Mi-ați invadat feed-ul cu știri și filmulețe cu și despre mizeria din oraș. Cât e de rău să trăiești în mocirlă, glod și găuri. Exact cum autoritățile sunt surprinse an de an de căderea zăpezii și venirea iernii (pe neașteptate, la final de ianuarie) – exact așa ne mirăm și ne plângem de borțile și glodul din oraș.
De acord, plăcere e puțină și locuri de parcare și mai puține. Însă dragilor, de ce să săriți în cap celor „cu ochelari roz” care refuză să fie afectați de o stare a naturii? La fel ca și oamenii, natura are zile mai bune și zile mai proaste. Cam 20% din an stăm în glod, dar în rest, e un oraș foarte frumos.
Nu înțeleg cum o lună de glod ar putea eclipsa o iarnă atât de frumoasă cum am avut anul ăsta, o toamnă atât de caldă și picturală cum numai la noi poate fi, o vară senină sau o primăvară inundată de flori?!
Și acum, mai gândiți-vă și la așa un aspect:
- găurile vă strică mașinile, dar în schimb se circulă încet, mai puține accidente, mai puțini vitezomani;
- glodul vă deranjează pupila, bucurați-vă că o aveți, orbii oare ce zic despre glod?
- nu aveți locuri de parcare, în schimb am observat tot mai multe parcări pentru biciclete, ce-ar fi să profitați de ele?
- pe drum și trotuar e apă, multă apă – motiv numai bun să scoateți cizmulițele la plimbare, amintiți-vă cât de captivant era în copilărie să vă bălăciți în băltoace după ploaie sau când construiați castele din glod?
- mulți invocă exemple din afară, că acolo e curat, că dincolo e spălat, că la ei e ca la oameni, că la ceilalți e mai ușor. Imaginați-vă că exact așa spun despre noi-orășenii – cei mai „înglodați” ca noi, de prin vreun sat părăsit de la Nordul republicii, de exemplu;
- ziceți „merci” că nu avem inundații, tornade, erupții vulcanice sau avalanșe. De la o lingură de glod și o băltoacă cu apă nu moare nimeni – apreciați asta;
Sunt conștientă că articolul meu nu va pica bine la stomacul unora dintre voi, așa că înainte de a-mi reproșa nuștiuce – precizez: eu circul zilnic și pe jos, și cu troleibuzul, și cu rutiera, și cu mașina uneori, trăiesc în aceeași mizerie ca și voi, mă confrunt cu aceleași nevoi și respir același aer cu voi (nu de alta, dar mi-a declarat cineva că aș sta bine-merci în Canada și m-am găsit să comentez despre Moldova). Însă, eu nu văd și nu mă deranjează nimic din toate nenorocirile Chișinăului din simplul motiv că aleg să privesc cerul și nu pământul (aka glodul).
Știți senzația aia când (crezi că) ți se întâmplă o mare nedreptate, sau treci printr-o experiență foarte grea și-ți zici: „Aș da orice numai…”? Amintiți-vă de această frază de fiecare dată când „vă deranjează” ceva. Ajută! 
***
Nu uităm să dăm Like la Fan Page Very Happy Blog!