Nimic nu este întîmplător ! Universul nu este chiar atît de leneş . Pe drumul vieţii noastre întîlnim oameni diferiţi , cu suflete ce ascund poveşti unice , necunoscute de nimeni . Oameni cu caracter diferit , cu gîndire diferită , aşa cum e şi normal să fie . Sufletul nostru este mereu deschis pentru cunoştinţe noi . Vă propun să ne gîndim la o casă , la o simplă casă . Ce este ea ? Casa este o clădire destinată pentru a servi de locuiţă omului . Păşesc pragul casei rudele , prietenii , cunoscuţii . Ei intră şi iesă . La fel este şi omul . Fiecare om ascunde o lume interioară bogată , chiar dacă este sărăc , bogat . Acolo locuiesc toate durerile , bucuriile, gîndurile omului , iar sufletul omului este casa omului . Acolo primim noile noastre cunoştinţe , sufletul fiind un hotel , cheile sunt mici bucăţi ai inimii noastre, noi le oferim cu drag , crezînd ca voi avea grijă de ele , însă oaspeţii dragi nu spun cît timp a mai rămas pînă la plecare lor. Lucrul banal este faptul că cheile nu le lasă , dar cheile sunt , cum am mai zis , bucăţi şi atunci , inima rămîne din ce în ce mai ruptă , pentru că aşa-s oamenii , folosesc hotelul pentru scopurile personale , fac ceea ce şi-au pus în plan şi pleacă , dar dacă revin din nou la ideea că nimic nu este întîmplător , atunci concluzionăm că persoanele care intră în viaţa noastră nu vin pur şi simplu . Unii ne ajută , alţii ne dă lecţii de viaţă , alţii ne avertizează … însă inima rămîne totuşi ruptă . Cel mai bun remediu este singura cheia cu cuvintele care se zic “foarte greu” : scuză-mă . E puţin să iubeşti doar persoana dată , trebuie s-o înţelegi , să respiri cu ea . E puţin doar să o cauţi , trebuie să nu o pierzi .
Filed under: De-ale mele., Reflectări Tagged: bucati, casa, imtimplari, prieteni, suflet, univers
