doamnei Spînu care personal m-a făcut cel mai prost din şcoală, Doamna Spînu eu vă iubesc ! Apoi conflictul cu seduction ăăăăămmmmdăăăăăă, care spunea că chipurile am plagiat de la el, parcă alte conflicte nu am avut.Mmmm unii ne întrebau de ce nu am ajuns pe la Jurnal Tv căci avem chipurile 300 de mii chestii,nuştiu chiar nuştiu poate sîntem foarte plictisitori, poate nu se ştie de noi pe la Jurnal, Publika.Poate unele lucruri mi-au scăpat din scurta mea mărturisire, poate vreţi să mă întrebaţi ceva, azi răspund, răspund pe net la tot, sau în comentarii.Ce vreau să zic eu, eu vreau să zic că mă simt unul dintre cei mai fericiţi adolescenţi, vreau să zic că am devenit matur cu Wake Up Moldova, vreau să zic că sînt enorm de bucuros că am rezistat un an, vreau să zic că fără cei ce au dat şăiruri şi like-uri, fără cei ce au răbdat glasul meu piţigăiat, eu nu era să scriu acum nimic, şi ştiţi acum scriu cu lacrimi în ochi, vreau să beau o bere, să-mi permit să fumez o ţigară, sămă gîndesc la cei de acasă, să mă gîndesc la părinţi, să mă gîndesc la toţi ce au făcut ceva pentru Wake Up Moldova, să mă şterg la ochi să zic că bărbaţii nu plîng, bărbaţii se întristează şi să vă zic un sincer Mulţumesc.Mulţumesc că existaţi. Vă rog fiecare care ştie de existenţa proiectului şi citeşte acest articol scriţi numele dumneavoastră în comentarii sau pseudonime(normale) ca să vă scriu mulţumesc la sfîrşitul articolului fac o listă de mulţumescuri.Lista a inceput:Multumesc Dima, Gabriel, Adrian, Ana, Cristi Beţîvu, Cristi Chetrari, Ana Maria, Andriana, Andrei Şambra, CVlad.Ca la sfîrşit o cronică, un colaj foto.





















































































Dragobetele sărută fetele, Pe cine sărută dragostea ?


      Dragobetele sărută fetele, dar ce sărută dragostea ? În viziunea mea dragostea sărută cea mai fierbinte dorinţă, deoarece doar iubind poţi face cele mai măreţe lucruri într-un cupli şi în acelaşi cuplu poţi face cele mai ruşinoase, şi subconştient să te mîndreşti ele alături de persoana cu care le-ai făcut. Ruşinoase nu din motiv că îs josnice, că îs stricăciuni, ruşinoase deoarece nu vreai să afle de ele nimeni vreai să fie şterse din istoria faptelor întîmplate pe pămînt, dar nici într-un caz din memorie. Dragostea sărută credinţa, credinţa într-un viitor comun, într-o poveste realizabilă, realizată.Ştiţi încă ce fel de credinţă e dragostea ? Ştiţi cînd eram mai mici şi ne învîrteam pînă ameţea capul şi cădeam jos ? Dragostea e la fel te învîrţi şi simţi că acuş cazi, dar credinţa îţi spune să nu te opreşti, şi iubind tu rezişti, şi chiar dacă te opreşti nu cazi. Dragostea sărută două trupuri. Sexul e o plăcere însă între doi iubiţi sexul e o conexiune maximă în care nici unul nu-i învingător şi nici unul nu-i învins, este un tremurici după care nici o ţigară nu-ţi poţi aprinde. Dragostea sărută fantezia. Iubind tu încerci mereu să născoceşti ceva nou pentru a-ţi uimi iubita, pe urmă dragostea se tulbură cu rutina şi elanul tinereţei îşi mai taie din putere, dar oricum dragostea e o alianţă fantastică de maturitate, de metamorfoză între ceea ce poţi şi ceea ce-ţi doreşti şi dacă îţi doreşti tare-poţi.Dragostea e cînd staţi împreună şi tu pleci, mergi 5 paşi te întorci te uiţi la ea, ea încă te urmăreşte cu privirea,  şi tu repede te întorci la ea să o săruţi şi iar te întorci, faci 5 paşi, faci 10 paşi o vezi pe ea şi zîmbind te gîndeşti la inventarea maşinii timpului ca să fii din nou împreună cu ea, te gîndeşti la inventarea circumstanţelor în care tu nici nu vei fi nevoit să pleci. Dragostea sărută libertatea, libertatea de a-ţi arde inima sau de a aprinde relaţia  Dragostea sărută emoţiile. Dragostea este adrenalină, feromoni, fluturi în pînce, nopţi nedormite, mîini unite, săruturi, este respiraţie uşoară şi grea, este cînd pui capul pe umăr răsulfi aşa uşor, încetişor închizi ochii parcă zici o dorinţă legată de el sau ea, deschizi ochii şi ridicîndu-i spre cer îţi muşti buza. Cînd ieşi din casă şi parcă fugind te grăbeşti la o nouă întînire, indiferent că eşti un pubertin, sau deja un matur parcă pragmatic. Dragostea sărută ataşamentul, te ataşezi de o persoană şi cînd ea poartă o haină de a ta, sau a dormit într-un pat cu tine cînd, şi cînd ea brusc undeva a plecat tu simţi îi simţi mirosul, dar şi lipsa şi vreau mai repede ea să revină.Iubeşti cînd nu ai ce face, sau ţii dor să suni, să aveţi o preocupare comună. Dragostea sărută şi iubeşte fiecare zi.Deci aş putea face o definiţie. Dragostea este cea mai fierbinte dorinţă, compusă din ghiduşii şi eroisme, este credinţă în voi doi, posibilitatea de a privi noi tărîmuri împreună formînd o conexiune din două trupuri, emoţionale, pline de adrenalină, cu buzele muşcate, şi suflete insomniace, este libertatea de a trăi împreună toată viaţă plămădind dintr-un boţ de extrimităţi sentimentale o familie.*În aceste articol am folosit de 23 de ori cuvintele dragoste şi iubire(aceste 2 cuvinte nu se socot), şi fiindcă azi e dragobetele o să-l folosesc şi a 24-a oară, în aşteptare de dragoste...                                                    

Coafuri extravagante ale fotbaliştilor


Peste tot vedem oameni, unii sint simpli ca imagini şi bogaţi ca lume interioară, alţii sînt bombe exterioare şi goi înăuntru, da sînt şi combinaţii perfecte, astăzi eu am scris, am selectat, ceva combinaţii de talent fotbalistitc şi de extravaganţa lookului, daţi să admirăm doar unele din cele mai interesane şi neobişnuite lookuri a magicienilor mingii.1 Camerunezul Alexander Song





2 Andreea Pirlo cu o barbă neobişnuită



 3 David Beckham





 4 Yann Mvila



 5 Mahmadou Sakho



 6 Marek Hamsik



 7 Jermaine Pennant



 8 Bacary Sagna

 9 Mario Balotelli



 10 Djibril Cisse



 11 Kevin Prince Boateng



 12 Cristiano Ronaldo



 13 Stephan El-Shaarawy



 14 Edgar Davids

 15 Marouane Fellaini

 16 Bamfetembi Gomis

 17 Lacina Traore



 18 Philipe Mexes



 19 Mbaye Niang



 20 Miguel Veloso





 21 Neymar





22 Robinho



 23 Raul Meireles

 24 Vagner Love

 

 25 Taribo West

Dacă ceva idei la ceva posturi noi cu ceva selecţii de fotografii scriţi în comentarii
TATTOO O ARTA SAU N-AM CE FACE CU PIELEA? vol 2


Tatuajul este o formă de artă, aparută cu mii de ani în urmă.Acesta se realiza la început cu ajutorul unor ustensile din os, care aveau aspectul unor dălți zimțate. Tatuajul este practic introducerea de tus într-un strat superficial al pielii, astfel putându-se crea diferite motive. Deși la început tatuajele aveau rolul de a marca funcția unui individ într-un trib, acesta a fost preluat de europeni și de alte națiuni, modificându-i funcția într-una artistică.Astăzi, tatuajele se execută în saloane specializate, care oferă condiții optime realizării unei astfel de lucrări (curățenie, aparatură profesională, personal specializat).Modul de realizare a tatuajelor s-a modificat foarte mult în ultimele două sute de ani, în zilele noastre utilizându-se aparate special concepute pentru așa ceva, iar simplele modele de altă dată au fost înlocuite cu motive florale, simboluri chinezești etc., ajungându-se chiar la portrete de o calitate și fidelitate remarcabilă.Fotbalistii sint oamenii care sint ca si starurile pe ei la fel îi ştiu milioane, îi văd şi uneori îi copie, am hotărît să mai fac o mini selecţie a fotbaliştilor cu tatuaje, primul articol e aici Tatuajele fotbaliştilor1. Daniel Alves





2.Kevin Prince Boateng

 

3 Nicklas Bentdner. 

4 Daniele De Rossi





 5.Mathieu Debuchy

6 Nigel De Jong.



 7 Zlatan Ibrahimovic

 



 8  Simon Kjaer



 9 Mario Mandzukic

 10 Yann Mvila





 11 Wesley Sneijder.



 12 Thiago Alcantara



 13 Gregory Van Der Wiel





Am şi o idee referitor la cele mai extravagante coafuri ale fotbaliştilor, dacă v-ar fi interesant să vă uitaţi la aşa ceva puneţi un comentariu cu Da.
Cum Văd Eu Moldova (fotografii)
Astăzi, o să fie puţine cuvinte, puţine fraze, metafore, comparaţii în schimb vor fi multe fotografii, eu mă gîndeam dăunăzi, ce văd eu cînd zic Moldova, da poate nu am selectat chiar tot, poate ceva mi-a scăpat, am încercat să cuprind populaţie, să arăt ceva tradiţional, peisaje, olecuţică de obiceiuri şi în genere cu ce se asociază la mine Moldova, să vă arăt frumuseţea fetelor noastre. Să aduc un amalgam de fotografii ce se identifică cu imaginaţia mea care se numeşte Moldova. Sper să vă placă, imaginile sînt alese subiectiv. Nu sînt şi nuştiu davă voi fi fotograf, şi nu am fotografiat vriodată, dar dacă cumva voi avea ocazia fac un top din fotografiile mele.





























































































































































































































































MOLDOVA 2013
MOLDOVA 2013

"Triunghiul Mortii:Traim, domnule, intr-o lume fara onoare si fara limite morale. Cum as putea fi fericit? Poate dumneavoastra, oamenii politici, s-o duceti altfel. Vorbiti de clasa noastra politica, ei bine, ea confirma ca am ajuns o tara plina de secaturi. O tara minora, cazuta rusinos la examenul de capacitate in fata europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari! Hotii, improvizati astazi in moralisti. Ministrii ce s-au vandut o viata-ntreaga. Parlamentari contrabandisti. Boala o avem in suflet, exista o epidemie infricosatoare de meningita morala, iar tara trebuia sa ajunga aici tarata pe marginea prapastiei de unii conducatori care sunt hoti la drumul mare."  Sergiu Nicolăescu.Politică şi iar politică, sincer, nu am vurt să abordez această temă, pentru că nu vreau să fiu unul din...sau cel care... din zecile şi sutele de specialişti, analişti  din ţara noastră, însă gata, fierbe, arde, ustură şi cel mai rău, rămîne cicatrice.Vreau să scriu despre cei care chipurile ne conduc, şi să expun părerea mea referitor la ce se întîmplă în ţară, pentru că se întîmplă orice, bine mai puţin(cad roţile la troleibuze, vînători, băi herculane, demisii ).1) Sincer deja îmi stă în gît toate clounada aceasta a la Cosa Nostra, şi Godfather, cu jocuri de culise, păpuşari, oameni infiltraţi, securitate, cîte un şoricel străin în fiecare văgăună, bloggeri, presă cumpărată, manipulare a opiniei publice, ştiţi de ce îmi aduce aminte tot acest lucru, uneori oamenii nu sînt cine ei sînt întradevăr, dar încearcă şă-şi creeze o falsă imagine a celor ce ar vrea ei să fie, ştiţi iaca ai făcut tu ceva o mică "afiură", şi ai ieşit într-un plus, te sună mai multă lume, vinzi ceva-cumperi, şi poc deodată te crezi Don, om care hotărăşte, "palajeneţ", "şîşcă" cum vreţi aşa numiţîi, un fel de "mama im a criminal".  Sincer, începe să-mi fie vomă de la speculaţiile că cică blogerul cela e cumpărat de Morcov, postul cela e controlat de Ridiche, "Butka" şeia cu cartofi o controlează Ion Zagarîtu, şi tot aşa mai departe, oameni buni, voi şi chiar nu aveţi ce face decît a posta ciobaniada asta ? cine pe cine a cumpărat, oricum nu e nici o dovadă, nici un material,sînt doar fantezii bolnave ale cuiva. Si chiar dacă l-au cumpărat, vii ciudă că lui i-au dat bani da vouă nu, sau lui i-au dat mai mult iar vouă mai puţin ? Blea da pe şine fute şine pe şine o cumpărat ? Aişi oamenii nu primesc salarii cîte trei luni, băbuţele au nişte pensii vai de curul lor, profesori, oameni de artă, supravieţuiesc dar nu trăiesc, da aişi o pul belită, primeşte bani de la altă pul belită cu status mai nant. Oamenii cînd nu au ce face şi îşi dau prea multă importanţă, încearcă să găsească deaiştea alde ei şi împreună încep să facă o gavnateni şi să zică, blea tu vezi noi şi mult faşim ? Zalatîe Slova Iurii Benedictovici. Da, nu zic sînt oameni care au un glas mai răsunător, şi care pot fi influenţaţi, dar nu tot bloggeru care urmăreşte zilnic pro tv-ul. Să admitem o situaţie, sînt eu iaca aşa un analist influent, şi uitaţi că am o antipatie totală să admitem că faţă de metodele politice ale lui Filat, şi îl critic total, ce înseamnă că gata m-au cumpărat Ghimpu, sau Plahotniuc, sau nuş cine ? Sincer mi se pare că acest lucru seamănă cu un pat uriaş de 1 km în care au culcat toţi oamenii ce au opinii, şi le-au dat  doar 300 de metri de ogheal, şi fiecare va primi bucăţica sa de ogheal doar cu condiţia că va presupune cine şi de cine este plătit, şi cine presupune mai mult şi cacă pe celălalt, primeşte oghelaşul său şi noapte trage fîsuri sub ogheal. Ştiţi altfel intimidăm libera exprimare, fiecare se teme să-şi exprime părerea ca nu cumva să i se atribuie eticheta, scula lui Dodon, lui Filat, lui Tkaciuc, lui Valera Mitriuc şi aşa mai departe...

2) Trecem la subiectul numărul 2. Cel mai mult îmi pare rău ca amindindu-mi de anul 2009, îmi amintesc de oameni, îmi aminesc de mulţi tineri, de o lună perfectă de aprilie, cînd era soare, era poftă de viaţă, cînd la oameni luceau ochii, cînd toţi se gîndea că uitaţi de azi înainte o să fie bine, atunci fiecare avea o preferinţă politică, şi fiecare lupa pentru ea. Şi în ce sa transformat totul acum, în 3 bîşi într-un rodeo în care nu roşul înfuriază, ci scaunele, funcţiile şi cum îi dai o funcţie în faţă, cum bate două ori din copită, şi face un muuuu solemn şi încep să se trăsnească unul pe altul(a trăsni- Ghimpu, spasibo tebe za eto), sau poate îs ca nişte berbeci, sau ca nişte copii, cert este că diplomaţi şi politicieni nu-s, mafioţi-da, politicieni-nu. Îmi pare rău că lumea a luptat pentru o independenţă culturală, pentru o libertate a exprimării dorinţelor sociale, pentru o echitate, o stabilitate, un progres, pentru o bucăţică de noroc, pentru o bucăţică de europă la noi acasă, şi am primit, circ(da nu acel de pe Rîşcani) acel care Parlament se numeşte, am primit principii şi bleati valori, şedinţe interminabile impotente a alianţei, speculări şi tensiuni pe tema unirii şi aderării la uniunea-vamală, am primit dezamăgire şi un total dezinteres faţă de clasa politică şi tot acest lucru degenerează uşurel într-o ură. Ştiţi eu aş zice că acest sentiment pe care noi îl avem acum din cauza guvernării poate fi asemănător cu următorul lucru, 4 milioane de suflete sau cîţi om fi noi acolo, şi la fiecare pe rînd cîte o Caculi în el, cîte o topliţă, un panos, şi ba chiar mai mult s-au şters şi tot în suflet au aruncat şi nici macar la apă nu au dat drumul. Parcă au luat un copil care e bucuros să te vadă, plin de zîmbet poate care te iubeşte, ataat de tine şi i-au promis de anul nou jucărie sub brad, iar sub brad a primit o pulă, şi încă l-au pedepsit încizîndul în cameră, umilindu-l şi făcîndu-l vinovat că a primit o pulă. Iaca aşa mă simt eu, şi aproximativ toată lumea din Moldova. Vă rog frumos nu ne mai promiteţi să construiţi poduri acolo unde nu există rîuri. Şi cel mai rău nu este că ei fură, că ne mint, că îşi bat joc, îşi rezolvă interesele, fac trafic de influenţă, la urma urmei cum era la modă să zici uzurpează puterea, cel mai rău este că blea nu-i alternativă, nu iaca pe şine la anu să-l votezi ? Noi nu avem cu cine să îi pedepsim, noi nu avem o faţă nouă în politică, noi nu avem tineret, liber, debranşat de vechile şi clasicele tradiţii de "a hapani cît se poate", noi nu-i putem taxa, dîndu-i jos de pe tron. Şi cel mai rău este că a nu ieşi la vot tot este o greşeală, pentru că iar ajungem într-un impas, nu venim alegerile nu pot fi validate, şi iar se reîncepe o sagă, deja saga alegerilor nevalidate. Deoarece în Moldova orice lucru e ca drumul, adică plin de borţi şi noroi. Alternativa ne omoară, fiindcă ea nu-i. Păcat, fiindcă oamenii ce trebuie să aresteze, instaurează în funcţie pe cei ce trebui să fie arestaţi.Mai direct oi spune că ei la modul cel mai serios sînt criminali, pentru că în urma greşelilor politice se suferă, şi de ce eu aş trebui să sufăr din cauza a celor 101 greşeli. În urma tuturor trucurilor, şi manevrelor am observat doar 1 lucru, în politică nu există prieteni la cataramă şi duşmani de moarte, ci duşmani la cataramă şi prieteni de moarte. Să vedem ce cîntece ne vor cînta ei peste 1 an de zile. Dar pînă atunci vreau să adresez politicienilor un mini-comunicat din citatele celor pe care ei se bat în piept că îi reprezintă.

Aş putea să continui şi 3,4,5,6,7...999 dar cred că e destul de mult ce am spus mai sus.Sunteti, domnilor, reprezentantii unui popor care este mandru si poate fi mandru de trecutul sau, si care trebuie sa aiba mare incredere in viitorul sau. Nu scadeti rolul pe care el trebuie sa-l aiba in lume; fiti cat de modesti pentru persoana dumneavoastra, nu fiti modesti pentru poporul pe care il reprezentati. In chestiunile mari, in acelea de ordin moral care stapanesc viitorul unei neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare si nationalitate, nu pot fi preturi de tocmeala, nu pot fi motive de oportunitate care sa te hotarasca a te compromite, nu lupaţi pentru funcţii, luptaţi pentru onoare şi viaţă bună a unui popor care a meritat-o, după 200 de ani de umilinţe,şi încercări de a ne îngenunchea, chiar dacă unii au plecat genunchiul, capul, să ştiţi că au mai rămas oameni ce încă vor sălupte, şi care vor da orice doar ca să fim un popor din nou mare în lume, şi vom fi mereu alături de voi, atunci cînd vom lupta pentru un scop comun, nu atît tim cît voi luptaţi pentru şahr mahr, da noi visăm la o vacanţă la mare.Nişte fotografii:

De Ce Nu Ai Curaj ?


CurajNiciodată nu am pretins că scriu foarte bine, nu am pretins că sînt megatalentat scriitor, şi ba chiar mai mult nu am pretins niciodată că sînt poet, însă azi nuştiu cum mergeam aşa pe drum şi m-am agăţat de cuvîntul de ce, şi am hotărît să scriu o poezie, sper să fie ceva interesant.De ce nu ai curaj să începi de la început ?De ce nu ai curaj să lipeşti tot ce s-a rupt ?De ce nu ai curaj să spui orice trăire ?De ce nu ai curaj să nu fereşti privirea ?De ce nu ai curaj să spui că e sfîrşit ?De ce nu ai curaj să zici că ai minţit ?De ce nu ai curaj să scurtezi distanţa ?De ce nu ai curaj să simţi ce înseamnă viaţa ?De ce nu ai curaj sa te arunci...Brusc să arzi, să te zbaţi, să te ridiciSă nu mai cazi...De ce nu ai curaj să fii nonconformist ?De ce nu ai curaj să simţi ce înseamnă risc ?De ce nu ai curaj să fii contra-curent ?De ce nu ai curaj să recunoşti frecvent ?De ce nu ai curaj să faci ce-ţi place ţie ?De ce nu ai curaj să crezi în omenie ?De ce nu ai curaj pur şi simplu să crezi ?De ce nu ai curaj să vezi ce nu vreai să vezi. ?De ce nu ai curaj să cedezi cînd cearta-i aprinsă ?De ce nu ai curaj să accepţi că cîndva lumina va fi stinsă ?De ce nu ai curaj să te înjoseşti însă să lupţi ?De ce nu ai curaj neplăceri să asculţi ?De ce nu ai curaj să nu-ţi fie ruşine ?De mamă, tată, prieteni, iubită şi de tine ?De ce nu ai curaj să fi romantic şi nebun ?De ce nu ai curaj să mai dai un pumn ?De ce nu ai curaj să faci tu primul pas ?"De ce"- întreabă-te pe tinePoate chiar eşti un laş ?De ce îţi este frică să auzi cuvîntul nu ?De ce nu-ţi este frică cînd îl spui chiar TU ?De ce îţi este frică să simţi ce e refuz ?De ce nu-ţi este frică cînd TU refuzi confuz ?De ce îţi este frică periodic să spui te iubesc ?De ce îţi este frică de un sentiment pur omenesc ?"De ce" întrebă-te încă odată ?De ce îţi este frică să zbori prin lumea toată ?Într-o lume mare plină de eticheteÎntr-o lume unde personalităţile-s ţinute ca un sticleteÎntr-o lume unde sinceritatea e un diamantSă ai curaj e cu adevărat impresionantEmoţionant...Tentant...Pasionant...

Generat în 0.339 secunde.