1990. București. Prima mea impresie, după entuziasmul și apoi nedumerirea, trezite de vederea… Gării de Nord și, ceva mai târziu, a centrului istoric, la fel de sumbru, aparent abandonat și lăsat să se degradeze, după o noapte nedormită în trenul cu numele ipocrit de „Prietenie”, a fost un sentiment specific, bacovian. Un sentiment aproape poetic, […]