DIN BLOGURILE MOLDOVEI
Minune... (text de Paul Goma)
Când ţi se pare că totul e pierdut; când eşti convins : nu mai există scăpare; când constaţi că oricâte eforturi ai face, oricâtă pricepere şi energie ai cheltui , nu ieşi la mal……Atunci când abătut , descurajat, trist , disperat eşti gata să te declari invins, bătut, strivit….iţi spui:”Doar o minune , un miracol mai poate ce n-am putut eu…”O minune… un miracol… Chiar si cei care nu sunt religioşi cred in miracole.Iată, eu cred în realitatea minunilor din Evanghelii: mersul pe ape, inmulţirea pâinilor, invierea lui Lazăr… Încă nu am văzut cu ochii mei asemenea împliniri nu, am pipăit, ca să cred (ca Toma), dar păstrez credinţa că astfel de întâmplări - miraculoase – se vor întâmpla azi-mâine si prin jurul nostru.Până atunci sa credem in minuni… omeneşti, făcute de oameni.Românii din dreapta Prutului - din Moldova (de Apus), din Ardeal, din Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea : vorbesc de ”minunea Revoluţiei din 1989” ; acum se bucura de ”minunea… primirii in NATO” – curat-minune în acceptarea unui stat comunist, avînd, cvasi-intact, aparatului securist de sorginte bolşevică (dar vorba ceea: când este vorba de interesele lor, americanii nu se împiedică în morală: îl pupă - pe gură - pe Putin, in ciuda masacrării cecenilor).Simplificând-rezumînd, să spunem că cineva, un om întrupează miracolul care va scoate (pe sfert?, pe o zecime?) Republica România din groapa, din râpa, din haznaua in care se află şi din fundul căreia se to-ot tânguia că nimeni nu-i o dă o mana de ajutor – dar doamne-fereşte să se străduiască sa-şi dea singur mâna ceea… Oricum: cel care va provoca miracolul carpato-danubian va fi Americanul;Românii din stânga Prutului: Bucovinenii, Herţenii, Basarabenii, chiar dacă stau tot timpul cu ochii spre Apus ( de astă data nu doar “dincolo de Prut”, ci… “dincolo de Ocean”), chiar de au primit ceva ajutoare materiale (burse, călătorii, subvenţii individuale), să nu se aştepte la vreun “miracol american”. La ei nu va veni (tot pupătura Bush-Putin fiind “piedica istorică”) – chiar dacă, acum, ne-ar prinde tare bine (am subliniat pluralul implicativ: niciodată nu m-am ferit sa-mi asum identitatea, cu toate că in Republica Populară - apoi Socialistă – România, a declara că eşti “român-basarabean” comiteai aproape aceeaşi crimă ca, în RSS Moldovenească: “român-basarabean”).Sper însa că ai mei dintre Prut si Nistru, vor fi de acord că:Românii basarabeni se vor salva fără ajutor din afară; fără “ajutor american”; vor ieşi din groapă, din rapă, din Valea Plângerii, se vor ridica în două picioare pe mal – şi vor sta drept, vor privi drept (şi, în sfarşit, de sus), vor gândi drept.Miracolul basarabean: tineretul.Fetele si baieţii care abia se nascuseră în Momentul 1988 – când Basarabia intrase în rândul comunitaţilor revoltate împotriva Terorismului Sovietic printr-un text: cel despre limba româna; ei, baieţii şi fetele care nu cunoscuseră spaima de KGB (şi de NKVD); nu fuseseră înfometaţi până la a se mânca între ei, nici arestaţi, deportaţi, chinuiţi prin frig, foame, ciomag pentru vina de a fi , nu “moldoveni”, - ci români basarabeni; pentru crima de a fi vorbit, nu ”limba moldovenească” (cea care nu există, dar rusii i-au bătut în cap pe vorbitori, în cap, în cap – până ce românul a zis ca rusul), ci limba româna.“Cusururi biografice” devenite calităţi:Tinerii de azi nu se tem (ca părintii lor, cu experienţă ); să spună adevărul, să ceară dreptate, democraţie, libertate – prin cuvânt.Rolurile - şi locurile - s-au schimbat. Azi nu adulţii işi apară progenitura, o sfătuieşte, o încurajează, o iniţiază în “tainele vieţii”; ci copiii, ascultând de instinctul care nu înşeală, pornesc primii, iar bătrânii (timoraţii, educaţii în cultul terorii, al victimei consimţinde), parte din ruşine, parte din mândrie – că ei, becisnicii, ei, robii au zămislit asemenea minuni de fete şi de flăcăi – vin în coada coloanei – dar vin…Prin vârstă, sânt un bătrân (67 de ani aritmetic, basarabenetic: 134, căci multe am trăit noi…); prin “necuminţenie” si judecând după viaţa pe care o duc şi azi: un biet copil.Avînd această dublă-vedere, biet-copilul işi ia de la sine puterea de a sugera (nu sfătui, fiecare poate greşi singur-singurel şi încă foarte bine). Aşadar:- Tinereţea nu e o calitate câştigată, de fiecare ins ci un dar; un talant. Ca în parabola cunoscută unii işi valorifică talantul, alţii şi-l îngroapă - si il uită…;- Tinereţea: perioada în care puiul de om este curat, neprefăcut, nemincinos, generos, sensibil la idei înalte şi la “abstracţiuni” ca: patrie-patriotism, ca limba româna (care nu e ca o cămaşa, schimbă-bilă – ci ca pielea omului), onoare, demnitate, toleranţa. Greu, foarte greu este ca tânărul, maturizându-se, să gândească şi să trateze “abstracţiunile” cu aceeaşi inocenţa-curată, să le dea aceeaşi accepţie, acelaşi sens.Nu e mare lucru – e totul.De la tineri este aşteptat “miracolul basarabean” – nu de la americani, nu de la sfântul Sisoe, nu din părul mălăieţ.Deşi am vârsta pe care am declarat-o, mă visez tânăr-în-Basarabia. La ceva tot aş fi bun: aş confecţiona lozinci – aş incepe cu:NU VREM SĂ FIM REFUGIAŢI ÎN PROPRIA ŢARĂ!Cei care nu au pătruns semnificaţia cerinţei sau/şi refuzului să-i întrebe pe părinţi; şi pe bunici. Bătrânii vor refuza, pretinzând că e mult de-atunci; şi dureros; că mai bine să uităm ce-a fost şi să privim în faţă, la viitor. Bătrânii noştri să prefac a nu şti (sau chiar nu ştiu, într-atât i-au analfabetizat ruşii) că omul nu poate avea un viitor dacă nu-şi cunoaşte trecutul. Ei refuză amintirea trecutului care nu a fost alcătuită doar din teroare rusească, ci şi din supuşenie, de autoumilire, din acceptarea desidentizării (începând cu rusificarea numelui, sfârşind cu acceptarea unor “adevăruri” ca… “limba moldovenească”…Fiindcă degeaba eşti frumos, curajos, cinstit, generos – dacă nu ai memorie. Iar memoria nu este alcătuită doar din ceea ce am adunat noi, in viaţa noastră, câtă a fost - ci din însuşirea, asumarea memoriei părinţilor, bunicilor, strămoşilor – şi a carţilor de istorie nemincinoase (deci ne-ruseşti, ne-ucrainene).Suntem ce şi cât ne este memoria.Paul Goma, Paris , 14 decembrie 2002http://paulgoma.free.fr