Clasic de durut
Viaţă, turlă sfărîmată,
E-n zadar să-ntrebi de ce,
Toate sunt ce-au fost odată
Şi doar mama nu mai e.
Lumea are-aceeaşi soartă
De la Dumnezeu în veac.
Plînge poarta încuiată,
Florile-n fereastră tac.
Sfinţii din icoană cată
Spre cea care n-o veni.
Dusă, dar nicicînd plecată,
Basm pre nume Rosali.
Cîntec înbisericit
În zori de-amurg te-ai dus, înlăcrimată,
Şi dacă ai să vii — şi n-ai să vii!,
Găsi-vei uşa inimii-ncuiată
Şi geamul ferecat cu ciocîrlii.
Mie-mi trimit mereu condoleanţe
Şi dacă ai să vezi — şi n-ai să vezi!,
Armii de mierle — sfinte alianţe —
Ducîndu-ţi pururi tronu-n care şezi,
Prin viaţa mea e viaţa ta eternă
Şi dacă vrei să crezi — şi n-ai să crezi!,
Sufletul meu a coborît în bernă
Peste-ale deznădejdilor livezi
Şi-atît mai ştiu din cît mi se cuvine:
Să nu mă uit, Iisus te-a dat pe tine!
(Imagine de Mihai Potîrniche)
