Probabil un pic de melancolie si citeva situatii din viata au pus in
mintea mea aceste cuvinte care poate de multe ori nu le spunem.Un mare respect pentru toti parintii care zi de zi muncesc pentru ca copiilor lor sa nu le lipseasca nimic,sa poata invata pentru a avea un viitor mai bun si a deveni personalitati a societatii.Si isi iubesc neconditionat copiii indiferent de ce nu ar face ei,probabil aceasta si este iubirea adevarata fiindca dragoste mai pura decit a parintilor catre copiii lor nu am intilnit.Si eu la rindul meu as vrea sa multumesc parintilor pentru ca me-au dat viata,pentru noptile nedormite,pentru grija atunci cind ieram bolnava,pentru momentele cele mai importante ca primii pasi,primul cuvint,prima poezie,prima zi la scoala,pentru sustinerea atunci cind luam o nota buna si pentru incurajarea atunci cind nu prea imi reusea franceza dar cu ajutorul lor mai apoi am inceput sa-o iubesc,pentru zilele de munca pentru a avea noi un viitor mai bun,pentru cinele de seara impreuna discutind la bucatarie,pentru lacrimile mamei ascunse uneori,pentru micul dejun de la ora 7 din fiecare dimineata,pentru orele petrecute in fata universitatii la admitere,pentru sprijinul acordat atunci cind aveam nevoie,pentru cadouri si zile de nasteri,pentru sfaturi si grija lor,pentru iubirea pura si adevarata...Parintii nu se aleg dar eu as vrea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru parintii mei si sa le dea sanatate,un pic de noroc,putere si realizari frumoase.Ma inchin pina la pamint si va iubesc enorm chiar daca nu-o spun asa des.MULTUMESC!!!Cind ai spus ultima data parintilor ca-i iubesti???