Am citit-o vara trecută, m-a impresionat. Atât de mult, încât alte cărți ce le-am citit după mi se păreau seci. Dacă există un “stereotip” de care ar trebui să ne conducem, atunci ar fi că Dostoievski e un mare scriitor. Păcat că nu l-am citit înainte.
Nu dezvălui conţinutul operei, care oricum e mult prea complex, tot ce pot să spun este că titlul, aşa cum îl înţelegeam eu cel puțin, nu îl reflectă. Nu e vorba de un idiot acolo, ci, probabil, de cel mai lucid dintre oameni.
O privire aruncată peste tipurile de oameni, în diversitatea lor; o descriere profundă a frumuseţii; o invitaţie spre a reflecta ce înseamnă viaţa şi moartea şi ce ratăm în fiecare zi, din cauta lamentărilor de care nici nu ne dăm seama.
Lumea, văzută de Dostoievski, rămâne mereu actuală, aşa cum numai un scriitor desăvârșit reuşeşte să o înţeleagă.
De-un lucru sunt sigură, din acest roman mă bucur dacă am înţeles măcar un sfert.
O mare operă, o mare valoare.
Merită, trebuie citită şi recitită!
