Bună noapte în amiaza mare!
Peste Basarabia dictatura politică a unei Coaliții chipurile democratice e în toi.
Nimeni nu-l mai critică pe un Vlad(n-am voie să-i ortografiez lipsa de nume), nimeni nu trebuie să se atingă de alt Vlad(am fost somat să-l las în pace pîn-la alegeri, cel puțin), dacă vrei să fii promovat pe rețelele și site-urile acestora(83% din toate) atunci fii (ne)bun și bate în Voronin, Petrenco, Dodon, Mocanu, Ghimpu, Pavlicenco, Usatîi și Formuzal.
Atît.
Alt spațiu de manevră nu prea ai.
Ori accepti, ori te închizi pe propriul blog, ori iai calea exilului în Madagascar.
La Antananarivu poți scrie tot ce gîndești.
La Chișinău poți scrie tot ce nu gîndești, dar îți bagă pe gît liderii Coaliției proeuropene de guvernămînt.
Libertate a presei deplină, Bine-ai venit!
…De marți pînă azi, duminică, am fost din nou interzis pe Vox.
Într-una din zile m-am întîlnit, la dorința acestuia, cu un vajnic lider de partid.
Nu vă spun cum îl cheamă.
Mi-a propus să mă liniștesc, mi-a sugerat c-ar putea să-mi organizeze o vacanță prin țările calde numai să aleg din două una, vorba lui.
—Ori să scrii, așa înverșunat cum poți numai tu, contra dușmanilor noștri de moarte—ori să taci pînă-om vedea cu ce se termină alegerile astea imprevizibile!
Adică mi-a promis că-mi poate cumpăra pîn-și Tăcerea!
Bun scenariu, nimic de zis.
În aceeași noapte, la ora 00:40 de minute, mă telefonează alt lider miliardar de partid.
Dintr-un restaurant unde chefuia, acesta îmi propune să intru în partidul său și să activez nonstop pentru debarcarea mafioților de la Putere.
La ziua mea de naștere din 2 aprilie mă trezesc la ușă cu Solia unui prim-dirijor politic din gubernie.
—La mulți ani sau cum?—mă felicită aceasta și-mi întinde drept cadou programul politic și statutul partidului din care provine.
—Nu fiți trist, continuă aceasta. Totul va fi bine pentru Dvs. Interzicîndu-vă, cei de la volanul guvernării actuale au ca scop doar martirizarea Dumneavoastră. E mare criză de martiri de tot soiul, iar alegerile parlamentare sunt deja la orizont.
Așa că… La mulți ani sau cum, Maestre???
—Știi ce?-am zis Soliei marelui demnitar. Martirii nu au vîrstă, Martirii sunt eterni. Iar eu nu mă dau în vînt nici după funcția voastră de Prim-ministru docil, nici după cea de Speakerphone din Palatul de cristal al cuiva, nici după cea de președinte-matrioșkă de carton.
Eu rămîn ce-am fost —-romantic, i-am amintit amabilului domn la plecare și, interzis fiind din nou pe VoxPublika, m-am dus să mă drăgostesc încă 5 zile cu doamna doamnelor care-i…Tăcerea!
