În urmă cu vreo șapte ani, cred, am participat la o lansare de carte la Chișinău. Eu eram mică și am înțeles puține din ceea ce s-a spus acolo pentru că se vorbea în engleză, dar din vagile idei pe care le-am înțeles, rezulta că un englez venise cu câțiva ani înainte în Moldova ca să-i bată la tenis pe toți jucătorii naționalei moldovene de fotbal. Mi se părea straniu și lipsit de logica. Moldova? Fotbal? Tenis? Pentru ce?
Așa că, după ce am primit cartea, cu tot cu autograf, de la autorul Tony Hawks, un cunoscut comedian britanic, am pus-o frumușel pe raft și am lăsat-o să aștepte… vreo șapte ani.
Până a trecut prin mâinile surorii mele, care mi-a recomandat-o cu multă căldură. Așa că m-am apucat să o citesc. Și am citit-o în două zile.
Acum nu îmi dau seama cum am putut să aștept atât de mult ca să citesc una dintre puținele cărți scrise de un străin despre Moldova. Probabil bănuiam că nu urma să găsesc prea multe lucruri drăguțe despre țărișoara noastră și nu eram prea tentată de acest lucru.
Cartea, într-adevăr, nu este deloc un omagiu arhiplin de cuvinte de laudă aduse Moldovei, dimpotrivă. Totuși este unul dintre gesturile frumoase făcute pentru țara noastră, căci dacă mai multi moldoveni ar afla cum ne văd străinii, în afară de laudele, mai mult sau mai puțin clișeice, aduse vinurilor și bomboanelor de la Bucuria și fetelor frumoase, dacă am avea acces la o asemenea radiografie a societății noastre văzută din exterior, am ajunge să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, să ne înțelegem greșelile și să devenim mai buni.
Acțiunea din carte, care este non-ficțională, se întâmplă prin anii 1998, când Tony, autorul și protagonistul cărții decide să vină în Moldova pentru a-i convinge pe toți jucătorii naționalei de fotbal să joace tenis cu el, în speranța că va câștiga toate partidele, acesta fiind și pariul pe care îl făcuse cu un bun prieten de-al său: că-i va putea bate la tenis pe toți jucătorii selecționatei naționale de fotbal a Moldovei, o țară de care nu auzise mai nimic până atunci și nici nu știa unde se află.
Și care credeți că a fost cea mai dificilă sarcină: să-i găsească pe jucători sau să-i bată la tenis?
Uimitor sau nu, prima variantă.
Ajungând în Moldova, Tony este surprins de starea lucrurilor de aici, chiar dacă majoritatea timpului petrecut în Moldova a stat chiar în capitală, deci cel mai dezvoltat oraș: lipsa iluminatului pe străzi, transport public extrem de aglomerat, gropi de canalizare descoperite în plină stradă, electricitate tăiată în mijlocul zilei, dar mai ales, pesimismul și negativismul majorității oamenilor, lipsiți de speranță și care nu mai puteau crede într-un sistem care ar putea să le facă viețile mai frumoase. Un gând din carte care ar însuma aceste impresii este că moldovenii sunt oameni foarte buni luați separat, dar în grupuri mari, își pierd logica în acțiuni și nu poți conta pe ei.
Lui Tony i-a fost foarte greu să dea de fotbaliști, mai ales din cauza barierelor birocratice sau a reticenței din partea patronilor cluburilor. O adevărată “aventură” a fost călătoria în Transnistria, unde câțiva dintre fotbaliștii căutați se antrenau, sau discuția tete-a-tete cu Vasile Rotaru aka The Green One aka Зеленый, faimosul bandit al anilor anilor ’90, omorât în 2000.
Sincer, au fost multe lucruri în carte care, ca cetățean al Republicii Moldova, nu mi-a plăcut să le citesc. Dar am fost de acord și le-am acceptat, pentru că așa stăteau lucrurile atunci. Iar dacă negăm, nu rezolvăm nimic.
Mă bucur că o Moldovă tristă, sumbră și cam plictisitoare de acum mai bine de 10 de ani, totuși, a progresat. Există multe schimbări spre bine pe care trebuie să le conștientizăm și să le continuăm într-un ritm cât mai rapid.
Dacă și-a câștigat Tony pariul sau nu, vă las să aflați din lectura cărții. Recent a apărut și filmul “Playing the moldovans at tennis”, pe baza aceluiași scenariu din carte și avându-l chiar pe Tony Hawks în rolul principal. E interesant, dar bineînțeles incomparabil cu valoarea cărți! A fost făcut în scopuri caritabile, la fel ca și câștigurile obținute în urma cărții, căci am uitat să vă spun că Tony, după întoarcerea sa în Marea Britanie, a decis să deschisă în Moldova, în anii 2000, un centru pentru copiii cu dizabilități, numit Hippocrates, iar apoi chiar Tony Hawks, care funcționează și în prezent și implementează numeroase proiecte de succes.
Cartea în sine este savuroasă, plină de umor, dar și momente care îți dau serios de gândit. Are și un mesaj pe măsură: atunci când îți pui un obiectiv, dacă chiar îți dorești și ai energie interioară și entuziasm, chiar dacă e aparent lipsit de logică și nu îți aduce niciun câștig, poți să-l aduci la realitate… chiar și în Moldova.
