Hohote P. deschide cartea mea şi începe a citi cu voce tare. Nu ştie română, dar îi reuşeşte să ghicească sensul cuvintelor care seamănă cu echivalentul lor în italiană. E prima dată când râd, auzindu-mi citite poemele în care scriu despre moarte.
Mi-a făcut o remarcă. Zice că a întâlnit prea des cuvântul picioarele. Ca să vezi!
Te-o fi uitat oare buneii?
Apel pe skype. Mă sună bunica. - Da’ ce ai negru lângă ochi? - O aluniţă, bunică. - Da lângă buze? - Două aluniţe. - Şi le-ai avut tot timpul?
888
După o lecţie de fire poi, deocamdată fără foc, E. mă convinge să facem un tip de yoga care cere să fii întins nemişcat pe pat. I-am zis că adorm, dar a insistat. Când n-am mai reuşit să urmăresc vocea care ne ghida în italiană, m-a prins somnul. Citisem undeva că dacă stai nemişcat în pat 15 minute, adormi. În ce mă priveşte pe mine, are dreptate.
Cititul îmbogăţeşte grav imaginaţia dumneavoastră
După bazin merg în staţia de tramvai. E târziu şi nu ştiu în ce parte a oraşului mă aflu, dar regiunea pare liniştită. Mi s-a spus, când am ajuns în Polonia, că n-ar fi bine să merg singură pe stradă după ce s-a făcut noapte. Eu am făcut-o de multe ori chiar şi după miezul nopţii. Mă aşez pe bancă. Deschid „Crimă şi pedeapsă” de Dostoievski, da’-i prea întuneric ca să citesc. Văd umbra unui om şi, în momentul acela, o imaginaţie prea inspirată ce poate să-şi închipuie? Pe Raskolnikov cu toporul venind înspre tine.