Gramatica limbii române îl încadrează în categoria verbelor unipersonale (pers. a 3-a sg. și pl.) și impersonale (exprimând ideea de necesitate / nevoie). Mai jos, prezint paradigma conjugării acestuia la moduri și timpuri diferite:
Indicativ prezent – trebuie – la toate persoanele. Verbul care urmează după trebuie se acordă cu subiectul, după cum se vede mai jos:
eu trebuie să dau noi trebuie să dăm
tu trebuie să dai voi trebuie să dați
el trebuie să dea ei trebuie să dea
Incorect: el trebuiește, ei trebuiesc.
La indicativ imprefect: trebuia, trebuiau.
eu trebuia să știu noi trebuia să știm
tu trebuia să știi voi trebuia să știți
el trebuia să știe ei trebuiau să știe
Indicativ perfect compus: a trebuit, au trebuit.
eu a trebuit să aflu noi a trebuit să aflăm
tu a trebuit să afli voi a trebuit să aflați
el a trebuit să afle ei au trebuit să afle
Mai dificil de redat o paradigmă pentru perfectul simplu și pentru mai mult ca perfect. Sunt, în general, date formele:
- perfect simplu: el trebui să adune / ei trebuiră să adune
- mai mult ca perfect: el trebuise să vină / ei trebuiseră să vină.
Indicativ viitor: va trebui, vor trebui.
eu va trebui să am noi va trebui să avem
tu va trebui să ai voi va trebui să aveți
el va trebui să aibă ei vor trebui să aibă
Condițional-optativ prezent: ar trebui.
eu ar trebui să fiu noi ar trebui să fim
tu ar trebui să fii voi ar trebui să fiți
el ar trebui să fie ei ar trebui să fie
Condițional-optativ perfect: ar fi trebuit.
eu ar fi trebuit să iau noi ar fi trebuit să luăm
tu ar fi trebuit să iei voi ar fi trebuit să luați
el ar fi trebuit să ia ei ar fi trebuit să ia
Conjunctiv prezent: să trebuiască.
Conjunctiv perfect: să fi trebuit.
Gerunziu: trebuind.
Supin: de trebuit.
Atenție cum se face acordul (la trecut și la viitor) când există un pronume în dativ în fața verbului a trebui:
Mi-a trebuit un calculator.
Mi-au trebuit două calculatoare.
Îi va trebui un formular.
Îi vor trebui mai multe formulare.
Să scriem și să vorbim corect!
