Daniela GIFU(IAȘI)
Parcă o cunosc de-o veșnicie.
Ne scriem, ne trimitem cărți în dar, ne publicăm reciproc, fiind convinși că într-o zi ne vom întîlni și aievea.
Fie și-n Cer.
După care jinduie doar firile Alese de Cel PreaÎnalt.
Fie și pe pămînt.
Daniela e o primăvară pogorîtă de la Cluj la Iași, ca să ne purifice cugetul cu Jurnalul ei splendid de inițiere spirituală, ca să ne înduioșeze inima cu un snop de versete de iarnă nicicînd apusă cu adevărat.
Citiți, recitiți aceste poeme-stări purificatoare, de care ne era dor cumplit.
Ca de-o iluminare serafică dintr-un alt Cer.
PE CARE-L VĂD ALEȘII DE CUVÎNT.
*
Trecut-a doar vremea,
inima a rămas în fața lemnelor arzânde.
Revino, iubite!
**
Ți-am trezit, oare, suficient inima,
Ca să pot visa din nou la noi?
Iubește-mă ca-n cele luni de iarnă serafică.
La bal cu tine…
***
Doar tăcere.
*
Azi e ziua Ei.
Tânjesc să nu uiți.
Înserarea e apăsătoare,
Fără setoasa-mbrățișare.
Nimic.
**
Am visat că mă iubeai pe malul Tarniței.
Răvășit-am pământu’,
Alintați de zborul înaripatelor negre,
Anunțătoare de sosirea iernii.
***
Pierdută-n zariștea abia licărindă,
Mă întreb:
Unde ți-s gândurile?
Unul doar pentru noi.
*
Îndeletnicirile cotidiene
Îmi viscolesc visurile-n doi.
Mintea, trupul și inima
Se războiesc în tăcere.
Cu tine.
**
Aș vrea să dansăm până la murire.
Apoi…
Să dormim îmbrățișați,
Pierduți în lumea edenică.
Atât de mult.
***
M-a-ntrebat o stea,
Când mersul îmi era îngreunat de viscol:
Voi crede mereu în iubire?
Cum altfel să mai simți căldura,
Să mai poți sorbi din aceeași ceașcă
O gură de cafea…
În doi.
*
Păstrează-mă în colțul cel mai prăfuit.
Bucura-se-va mereu de rânduirea stelară.
Mi-am întins brațele tremurânde,
Până la trezirea simțirii tale patriarhale.
**
Adorm și mă trezesc cu aceeași imagine:
Privirea ta în trecut.
Doar visare.
Mi-e dor de canapeaua…
Cu miros de flori de câmp.
***
Încă o zi de foială.
Doar cât să alung apăsarea.
Mi-e însă atât de bine,
Când te pot auzi,
Când îți pot simți răsuflarea.
Nu vreau să vină mâine.
*
Când e înnorat și-ncepe să fulgere,
Zâmbesc.
Știu că mă voi cuibări pe genunchii tăi,
Obraz lângă obraz,
Gurile și brațele lacome,
Înrobindu-ne în nemurire.
**
Citesc necititul și…
Răsuflu ușurată.
Găsit-am resurse de vindecare.
Doar anii au devenit inamici.
Avea-vom parte…
De visul nostru viersuit?
***
Clipesc rușinată.
Privațiunile tehnologice
Îmi păgubesc dorirea.
Vorbe de alint în așteptare,
De multă vreme-ncoace.
Ne-ntâlnim în vis.
*
O vorbă cu tine
E ca o gură de aer pe vârf de munte.
Uit tot ce mă-ntristează.
Pretutindeni este bine…
Dacă rămâi în viața mea.
**
Voci din trecut îmi strigă numele.
Se aude și al tău.
O ureche ciulită, cealaltă distrată.
Din nou tăcere…
În fuga noastră de noi înșine…
***
Un sentiment straniu mă-ncearcă.
Sfârșitul chinuitor
Al celor ce-au încercat să mă citească.
Inimă suferindă, vegheată de îngeri.
Cineva nu uită!
*
Gerilă ne îmbie la lectură și…
Dezmierdare. Multă, puțină…
Lemnele trosnesc…
Pe ritmul versului Fulg de nea.
Mi-e dor de stele.
De stelele de peste Someș.
**
Sunt zile când te-ntrebi:
La ce bună această fugă prin viață,
La ce bun să aflu un răspuns?
Pe umerii inimii a rămas interogarea.
Ea știe, încă de la întrupare.
***
Am atâtea de oferit…
Află în tine
Cum să mă descoperi.
Rog Cerul să reușim
Să ne așezăm
La umbra unei vieți armonioase.
*
Un amestec de alb cu negru-cenușiu.
Natura e acum reflecția vieții.
Înmărmuriți o clipă, cât o viață.
A mea, a ta, a amândurora.
Vino în poale!
**
Dor de dor.
În magia visului de iarnă,
Poate fulgii vor ajunge să-ți șoptească
Chemarea iernată,
Dincolo de munți,
Dincolo de neputințele noastre.
De mână,
La-ntâmplare.
***
Tăcerea ne-ntărește și
Ne intensifică fiorul inimii.
Multe de împărtășit,
Puțină vreme.
Aș vrea…
Și-mi răspunde ecoul.
Ironic, cenușiu și rece.
*
Gerul îmi suflă în ceafă
La fel ca dorul zilei de ieri.
Nevoie de echilibru:
Să iubesc iarna nebună,
Să iubesc bărbatul tăcut.
Întârzii cu tine…
Sub pătura de nea,
În nemurire.
**
Iarăși dor.
Dor de privirea ta pierdută peste ani.
Cândva,
Îmi lăcrima lăuntrul.
Acum,
Ești tu cel frământat.
File ale căror conținuturi nu le putem desluși.
Aleg sărutul.
***
Durerea fizică blochează dorirea.
Durerea sufletească blochează trăirea.
De-ar fi să pot alege,
Mă voi retrage-n codru să caut…
Leacul pentru amândouă.
*
Teama de singurătate…
Fără tăgadă,
Dovada morții sufletești.
Singura consolare?!
Poate,
Să poți închide ochii îmbrățișat.
**
Când greșim,
Ne amintim de Dumnezeu.
Plângem.
Căință la unii,
Fățărnicie la alții.
Măcar o dată,
Să plângem înainte de-a greși.
Rămâne-va, totuși, greșeala?
***
Trăirile se împletesc pe gânduri,
Spusele… pe fapte,
Viețile noastre… pe-ale îngerilor.
Suntem sortiți să viețuim îmbrățișați.
Cât vrea Cerul.
Pierim doar în gând.
*
Aud șoptirea inimii tale.
Mă invită să-ți veghez dorul asaltat de trecut.
Nu mă poate dovedi,
După o tăcere atât de-ndelungată.
Privesc spre Lumină.
**
Trăim murind, murim trăind.
Iubim urând, urâm iubind.
Cu mintea, azi.
Mâine, cu trupul.
Poimâine…
Doar în pereche.
Nici eu fără tine.
***
Slăbirea cugetului,
Dovadă de necredință.
Inima alege,
Dacă rezonează cu alta
La-nceput, credem,
Întâmplător.
Apoi, în suspinare și dorință.
Ne oprim aici,
Ca să păstrăm prospețimea.
*
Chinuită de certitudinea că ești pustiit,
Încerc să te caut printre nori.
Prea mare-ndepărtarea,
Prea slabă putința.
Mă preschimb într-o suflare,
Căutându-ți respirarea.
**
Amintirile au și ele viață.
Trezesc dorul prevestitor de temeinicia trăirii.
Scormonesc pas cu pas,
Fără să zăbovesc asupra clipelor ruginite.
Izbutesc, doar de mână.
***
Vreme plângăcioasă.
Ascunde neliniștea stăruitoare
A iubirilor neașteptate.
Continui să cresc,
Să mă deosebesc de celelalte.
Păstrează-mă în odaia tăinuită.
*
Îmi persistă în minte
Îndrăzneala degetelor tale.
Prea pricepute-n vicleșugurile lumești.
Trupul, tezaur de iubire.
Mă spovedesc în fața…
Unui manuscris al lacrimilor.
**
În vreme de delir extatic,
Descopăr cât sunt de neștiutoare.
Cucerit trupul de adormire,
Mă mistuie curiozitatea.
La fel și tu?
Afla-vom pe o pajiște de vise.
***
S-a răspândit vestea.
O nouă pasăre migratoare în grădina ta.
Într-o repezire spre gardul tău de spini,
Cu ochii măriți de neîncredere,
Stărui.
Recunosc suflul înnoitor.
