foto simbolScriu. De fapt, scriu cu gânduri. Nu folosesc niciodată cerneala. Tot ce mi-a rămas este doar penița gândului. Aceasta nimeni nu poate să ți-o fure. Dar… câteodată… gândul te lasă. Gândul este atât de rebel, de tânăr, de însetat și înfometat de creație, de parcă se satură și te părăsește. Pleacă peste orizonturi pe care nu le cunoști, iar tu nu ai puterea să-l urmezi. Pur și simplu, vă despărțiți unul de altul și atunci, începe ea - izolarea de sine. Se zice că această izolare este specifică tuturor vârstelor, atunci când vrei să faci de toate și nu reușești nimic. Atunci când toată lumea vrea să te ajute, dar nimeni nu are încredere în tine. Atunci când toți au încredere, dar nimeni nu îți inspiră speranță. Probabil toți te ajută, susțin și au încredere în tine, însă tu ești cel care nu vezi. Ești atât de izolat de eul tău, încât nu te mai găsești, regăsești în tine însuți. Această detașare de sine apare exact atunci când ți se pare că ai găsit cel mai rezistent pilon de susținere și cea mai supranaturală chemare către o viață mai bună. Și iată că mă aflu în pulberea căderii și nu mai știu cum să-mi făuresc drumul către gândul meu, cel de altădată, cel care mă inspira la creație…
Aș fi putut să-l țin cu de-a sila. Să-l înlănțui în cele mai frumoase idei, să-l mint. Aș fi putut. Se zice că niciodată nu vom înțelege semnificația acestor cuvinte: ,,aș fi putut”. Căci în toate momentele vieții noastre de muritori există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar nu s-au întâmplat. Scriitorul brazilian Paolo Coelho spunea că unele lucruri se pierd pentru totdeauna. Cred că și gândul meu s-a transformat într-un lucru care a fost epuizat. Pur și simplu, a dispărut. Sau m-a părăsit.
foto simbolEh… și dacă nu vrea să se întoarcă, bată-l norocul, să fie oaspete în altă casă. Eu am să încerc să iau o măsură de profilaxie și am să renasc alte gânduri, ca pasărea Phoenix. Am să caut acordurile dintre ființa și existența mea, am să lupt pentru a ademeni alte gânduri, chiar mai bune, mai frumoase, mai producătoare.Chiar dacă unii afirmă că singurătatea este o povară grea, pentru mine ea va însemna locul sfânt al sufletului și, într-un sfârșit, mă voi regăsi pe mine însumi. Voi încerca să mă bucur de singurătatea gândurilor mele care mă vor inspira la creație.
-Știi, gândul meu ce m-ai lăsat, nu contează că m-ai doborât și am căzut, important că am cules câte ceva atâta timp cât m-am ridicat.
-Știi, gândul meu ce m-ai lăsat, e minunat să te redescoperi, să fii liber și să fii tu însuți.
Uneori te poți simți ca o frunză purtată de vânt dar, nimeni nu a spus că viața este un lucru liniștit. Poți să te simți cel mai pierdut printre cei mai rătăciți, cel mai dezamăgit printre cei mai nefericiți. Însă, tu, nu te neliniști.
Întotdeauna există un moment în viață când poți schița un alt drum. Găsește-te. Regăsește-te. Comunică cu eul din tine. Fă-l fericit. Alimentează-ți gândurile ca să nu fugă de tine. Fii liber și simte gustul slobozeniei. Trăiește răsăritul şi apusul ființei tale.
foto simbolCu respect, Olga Sternițchi