În urmă cu un an am aflat pentru prima data despre EVS și tot atunci am decis ca vreau sa fac EVS.
EVS înseamnă European Voluntary Service și este, în opinia mea, o oportunitate superbă oferită tinerilor de a locui într-o alta tara, a explora o alta cultură, învața o altă limbă și dezvolta calitatile personale. Tradus in termeni mai exacti, EVS este program de voluntariat care oferă tinerilor din UE și vecinătate (inclusiv Moldova) oportunitatea de a face voluntariat, pe o durată între o lună și un an, într-o altă țară, acoperind costurile de cazare, mâncare, transport și asigurând și o suma minimă de bani de buzunari. În toate țările participante în cadrul programului exista organizatii acreditate de Comisia Europeană să trimita sau să primească voluntari în cadrul proiectelor EVS. Baza de date a tuturor organizațiilor și proiectelor acreditate este disponibila aici.
Ceea ce îmi place cel mai mult la EVS este faptul că design-ul programului in sine lucreaza în primul rând pentru dezvoltarea personală a voluntarului. Bineînțeles, se pune accent și pe plusul de valoare pe care acesta îl aduce organizației, dar personajul principal al întregului proiect este tânărul voluntar. În acest sens, sunt organizate o serie de traning-uri înainte de plecare, la începutul și pe parcursul proiectului și la întoarcerea în țară, penru a pregăti voluntarul.
Proiectul meu se desfasoara in Olanda, pe o durata de 10 luni (septembrie 2013- iulie 2014) în domeniul asistență socială (activități cu persoane cu dizabilități) și se numește ”Getting the ability of working with people with disabilities”, fiind coordonat de organizația Rock Solid Foundation. Împreună cu mine mai participă în acest proiect două voluntare din Romania: Daniela și Anci (Andreea). Locuim împreună în aceeași casă, în orașul Nieuwegein (care tradus înseamnă gluma nouă), ne înțelegem foarte bine și ne împărtășim experiențele în fiecare zi.
Proiectul este gazduit de organizatia Humanitas DMH, care are peste 40 de sedii in diverse orase din Olanda și se ocupa cu ingrijirea si asistenta persoanelor cu dizabilitati mintale. Noi toate 3 lucrăm în sedii diferite ale organizației. Spre exemplu, eu acum lucrez în casa din localitatea Odijk, cam la 14 km de orașul în care locuiesc, mergând acolo cu autobuzul. Prima casă în care am lucrat, până în ianuarie, se afla la 40 de km. Deși petrecem mult timp pe drum, avem o ocazie foarte bună de a vedea mai mult din Olanda și a cunoaște oamenii de aici în circumstanțe zilnice, în tranportul public, pe stradă etc.
Trebuie să spun că sistemul olandez de asistență socială și medicală este unul foarte avansat. Fiecare persoană cu o dizabilitate intelectuală este minuțios evaluată din punct de vedere medical pentru a i se pune un diagnostic cât mai precis și a putea fi plasat ulterior într-un mediu prielnic. Organizații precum Humanitas pun la dispoziție locuințe (dându-le în chirie) pentru persoanele cu dizabilități (numiți clienți) și oferă asistență profesională 24/7. Într-un bloc locuiesc aproximativ 13 persoane, fiecare având propria garsonieră, spațiu privat. În cazul în care au nevoie de ajutor sau consultanță, pot mereu apela la asistentul Humanitas, biroul acestuia fiind în același bloc. De asemenea, există pauzele de cafea, la anumite ore, în fiecare zi, în care fiecare client poate veni pentru a socializa.
Accentul se pune pe autonomia cât mai mult posibilă a clienților și integrarea lor în societate, prin găsirea unui loc de muncă și participarea la diverse activități în comunitate. Persoanele cu dizabilități primesc subsidii de la guvern, în funcție de gradul de dizabilitate pe care îl au, respectiv dacă sunt sau nu capabili să aibă un loc de muncă plătit. Suma de bani este calculată în așa fel încât să acopere coșul mediu de consum în țară.
Dar dincolo de aceste reglementări bine puse la punct de guvernul olandez, m-a impresionat felul în care societatea respectă toți membrii săi. Probabil datorită faptului că persoanele cu dizabilități sunt destul de active și implicate în societate, fiecare cunoaște cel puțin o familie care are un membru cu dizabilități, mai ușoare sau mai severe, iar atunci când tu însuți cunoști aceste persoane, nu vei mai ironiza stupid, fără a înțelege ce stă de fapt în spatele unei dizabilități și cât efort trebuie să depună aceste persoane pentru a se integra în sistemul social actual.
În postările viitoare voi vorbi mai mult despre funcționarea sistemului olandez de asistență socială, de la care sunt convinsă că avem multe de preluat.
Ca o scurtă concluzie, vreau să spun că după aproape 6 luni în care stau în Olanda, fiind pusă în contact cu o cultură și societate diferită, am ajuns să privesc multe lucruri dintr-o altă perspectivă, să percep diferențele altfel, să iubesc cuvântul “acasă”, să înțeleg și să mă înțeleg mai mult.
