Mai ține minte cineva cum era să fii bruscat de un sau o oarecare, numai pentru faptul că vorbeai românește? Eu da, țin minte. Una dintre primele mele amintiri este mama, cu lacrimi în ochi, ținându-mă strâns de mină, coborând, cu un fel de tremur, din troleibuzul aglomerat: o „tovarășă” alolingvă  îi reproșase că vorbea […]