Iubita mea, cînd scade-argint din lună
Şi-amurgul pare-un trubadur tîrziu,
Cu crinul mîinii pîlpîinde-ţi scriu
Şi-apoi invoc nimicul ce ne-adună.
————————————————-
Vechiul oraş bea şi dansează kantry,
Poţi încerca curajul să-ţi asumi,
În noapte cineva împarte patrii,
Mai scade, totuşi, şi împarte lumi.
————————————————
De dorul tău îngenunchează munţi,
Privirea ta domesticeşte urşii,
Să plîngă pentru voi, mereu suspuşii,
Poeţii sunt din naştere crezuţi.
———————————————–
Patrule stau de strajă în cordon,
În tîrgul vechi se fură şi se pradă,
Îţi spun numai „Adio“ şi ordon
Ca un potop zăpezile să cadă.
(Poem în iarnă)
