Undeva aproape de inima Europei (”inimă”- geografic spus) este o țară. Și are țara asta felurite feluri de ministere- care mai de care, da unul iaca era mai nefericit- cel de asistență și protecție socială. Și minstrul acestui minister (sau ministră? Sună ca și cum ai spune ”scroafă”. Nu, cred că mai bine îi zic doamna ministru.) era Verunea Balegă. Tare era chinuită femeia asta. Dacă și trebuia cineva protejat, apoi în primul rând anume ea. Își băteau joc de Verunea toți, care nu le era lene. Mamele îi cereau mai multă mai mulți bani pentru scutece. Da iaca amuș, de parcă ea le-o făcut copiii. Ea a fost crescută în pelinci și a ajuns ministru și chiar mama mă-sii ei tot în pelinci a fost crescută. Așa că las’ și ele să spele pelincuțe.
S-o învățat: Verunea dă-ne asta, Verunea dă ceea, o mulg toți din toate părțile. Ba mai dăunăzi chiar și un bătrân a îndrăznit s-o lovească. Ei n-a mai lovit-o el, că de neputincios și secătuit ce era de abia mai ridica mâna. Dar gestul lui i-a provocat o durere imensă, tucma i s-o făcut o vânătaie pe față. Și zbuciumul ăsta la serviciu îi provoacă dereglări la sănătate. Nu prea doarme noaptea. Are vise urâte. Se face că este hărțuită de niște gravide, apoi agresată de niște bătrâni fără dinți și într-un final din burta ei sar câțiva bebeluși și o iau la pumni. Și închipuiți-vă cum să mai fii om sănătos după așa noapte.
După așa o noapte ”furtunoasă” o apucă meditatul într-o dimineață: da Balegă te transformi în balegă (oare de la ce o fi pornit numele de familie?), nu poți lupta cu niște șchiopi, știrbi și femei cu burtă.
Da cum să lupți în așa condiții? Celelalte ministere n-o duc deloc rău.
Cel al educației mai rupe câte un bănuț din reparația unei școli, mai scoate oleacă din rația alimentară a copilului (sloganul: ”țara fără copii obezi); ministerul sănătății în genere huzurește- polița de asigurare obligatorie este o mină de aur.Cine se mai tratează acum pe baza poliței de asigurare medicală? Chiar și actele de deces se eliberează mai repede cu o mică ”pomană”. Da cu mortu-n casă n-ai să stai. Chiar și cel al apărării n-o duce rău. S-ar părea: ce să scoată din bieții soldați. Iaca scoate. Acum în armata națională, la înrolare sunt la mare căutare tinerii care au lucrat mai înainte ciobeni. Ministerul și-a deschis propria stână, i-a pus o denumire strategică: ”Baza de infanterie ovină” și acum ministrul lor când și-l vezi îi cu brânză în barbă.
Da tu Verunea taci și îndură, dacă n-ai știut să bați cu pumnul în masă, să-ți fi dădut măcar ministerul de ecologie, aduceai măcar un vreasc acasă, da’ așa taci și îndură.
Gurile rele spun că Verunea își pune și ei câte ceva deoparte. Cele rele de tot spun că ”cevaul” cela îi destul de ”bunișor”. Ei da cine ar să dovedească? Hoțul care nu-i prins, nu-i hoț. Justiția încă n-a avut vreun caz de ministru-hoț, așa că prostimea din popor să tacă, dacă nu știe…
Cam asta a fost povestea, vă las pe voi să-i spuneți morala, că eu nu mai am cuvinte.
