Aseară-am fost la Mona,
Pe plînsu-mi primadona,
Băui un ceai cu taine
Și mult m-am întristat.
Cînd răsărise luna
Ea-mi spuse că întruna
O-njur la colț de stradă
Și-o blestem, și-i păcat.
——————————-
“ Te blestem??? Se prea poate”,
I-am zis la ceas de noapte,
“Sunt vrăjitor de seamă,
Blestemul mi-i cumplit:
Să fii cea mai frumoasă,
Să fii cea mai duioasă
Și cea mai grațioasă
Din cîte-am întîlnit.”
——————————-
Diseară merg la Mona,
Ce-a-nnebunit Sorbona,
O slujnicuță zveltă
Să-mi dea mister cu ceai.
Și bombonind o vreme,
Brusc Mona să mă-ntrebe
De ce-o somez și încă
O blestem cu alai?
——————————–
“Regret, dar ai dreptate”,
I-oi spune-n ceas de noapte,
Somarea mea e gravă,
E-așa de nu știai:
“Să fii cea mai iubită
Și cea mai fericită,
Mereu îndrăgostită
De crinul-prinț pe plai!”
——————————
De-o fi-ntristată Mona,
Iertării anemona,
De-o fi ne-nduplecată
Și ceai nu-mi va mai da,
Am să mă urc pe casă
Și cînd va fi la masă
Am să m-arunc în marea
Cea din inima sa.
——————————-
Nimeni mai mult n-o spune
Că blestem al ei nume,
Nimeni nu va mai zice
C-o-njur și e păcat.
Și-n zori de zi doar vîntul,
Tot măturînd pămîntul,
Mărgele de blesteme
I-o duce la Palat.
——————————
Să fie prea frumoasă,
Să fie prea duioasă
Și cea mai grațioasă
Din cîte-am sărutat.
Să fie prea iubită
Și cea mai fericită,
Mereu îndrăgostită
De crinul-împărat!
30 noiembrie 2013
