E ora 4 de dimineață, dar Prim-Mafiotul guberniei tot nu poate dormi.
Privește online revolta poporului ucrainean contra atotputernicului pînă mai ieri președinte Ianukovici și se înspăimîntă la gîndul că același lucru S-AR PUTEA să se întîmple și cu el.
Lumea e supărată foc pe marile, dar invizibilele sale realizări social-economice din 2009 și pînă în 2014.
Lumea vede că televiziunile plătite de Vladimir Vasilievici îl laudă nonstop doar pe plătitorul liberal-democrat, exact ca pe timpul lui Ceaușescu.
Iar cum a terminat-o dictatorul de la Scornicești lumea ÎNCĂ mai ține minte.
Și rabdă, și rabdă, și rabdă orice reformă realizată de Vladimir Vasilievici „în beneficiul direct al cetățeanului”, pe care cetățenii o caută cu lumînarea, dar tot n-o văd nicăieri.
Reforme implementate de miniștrii cu dosare penale la activ, după care plîng toate penitenciarele, cu excepția celui pentru persoanele VIP, aflat în construcție.
…E ora 5 și 55 de minute, dar ex-Prim-Ministrul guberniei, demis pentru acte de mare corupție și pentru șantaj la adresa oamenilor de afaceri neliberal-democrați, nu poate închide un ochi.
Maidanele din toată Ucraina îl sperie cumplit.
Parcă ar sta pe jar luni întregi de zile și nopți nedormite.
Însă noaptea din 18 spre 19 februarie 2014 i-a luat darul vorbirii.
După ce-a aflat despre zecile de oameni omorîți de președintele-criminal Ianukovici la Kiev, Vasilievici nici nu mănîncă, nici nu bea, nici nu vrea să vorbească la telefon.
Fie că-l caută LuLeancă, Streletz sau Maria Ciobanu, ultima privighetoare afonă din pădurile Patriei sale, care tare mai vrea să-i spună că pregătește un proiect de lege cu privire la interzicerea chiloțeilor de damă cu dantelă și ață verde între picioare pentru toate ziaristele din Parlament.
Vladimir Vasilievici, bineînțeles, nu împărtășește aceeași părere cu pasărea nici liberală și nici democrată din scorbura stejarului său împînzit de viermi.
Putregai politic, nu altceva, numai că nimic nu-l mai interesează acum pe haiducul din fostul raion Kotovski.
Cînd era mic, Vasilievici tare mai visa, cînd o crește mare, să fie exact ca Grigorii Ivanovici, banditul sovietic, despre care i se spunea la școală c-ar fi fost un mare binefăcător al celor săraci, un fel de erou ce lua din bogăția boierilor și dăruia nevoiașilor de atunci.
De fapt, era o crasă minciună tot ce i se spunea la școală.
Eroul meu literar din 2014 a însușit cu brio lecția legendarului Kotovski și pradă neîncetat gubernia, numai că din tot ce agonisește acesta nu cutează să se împartă cu nimeni.
Fiindu-i în cot de poporul care stă cu ochii în permanență la televizor și la internet, de unde află ce mai e nou pe la maidanele din Ucraina, Vladimir Vasilievici numără cu teamă zilele ce-au mai rămas pînă la 30 noiembrie, cînd poftește să fie organizate alegeri parlamentare în gubernia ca și privatizată de el.
Baricadat în tăcere, urmașul direct al lui Kotovski caută și găsește în internet filmele despre ultimele zile ale lui Ceaușescu.
Înfiorat la culme, se întreabă cam cum ar putea să fie ultimele zile ale lui Ianukovici…
Convins fiind că mămăliga la moldoveni nu explodează în fiecare an.
Dar atunci cînd explodează, ține-te bine, frate, că mînia dată în clocot a cetățenilor momiți cu eurointegrarea ar putea să-ți pară floare la urechi în comparație cu poporul răsculat al Ucrainei.
Sau poate că doar în povestea aceasta s-ar putea să existe așa un sfîrșit pentru eroul inventat de mine, dar în care se regăsește, fără pic de rușine, un ditamai gangster de stat?
P.S. Tocmai terminasem de scris această creație literară cînd sună brusc telefonul.
De la nr. 060189419 la ora 18: 53 de minute un domn respectabil s-a interesat dacă sunt domnul Vasile Traian, membru PLDM, invitat de președintele partidului la o ședință ce urma să aibă loc mîine într-un local privat select din Chișinău.
I-am repetat ceea ce spun de cîteva ori pe an altor și altor activiști din partidul părăsit de mine întîiul la 6 iunie 2010.
Că nu mă mai regăsesc acolo de unde-am plecat și că n-ar trebui să mai fiu invitat la PLDM nici eu, nici soția mea, care n-a fost nici în vis membru la vreun partid politic din Basarabia.
A promis că va transmite cui trebuie marea mea rugăminte să fiu lăsat în pace de șeful său.
Dar… în aceeași seară, la 19: 16 de minute același domn mă telefonează din nou , întrebîndu-mă dacă nu sunt cumva Traian Vasilcău.
Îi spun că tot el m-a mai telefonat cu 23 de minute în urmă.
Și-a cerut scuze, zicînd că lista e de vină și că-n ea mă regăsesc de 2 ori cu două identități diferite.
Dintre care una ar trebui să fie falsă, bineînțeles.
A promis că va transmite unde trebuie această gafă colosală de partid, ca să nu mai fiu invitat la nici o ședință de-a președintelui său din vreun local privat select din Chișinău.
Înfricoșat LuLeancă de caz, vreau atît să vă-ntreb: O fi simțind telepatic un vajnic șef de partid că l-am uitat de prea mult timp și a hotărît să mă invite la un rendez-vous cu gheișe și alte favoruri, unde să mă implore să nu-l mai slăbesc din vedere și din auz?
O fi intuind șeful cu pricina că din cauza tăcerii mele îi cam scade ratingul politic și nu mai e demult omul nr.1 în stat?
Și nu cumva Excelența Sa iarăși s-o fi regăsit în eroul meu literar, zisul Vladimir Vasilievici, așa precum o fac mai toți pigmeii ingrați ai guberniei???
Și nu cumva Vladimir Vasilievici nu poate dormi fiindcă știe că nu va putea preda de bună voie Puterea?
CA ȘI IANUKOVICI?
19 februarie 2014
