Studiul Naţional de Analiză a Comunităţii, realizat în anul 2013 în ţară, constată că cele mai populare locuri unde oamenii se adună pentru a face schimb de informaţii sunt vecinii, oficiul de asistenţă medicală, piaţa, magazinele, primăria, biserica.
Mai cunoaştem din alte surse şi faptul că cetăţenii, atunci când este vorba de instituţiile în care au cea mai mare încredere, plasează pe primul loc biserica. Un sondaj realizat de Institutul de Marketing și Sondaje IMAS şi dat publicităţii la 5 iunie 2013 http://www.publika.md/biserica-si-mass-media–institutiile-in-care-moldovenii-au-cea-mai-mare-incredere-sondaj_1431161.html relevă faptul că “Biserica şi mass-media rămân în topul celor mai credibile instituţii”. „Astfel, în topul clasamentului se află biserica, care se bucură de încrederea a 70,6% dintre respondenţi. Pe locul doi s-a poziţionat mass-media, care se bucură de încrederea a 53% din respondenţi”.
Echipa NOI.md într-un sondaj realizat în stradă (noiembrie, 2013) http://www.noi.md/md/news_id/30861 a constatat că speranţele pozitive ale moldovenilor sunt legate de biserică, armată, instituțiile medicale și de învățămînt.
Recent, mi s-a întâmplat să asist la un eveniment mai rar întâlnit pe la noi, lansarea unor cărţi în biserica „Sfântul Haralambie“, Protopopiatul Târgu Neamţ. După ce a terminat slujba şi toate cele bisericeşti, Părintele Teoctist Caia , parohul bisericii a trecut la cele laice, prezentând enoriaşilor scriitorii prezenţi, iar aceştea, la rândul lor, au vorbit despre cărţi, lectură şi podurile datorate acestora. Am văzut o doamnă sărutând o carte primită în dar şi m-am gândit că un drum spre uşile bibliotecii sugerat de părinte, într-o predică duminicală, ar putea deveni o binecuvântare pentru ea.
Ştiam de mai multă vreme despre întâlnirile copiilor cu scriitorii în cadrul şcolii duminicale de pe lângă Biserica Sf.Grigore Palama.
Biserica, cartea şi biblioteca au, de secole, o legărură specială. Toate au aceiaşi ţintă: mintea şi sufletul omului. Biserica, care a pornit în lume atâtea cărţi, are o responsabilitate aparte faţă de acest bun aducător de cunoaştere, ascultare, cuminţenie, iubire şi ertare, care este cartea. Oare nu spre aceasta cheamă biserica? Şi oare nu s-ar putea implica biserica să ajute oamenii să descopere drumul spre bibliotecă, care potrivit lui Albert Einstein este unicul loc pe care trebuie să-l cunoască fiecare. Şi oare poate fi “alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă, decât cetitul cărţilor”?
De vreme ce biserica se bucură de cea mai mare încredere din partea cetăţenilor de ce nu le-ar face un bine, să-i ajute să descopere drumul spre cunoaştere, înţelepciune şi frumos – spre bibliotecă.
Biblioteca şi biserica nu sunt concurenţi, se pot ajuta reciproc şi împreună pot ajuta oamenii. Fiecare poate îndrepta spre un drum care vindecă şi alină omul la necaz. Ca popor, putem fi puterici prin carte şi cunoaştere, care de veacuri stau la temelia bibliotecii. De ce să căutăm alte soluţii de a face bine şi să nu le folosim pe cele, pe care le avem la dispoziţie? Nu cred că poate exista un lucru mai bun, decâd a ajuta oamenii să găsească drumul spre carte. Bogat este cel care-i cunoaşte valoarea.
Mă gândesc la nişte activităţi de amploare în cadrul Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii, dar pană în august este mult, iar lucrurile bune nu trebuie să aştepte până le vine rândul.
Mi s-a întâmplat să aud zilele acestea (în “Moldova istorică”, din mersul autocarului) discuţia dintre doi intelectuali în care unul dintre cei antrenaţi în discuţie, o doamnă, profesoară si cu mai multe cărţi la activ povestea despre succesiunea a doi directori de bibliotecă, lăudându-l pe noul înscăunat, pedagog şi bun scriitor, şi prognozând că va fi un director mai bun,decât cel plecat din funcţie, care era …bibliotecar de profesie.??? Repet, că doamna este foarte şcolită, chiar un nume bine cunoscut. Fraţilor! suntem pierduţi, dacă nu facem ceva cu biblioteca, cu profesia şi cu noi, bibliotecarii, dacă nu batem la toate uşile, cu credinţa că se vor deschide şi ne vor ajuta, ca să putem ajuta, la rândul nostru, aşa cum ne este menirea.
Să nu trecem pe lângă porţile bisericii! Biserica ne poate ajuta! Vera Osoianu
