Aseară-am întîlnit un prost,
Ce nu știa că este prost,
Ce nu credea că este prost,
Deși doar prost mi-l văd.
Era pe rai și iad convins
Că geniu e, de necuprins,
Că e măreț, de neînvins,
Deși e un prăpăd.
Aseară am văzut un fraier,
Cu burtă grea, plutind în aer,
Pașii lui rari scoteau un vaier
De pistolar nocturn.
Era-ngîmfat ca mangafaua,
Trebuincios precum licheaua,
Pe fruntea lui prostia steaua
Își prinse ca pe-un turn.
Aseară mi-a sărit în față
Un agramat cu minte creață,
Un pezevenchi, dar și paiață,
Un prost fără egal.
Era în post de mare rege,
Nime’ nu cuteza să-l nege,
Să-l dojenească și să-l lege
Pe prostul ideal.
Și genial, și nepereche,
Sugînd din toți, eternă streche,
De din obîrșie străveche
Avînd același rost:
Să spună:”Da!” cînd sună Șeful,
Să spună:”Da!” cînd vine cheful
Și “Nu!” zicînd, cu tot fieful,
Doar cînd i-oi zice: “Prost!”
28 mai 2014
