 |
|
Comenteaza
Fenomenul rm
Acum un deceniu și ceva (ce repede mai trece timpul!), mă lăudam peste tot în spațiul online cu prietenii mei: unioniști, intransigenți, anticomuniști, drepți, justițiari, sensibili etc. S-au schimbat niște lucruri în „opera” stalinistă rm, și îi aud pe unii dintre acei prieteni cântând despre „țara”/”țărișoara” noastră, Malldova, despre „noi, ca popor”, despre „ograda noastră”, […]
Dicționarul ipocriziei. Alte semne ipocrite
Faptul că ni se permite să fim ORICE, numai nu români, l-a observat încă regretatul C.Tănase, prin 1995-96. Agrarienii au folosit capcana vectorului vestic, pentru a ne băga definitiv înapoi în… urss (CSI). Acum, același clan mafiot face aceeași manevră, iar „intelectualii” se fac a uita cine și când s-a opus reunirii României acum câteva […]
Dulcele foc al neapuselor amintiri
Fiind mai tot timpul pe drumuri (deplasări, studii, călătorii etc.), am risipit, pe lângă multe alte nestemate, fotografiile și scrisorile din arhiva familiei, pe care acum le recuperez, pe măsură ce viața mea se „reinventează”, în noi circumstanțe (timpuri noi, locuri noi, oameni noi etc.). Una dintre scrisorile găsite într-o mapă veche mi-a readus în […]
Efectul Facebook sau Despre căldura sufletească
Astă vară, în ambuteiaj, simțind că nervii mi se topeau detot, am scos din poșetă „remediul” cel mai eficient în asemenea situații și am început a citi. Nu, nu în telefonul mobil, pe care îl aveam asupra mea, ca de obicei. Tess d’Urberville, romanul pe care nu l-am putut citi acum vreo zece ani, considerând […]
Scutul care nu (te) trădează nicicând
La Medeleni, cartea de legătură între mine și mama, și azi mă ajută să mă regăsesc dintre ruinele unei vieți interesante din punct de vedere istoric, dar dramatice și totuși triste, din punct de vedere… omenesc. Revin la cărțile pe care mi le citeau părinții, de fiecare dată când frigul mi se strecoară în corp […]
Să ne amintim devenirea noastră!
„Sub cerul nostru-nduioşatE mai domoală hora”O.GOGA Contaminarea dansului popular cu producții de tip „popular-academic”, adică un fel de kitsch cu adieri folclorice, era ceva obligatoriu în fosta urss. Mulți remarcă faptul că dansurile Jocului, deși par a fi românești (moldovenești, deci românești), au elemente care aduc foarte mult a dansuri rusești. Păi, da, Moiseev cunoștea […]
Păsărică, mută-ți cuibul…
„Păsărică, mută-ți cuibul…” – îi cântam dimineața, când, pentru a face curat la locul în care dormea, îi mutam colivia pe celălalt balcon. Cred că nu pricepea de ce atâta vânzoleală, dar se obișnuise că tot apartamentul îi aparținea, pentru că noaptea stătea într-un balcon, iar ziua în altul. L-am surprins plimbându-se și prin dormitor, […]
„Horele se vor jucate”
De ce au fost interzise horele? E întrebarea unui prieten de pe Facebook și imboldul pentru a reveni asupra pasiunii mele de o viață: folclorul. În ansamblul de dansuri populare Hora lui Ion Bazatin există o tradiție, veche, de când s-a format ansamblul: salutul horenilor. La începutul și la sfârșitul repetițiilor, cântam o strofă devenită […]
Reveniri
Unele evenimente frumoase și sacre (precum nunta, botezul, înmormântarea) sunt astăzi prilej de tristețe, prin faptul că se transformă într-o paradă a falsității. Și e mare păcat! Cele mai importante evenimente ale omului, aici, acum, în viața pamânteană, ar trebui să fie marcate de autenticitate, prospețime, puritate! Kitschiul, prezent în asemenea cazuri, nu mai poate […]
Din nou: vom mai FI?
Mai suntem azi ACASĂ? Vom mai fi mâine? Asta întrebam în 2014, într-un articol din Evenimentul zilei (pe care îl găsiți și pe acest blog). Au trecut zece ani de atunci. Am obținut o mică victorie a adevărului: legiferarea denumirii corecte a limbii pe care o vorbim. În sfârșit, Constituția rm s-a debarasat de MAREA […]
Declarație de iubire
În anii ’88-’90 am participat la mai toate mitingurile și protestele din Piața Marii Adunări Naționale, cerând drepturi pentru limba română, eliberare de sub ocupația sovietică și reUnire cu Țara mea, România. Pentru mine, sărbătorile din 27 și, mai ales, 31 august sunt nu simple cuvinte protocolare, ci valori conștientizate, moștenite din familie, sfințite prin […]
Imperativ. Dicționar al expresiilor ipocrite
Orice putlerist pre limba lui piere. 😎 „Casa noastră”, spre exemplu, e un clișeu kremlinez, de care malldafeniștii primitivi nu se pot debarasa, și pace! De la agrarieni (andronici, lucinskii, diakovi, voronini, tralevi, dofoni și alți kgbiști notorii) până la actualii „originali”, toți au profitat de această metaforă zdrențuită de atâta ipocrizie cleptocrată. Prima palmă […]
Poem nescris
Petala-secundă se desprinde și zboarăDin Timpul în floare odinioară…Din ora ucisă, din al firii Apus,Nimic de rescris, nimic de respus. Păduri de Metafore, grădini de Poeme,Romane epistolare corectate de Vreme…Ce mai contează un an (zece, doi?)Din viață, într-un virtual coș de gunoi? Nu-mi citi și nu-mi pune diamante în palmă,Sub razele Lunii gata să-adoarmă!Nu-mi redacta […]
Mă rog la steaua ta
Îmi ești iremediabil departe,E ziua sufletului tău de stea.Mereu, de tine mi-e inima însetată,Sper că ți-e bine, mamă, în inima mea! Fiind copilă, te adoram, reginăerai, visarea însăsi, fericirea!La fel sunt și acum. Întinde-mi mâna,Să explorăm, de data asta, nemurirea! Mereu te caut în amintiri și-n vis.Nu te găsesc în al anilor cavou,Alerg prin roua […]
Eterna mea Lumină
O ploaie de LuminăSe avânta în sus,Iar peste o săptămânăReînvia Iisus… De atunci, în fiecare anTrec prin aceeași vamă.Am ochii tăi și vocea ta o am,Și eu sunt tu… O, Mamă! O ploaie de LuminăCreștea din rădăcinăSpre veșnicul Apus. Blândețea lui Iisus,Din profunzimi înalte,Mă înrudea cu moartea. Eternă și senină,De când te-ai dus,Ești ploaia-mi de […]
Ziua sau coșmarul mamei
Am mai menționat și aici, pe blog, și prin alte colțuri planetare, că mama nu agrea sărbătoarea de 8 martie. Îmi explica în diverse moduri, uneori în glumă („Eu nu-s femeie internațională!” – cu aluzie la primul film cu scene erotice explicite din fosta URSS, „Interdevotcika” (îm traducere din rusă, ar fi, probabil, „Fetița internațională” […]
Geosentimentală
În inimile noastreO pasăre-albastrăA spart frontiera absurdă. E un secret neconfirmat,Pentru care și tu ai traversatDe multe ori Prutul. Continente și țări se confruntă,În apriga iarnă barbară,Lumea, din mare, devine măruntă,Cu toată istoria ei milenară. Secretul e în inima mea,În care s-a răzvrătit trecutul,De când tu, cu mâna ta,Mi-ai pus în palmă sărutul.
Un altfel de colind
Răzvrătit, Bahluiul din colindă,Cu dorul meu, pleacă din gară,Undele-ți clasice mă alintă,Cu armonia lor dulce-amară. Nameți vor veni, îngheța-vaȘi dorul meu, oricât de aprins,Severă e iarna moldavă,Mai sever îți e sufletul nins… Apune o stea sau răsare?Mi-e cerul mai aproape de când,Tot ce ador se pierde în zare,Se-ndepărtează tot ce ating. S-a stins un acord, […]
Băi de urzici (I)
Pamflet Nu mai știu exact nici cât am fost,Nici cât voi rămâneRăstignită întreBucurești și Iași/Nicolina. Poeți răsfățați,Poezie pe pâine…Câtă poezie mi-ar mai trebui,Ca proza să nu ne dezbine? Aș putea la nesfârșit căutaPoetul din inima ta,Când inginerul din creierul tăuMă tot trimite la… Chișinău? Te miri că nu mai alerg,Naivă, peste globul întreg? – M-aș […]
Poem fantastic
Te-ai pierdut în orașul cu ceață.Unde e tata, să mă certe, să-mi dea o povață? Ca într-un film absurd,Ajung prea târziu(Sau prea devreme?) la Nicolina.Ca într-un film absurd,Mă cauți printre coline. Mi-e teamă de mine cu tine.Adormim, împăcați, pe lumină. Ca într-un film absurd,Îmi ordoni să mă trădez, Lângă tine,Ca într-un film absurd,Trădarea îmi face […]
O rană. Colectiv/ă
În 2015, eram la Chișinău. Evenimentele din Țară, deși le urmăream atent, le percepeam ca trecute printr-un filtru temporal. Și nu pentru că nu mi-aș fi conștientizat și simțit rădăcinile românești (de altfel, scriam pentru Evenimentul Zilei, deci era ca și cum aș fi stat în Țară), ci pentru că Prutul e ca un ocean […]
Adio, Ion Druță!
Din memoria lecturilor druțiene Sunt în București, departe de biblioteca noastră, care găzduiește aproape toate edițiile cărților lui Ion Druță. În lipsa cărților cu și despre el, îl caut pe Druță printre amintiri. Îl regăsesc în dialogurile mele cu tata. Îmi trezește lacrimi: tatăl meu, se știe, și-a început cariera de critic literar cu un […]
Recitind și recitând din Lermontov
După implozia URSS, am venit la studii în România, apoi am tot călătorit, fiind soție de diplomat și doctorand la București. Astfel, m-am cam îndepărtat, inclusiv mental și sufletește, de spațiul fostei URSS, unde domnea, ca un împărat scăpătat, dar fioros, limba rusă. M-am pomenit că, la un moment dat, am uitat aproape detot „limba […]
Fiindcă iubesc
Una dintre plachetele de versuri dedicate temelor îndrăgite ale lui Grigore Vieru (Femeia, Mama, Graiul, Patria) se numea Fiindcă iubesc… Din modelul acela, romantic, am absorbit și eu, precum mulți alții din generația mea, educația sentimentală care mă definește și azi. Poezia de acea factură mi-a fost o școală a vieții, iar rezultatele ei au […]
Chemarea unui ideal și opritorul premiilor politice
Ieri, într-o dispută pe FB, un cunoscut scriitor mi-a reproșat că sunt „stingheră” (în sensul că nu mă asociez opțiunii aproape unanime a Uniunii Scriitorilor de a o venera pe dna președintă M.Sandu) și mi-a atras atenția că „uniunile de creație o susțin pe Maia Sandu”. Dl scriitor mi-a zis asta, după ce eu însămi […]
Din istoria unui Tratat cu Rusia
Aș vrea să le mulțumesc angajaților din acei ani ai celor două ministere (rămase românești ca esență, care n-au cedat, în ciuda presiunilor geopolitice din perioada agrariană): Ministerului Învățământului și Ministerului Culturii. Le mulțumesc, pentru că m-au ajutat foarte mult, atunci când insistau pe sintagma „limba română”! E adevărat că au fost foarte corecți și […]
Declarație
Nu pleacă nicio vară, cum nici primăverile nu mi s-au dus nicăieri! Nici toamnele, nici iernile, nici alte anotimpuri (părinții, Patria, fratele, verișorii mei, Poezia, biblioteca părintească, poienile cu lăcrămioare, nucul și iasomia mamei, de la Condrița, pădurea de salcâmi din Cornești, irișii nanei Olimpia, crinii bunicii Elena, bujorii bunicii Catinca, lacrimile, crizantemele mamei, copilăria, […]
Englezisme vs rusisme
Într-o discuție despre reUnire, am ajuns din nou (această manevră în tratarea neologismelor tinde să devină un clișeu, o metodă de a abandona subiectul original) la problema englezismelor. Pe de o parte, sunt conștientă că englezismele sunt și ele niște barbarisme, iar excesul lor e lipsit de eleganță. Pe de alta, fenomenul nu poate fi […]
Tata a avut, mereu, dreptate!
Psihologii despre perioadele glaciale din comportamentul bărbaților: nu există „sentimente dispărute”, sunt simple „schimbări de program”, iar dacă ai răbdare, poți asista la un fenomen natural excepțional, specific doar unei adevărate… ere glaciare. „Sentimentele unui bărbat nu dispar!” – Artiom Repetzkii, psiholog: Despre înțelepciunea tatălui meu, pot spune doar atât: ceea ce ne dezvăluie acum […]
Nicolae Mătcaș: „Nu pot să nu-mi slujesc țara, limba, neamul!”
Gânduri despre războiul din Ucraina, despre istoria noastră, despre geopolitică și despre Veșnicele Adevăruri – toate spuse cu luciditate matematică, profunzime filosofică și cu o duioșie pe care doar un Poet autentic și un Dascăl de vocație o pot transmite. Pe scurt, vă rog, citiți interviul! Nu pentru că sunt amintiți și părinții mei (e […]
Poezia ar trebui să vindece
Da, Poezia ar trebui să fie leac pentru suflet. Prima perioadă poetică a Leonidei Lari e sub semnul lui Trakl. Versul ei atinge dureros, uneori tăios, tema morții, prevestește fenomene apocaliptice, planurile real și fantastic se confundă, iar imaginile ne transferă în zone greu de perceput rațional. Mulți condamnau această stilistică, preziceau dispariția acestui tip […]
Acești falși eliberatori ai moldovenilor, moldostataliștii repmalldaveni
Moldovenismul, în forma actualei teorii „stataliste” (a nu se confunda cu termenul lingvistic sau cu un simplu sentiment de mândrie de apartenenţă regională), a apărut după celebra scrisoare a lui Kotovski (semnată şi de alţi Kominternişti), care îi cerea lui Stalin să creeze de urgenţă RASSM în componenţa Ucrainei (sau chiar o republică unională!), pentru […]
Alte două piese din program
Alte două piese pe care voiam de ceva timp să le postez (pe când nu puteam intra pe blog) 🙃 Scorpions. Rhythm of Love și No One Like You
„Experții” atacă din nou
„Experții” recomandă să nu cumva să-l stresezi pe iubitul tău, întrebându-l ce mai face! Nu, căci astfel „ieși din energia feminină” și te transformi, din ciută numai bună de vânat, în Xena-Prințesa războinică și îl sperii (așa sunt băieții, cam timorați de felul lor). Și nu te mai vânează niciun iubit! Mai rău, nu-ți mai […]
Tata, încântat de Fuego
Era prin decembrie 2019… După o toamnă frumoasă, ca un cadou de la Dumnezeu înainte de o pandemie traumatizantă, dezumanizantă chiar – despre care nici nu bănuiam ce grozăvii urma să ne aducă, după cum nu bănuiam cât de fericiți eram până în acel moment! – o toamnă văratică (însorită, blândă, parfumată), care l-a făcut […]
Proba de aur
Pentru experții de la București care nu știu să identifice politicienii de bună credință de la Chișinău. Sigur, există metoda clasică: analiza „candidaturii”, adică studierea discursului, a CVului și, nu în ultimul rând, a anturajului politicianului. Dar iată un prim indiciu exact, o „probă eliminatorie”. Sunt mai bine de trei decenii de la implozia URSS, […]
Despre puterea și slăbiciunea artei de a tăcea adevărul
Semiadevărurile sunt minciunile cele mai toxice. Am pierdut jumătate din viață, urmând povețele celor dragi, care îmi cultivau o diplomație foarte utilă în zilele noastre (și le sunt recunoscătoare pentru intențiile bune!), combinată cu arta de a nu atinge niciodată punctele nevralgice, de a menaja sentimentele celuilalt, de a fi de asupra conflictelor… Cunosc această […]
„Experții” și „expertiza” lor
Revenisem acasă, din Olanda, îngrijorată, pentru că tata îmi spunea că mama se simte foarte rău. Mama, aflând că am ajuns la Chișinău, n-a așteptat ca eu să-mi revin după cele câteva zile petrecute prin trenuri, avioane și microbuze: a lăsat gospodăria bunicii de la Condrița în grija câinelui și a pisicilor și a venit […]
Ecoul unui Da
Durerile tatei aveau trei praguri de intensitate: Aspirină (răceli, dureri mici, care treceau și cu un ceai mai concentrat – de urzici, de mușețel, de flori de tei, se pufulițiă), Voltaren (dureri intense) și Urgențe (dureri pe care eu nu i le puteam stinge cu mijloacele „din gospodărie”). – Tată, cât de mare e durerea? […]
Aguzii își scutură dulcele prin București
Aguzii își scutură dulcele prin București Cum le mai tremură frunza, ca pe vremea furtunii, cum se tânguie ramul lor bicolor, cum se umple orașul de freamăt, și urme albe și mov pătează asflatul. Mă dor rătăcirile noastre, și fericirile – toate mă dor… Aversa va năvăli peste verdele-acesta, cu spor, ca o tragedie din […]
„Tot pământul și cele mai scumpe averi”
Am mai spus, ador versurile dlui Nicolae Mătcaș. Nu doar pentru ceea ce exprimă (ce femeie ar ramâne rece la exteriorizarea unor sentimente atât de adânci, răsărite din inima unui bărbat?), ci și pentru rigoarea tehnică, pentru stilul cu rădăcini viguroase, clasice, și pentru că… nu există poem al dlui profesor, care să nu mă […]
Sonete, imnuri limbii române
Acum câțiva ani, am avut o revelație, citind câteva sonete ale profesorului, lingvistului, politicianului, academicianului Nicolae Mătcaș. Mirarea mea l-a întristat pe tata, care în acea clipă și-a dat seama, probabil, cât de mult m-am îndepărtat de prima mea dragoste, de Filologie (iertată-mi fie tautologia!) – dragoste pe care el considera că mi-o putea lăsa […]
Stop joc!
Aici zicem stop! Continuarea ne-ar putea periclita securitatea emoțională… Nu mi-e teamă de insecuritate, să fie clar, Mi-e teamă că nimeni, De acum încolo, Nu-și va asuma consecințele. Despre asta n-am discutat încă, Despre responsabilități, obsesii, dezastre morale, Ruinări sentimentale, Negocieri, cedări… Retrocedări și… Pace! Cum să cazi la razboi, fără a visa la Pace? […]
Lumina cărții și a inimii
Despre Nadejda Barbos auzeam adesea, atunci când se discuta despre celebra Eminesciană din Pădurea Scorenilor. Era acolo o poieniță care inspira reverii eminesciene și unde se organizau recitaluri și spectacole dedicate lui Eminescu. Eminescienele din Scoreni, care au devenit o tradiție, au fost, probabil, primele manifestări ale românismului basarabenilor conștienți de necesitatea reunirii României, încă […]
Descoperiri
Vicleană, tandrețea verii știe că e ultima lună a mea în București. Zefirul dizolvă orice frontieră: plutire lină printre aburii dulci ai petalelor de trandafiri, revigorați de ploaie… Teii nu se mai aud, pare că s-au resemnat. Toate cele se resemnează într-un târziu. Pasul meu următor e resemnarea. -Tată, vei merge cu mine la București? […]
Șampanie virtuală (2). Nedescoperiții
Jocul ăsta se-nvechește – rar, ca vinul bun, nici dulce, nici prea acru, nici amar – păcat că-i doar o glumă (și nu prea reușită), un bun pretext – dar și-o risipă de timp, de energii – ca să dispari. Cum nu prea cred să-ajungem centenari, poate doar un pic nemuritori, ne vom (re)descoperi la […]
Verde, auriu și albastru de București
Doamne, atâta verde nu-mi mai amintesc să fi avut în București! Spălate bine de ploi, insulele de verdeață din capitală se transformă în adevărate grădini luxuriante, mai au puțin și se iau la întrecere cu pădurile tropicale! 🙂 Parcul Tineretului, prin care n-am mai fost de un car de ani, e de nerecunoscut. Nu mai […]
Intrusul
Dorm cu ușa de la balcon întredeschisă. Și nu pentru că nu m-aș mai feri de „zburători cu negre plete”, ci pentru că apartamentul meu fiind la un etaj intermediar, chiar nu mă aștept să am vreo surpriză ori oaspeți nepoftiți. Pe de altă parte, aroma copacilor și a florilor din scuarul din fața blocului […]
November Rain
E un draft care a așteptat, toți acești ani cât n-am avut acces pe propriul meu blog, să fie publicat. Merită ascultat acum, pentru că a stat „ascultător” (alias cuminte) atâta amar de vreme! 🙂
V-am zis io!
Eram studentă. Colegii mei organizau „excursii” la Cernăuți, ca să-și procure de acolo cărți românești, mai exact, editate în Țară, cu litere latine (deh, la Chișinău erau interzise). Și-mi povestea un coleg despre aventurile lor cernăuțene. Au întârziat, într-o zi, mai mult, în centrul orașului, și când s-au prins că nu vor mai avea cu […]
Generat în 0.22 secunde.