Blog de biblioteconomie şi ştiinţa informării

Modelarea activității bibliotecare prin aplicarea Inteligenței Artificiale

Prioritățile  de formare profesională continuă pentru anul 2024 includ mai multe  teme de mare importanță pentru lumea bibliotecară:

Promovarea valorilor europene; Acces deschis, tehnologii informaționale; Cultura informației, proprietate intelectuală, drept de autor; Cultura Media. Evaluarea informației. Combaterea știrilor false; Modelarea activității bibliotecare prin aplicarea Inteligenței Artificiale; Evaluarea impactului activității bibliotecii.

Pe fundalul extinderii amețitoare a aplicațiilor de Inteligență Artificială (deja peste 7 mii) și implicarea multora dintre acestea în activitatea bibliotecilor din întreaga lume, această temă nu putea lipsi din oferta educațională a Bibliotecii Naționale.

Mâine, 3 aprilie, Centrul de Formare Profesională Continuă în Biblioteconomie și Știința Informării din cadrul Bibliotecii Naționale organizează atelierul profesional online cu tema  „Inteligența artificială: oportunități și aplicații practice pentru biblioteci”. Formator: Victoria Vasilica, șefa secției Studii și cercetări.

Este clar! Lumea bibliotecară se află în fața unei noi schimbări de paradigmă.

O inițiere în temă, de interes pentru bibliotecari, poate fi accesată în Repozitoriul Tematic Național. De văzut articolul:

Biblioteca 2024: tendințe, priorități și inițiative profesionale/ http://moldlis.bnrm.md/bitstream/handle/123456789/1981/Osoianu_Biblioteca_2024.pdf?sequence=1&isAllowed=y/

Prevăd că scepticii se vor întreba: despre ce implementare a IA în biblioteci poate fi vorba dată fiind starea  actuală a tehnologiilor  și  a accesului internet. Dacă invocăm situația la nivel global (datele de pe site-ul Harta Bibliotecilor Lumii), constatăm că la nivel global doar 13% de biblioteci dețin acces internet. La nivel national acest indicator este de 63%. ?

În imagine un răspuns de la Gemini

Robert Coravu

Inspirați de titlul evenimentului găzduit de Biblioteca Județeană ASTRA pe care l-am semnalat mai sus, vă propunem o discuție despre utilizarea unor termeni foarte vehiculați astăzi în domeniul nostru și în afara lui: digitalizare și digitizare.

În dicționarele românești, ei apar ca sinonimi: conform definițiilor disponibile pe platforma Dexonline, digitizare înseamnă „transformarea unei reprezentări continue (analogice) într-o formă discretă (numerică)” , iar a digitaliza „a transforma semnalele analogice în semnale digitale” sau „a coda numeric o informație”. Pentru ultimul, unele dicționare rețin și sensuri din afara domeniului informaticii: „a administra digitalină unui bolnav cardiac”; „a manevra cu degetele o aparatură electronică sau de control”.

Conform Merriam-Webster Dictionary (versiunea disponibilă online), și corespondentele englezești digitization și digitalization sunt sinonime, având aceeași definiție – „the process of converting something to digital form”. În ciuda acestui fapt, este interesant de observat că ambele exemple de utilizare oferite de acest dicționar pentru digitization sunt din domeniul bibliotecilor, în vreme ce exemplul de utilizare al digitalization provine din cel al finanțelor („… plays an important role in digitalization of payments…”).

Dicționarul de specialitate Online Dictionary for Library and Information Science (ODLIS) reține doar termenul digitization („the process of converting data to digital format for processing by a computer”), cu două utilizări: în sistemele de informare („the conversion of printed text or images (photographs, illustrations, maps, etc.) into binary signals”) și în telecomunicații („the conversion of continuous analog signals into pulsating digital signals”).

Când bibliotecarii de la noi au început să fie preocupați de conversia în format digital a conținutului publicațiilor pe care le dețin, au folosit pentru operațiunea în sine termenul popular de „scanare” iar pentru proces în integralitatea lui pe cel de digitizare. Digitizare n-a avut rival în vocabularul bibliotecarilor și cercetătorilor din domeniul științelor informării și documentării timp de mulți ani, digitalizare fiind extrem de rar întâlnit în literatura de specialitate de la noi (o analiză de conținut ar dovedi cu prisosință acest lucru). În schimb, în afara lumii bibliotecilor, de pildă în mass media, s-a apelat frecvent la termenul digitalizare cu referire la proiectele de conversie digitală a publicațiilor tipărite sau a altor obiecte culturale.

În ultimii ani, datorită evoluției tehnologiei dar și ca urmare a politicilor europene, digitalizare a început să fie din ce în ce mai folosit în spațiul public pentru a desemna procesul de introducere și integrare a tehnologiilor digitale în operațiunile curente dintr-o organizație, ca fundament al așa-numitei „transformări digitale”. Treptat, în ciuda definițiilor din dicționare, el s-a impus în uzul curent cu o aplicabilitate mai largă decât cea a termenului digitizare, a cărui folosire a rămas limitată:între altele, de aceea avem un minister al digitalizării (Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării), nu al digitizării.

Tendința de a nu mai folosi cele două cuvinte în mod interschimbabil este din ce în ce mai pronunțată. Iată ce scrie într-un articol disponibil chiar pe site-ul sus-menționatului minister (sublinierile ne aparțin): „în timp ce digitizarea presupune transformarea datelor analog în digital, digitalizarea folosește datele digitizate și schimbă modul în care business-urile și clienții interacționează, creând noi fluxuri de venituri digitale, cu ajutorul tehnologiilor digitale”. Am inclus mai multe perechi de definiții în tabelul de mai jos.

Diverse definiții care fac distincție între digitizare și digitalizare

Conform acestor distincții, digitizarea este doar unul dintre procesele care contribuie la digitalizare. Ca să dăm un exemplu familiar nouă, digitalizarea unei biblioteci nu constă doar în digitizarea colecțiilor tradiționale ci și în transformarea activităților și fluxurilor de lucru ca urmare a introducerii tehnologiilor digitale. Din acest motiv, considerăm că a folosi termenul digitalizare pentru a desemna exclusiv conversia în format digital a unor publicații este nepotrivit.

Utilizarea distinctă și adecvată a termenilor digitizare și digitalizare ar aduce mai multă claritate în limbajul nostru de specialitate. (R.C.)

Linkul direct este acesta: https://bibliofeed.substack.com/i/142444036/terminologie-de-specialitate-digitizare-digitalizare

Formarea de formatori la modulul Promovarea valorilor europene a început azi cu

conferința publică „Valorile Uniunii Europene: modalități de implicare a bibliotecilor”.

Conferința a fost  organizată în colaborare cu Institutul European de Studii Politice din Moldova. Expert: Viorica ȚÎCU, director programe.

„Dintre toate drumurile basarabene, cea mai mare nevoie de reparație o are drumul cărții”. Vasile Romanciuc

Apelăm la cifre pentru a argumenta acest gând. Potrivit datelor statistice pentru anul 2023:

– din totalul de publicații, deținute de bibliotecile publice, publicațiile în limba română cu grafie latină și chirilică reprezintă 52%;

– din totalul de publicații în limba română, aproximativ 30% sunt publicații în grafie chirilică;

– rata medie de înnoire a colecției de publicații este de 79 de ani, în timp ce recomandarea IFLA/UNESCO este de 7-10 ani. Dacă invocăm speranța de viață de 71 de ani, constatăm că mulți cetățeni nu ajung să vadă o bibliotecă cu colecțiile actualizate);

– achizițiile la 1000 de locuitori sunt de 75 publicații, în timp ce IFLA/UNESCO recomandă 250 publicații.

Zecile de ani de finanțare insuficientă a bibliotecilor și degradarea firească a colecțiilor, dictată de trecerea timpului și-au spus cuvântul. Și atunci cum răspundem lamereu actuala întrebare „investim puțin în cultură, pentru că suntem săraci sau suntem săraci, pentru că investim puțin în cultură?”

Precum oamenii,  cărțile au nevoie de sărbători. O zi în care toată atenția, toate eforturile, toate inițiativele și toată creativitatea  să graviteze în jurul cărții și a lecturii. O asemenea zi a fost identificată!

Dacă urmărim agenda  Ministerului Culturii cu evenimentele din cadrul Zilei Naționale a Lecturii,  observăm o consolidare fără precedent a eforturilor de promovare a lecturii. Umbrela Ministerului Culturii acoperă instituții de învățământ, biblioteci, muzee, teatre,  edituri   etc – aproape toți actorii de pe scena lecturii. Cam aceasta ar trebui să fie formula perfectă pentru un impact deosebit.

Este sărbătoarea perfectă? Poate! Poate  mai are nevoie de șlefuire până a fi adusă la strălucire,  dar deja se conturează ceva foarte frumos!

Așa cum este vorba de o celebrare putem evita problemele. Sunt multe pe segmenul cărții și a lecturii. Acumulate prin zeci de ani de finanțare insuficientă a acestui domeniu. Dar, până la o rezolvare, trebuie de făcut lucruri  cu ce avem la dispoziție în timp real. Și nu avem puțin!

Avem librării pentru cine își permite!

Avem biblioteci pentru cine vrea cu adevărat!

Avem instituții de învățământ! Avem dorință!? Sunt atâtea modalități de a face ceva bun în orice condiții.

Nici o bibliotecă nu este chiar asa de săracă ca să nu poată oferi strictul necesar. Iar dacă bibliotecarul mai are pe masa și un calculator conectat internet, rezolvarea mai multor probleme este ca și garantată. Spațiul virtual oferă și oportunități bune, dacă învățăm să le utilizăm corect.

P.S.1. În procesul de pregătire pentru această zi   pentru a da o mai mare greutate mesajului proLectură, am apelat la mai multe personalități cu care am conlucrat pe marginea mai multor proiecte de promovare a cărții și lecturii: Val Butnaru, Oleg Serebrian, Iulian Filip, Vasile Romanciuc, Maria Pilchin, Mariana Harjevschi, Eugenia Bejan, Vasile Botnaru, Mircea V.Ciobanu, Claudia Partole, Iurie Colesnic … Mulțumiri tuturor! La noi întâlniri pe scena lecturii! Odată cu lansarea Programului Național LecturaCentral, ediția a 7-a va fi mult de lucru.

P.S.2.Cine n-a simțit regretul la finalul unei cărți care l-a fascinat, nu poate ști ce înseamnă bucuria lecturii.

Iar …Dacă printr-un noroc ajungi să simți ca și Călin-Teodor Ștefanopol  care scria despre Faust-ul lui Goethe că este „o lectură la finalul căreia simți pentru o secundă că ai cucerit lumea”, atunci ești cititorul cu adevărat fericit și poți să te îngrijorezi doar de faptul că următoarea carte nu se va ridica la înălțimea cărții citite anterior.

 “Cât despre experiența mea de cititor, scria Călin-Theodor Ștefanopol, Faust m-a schimbat total, mi-a reconfigurat gusturile. Singura mea problemă este că, mult timp de acum încolo, când voi mai termina câte o carte, voi rămâne cu satisfacția lecturii, dar și cu o umbră de gust amar din cauză că noua lectură nu s-a ridicat la nivelul lui Faust. Da, Faust este o lectură dificilă, dar frumoasă. Nu este o lectură de autobuz, una cu care „să-ți mai omori timpul”, ci una fundamentală la finalul căreia simți pentru o secundă că ai cucerit toată lumea”.

P.S.3.Ziua Națională a Lecturii este despre drumul spre lecturile la finalul cărora să simți pentru o secundă că ai cucerit lumea!

On the matter of the British Library cyber incident

https://ciaranmartin.substack.com/p/on-the-matter-of-the-british-library

Un articol foarte interesant, semnat de Ciaran Martin, fostul șef al Centrului Național de Securitate Cibernetică din Regatul Unit, despre unul dintre incidentele cibernetice cu cel mai mare impact (dezastruos) din istoria Marii Britanii și despre ce pot învăța alte organizații din acest caz.

În lumea bibliotecară, despre importanța lecturii se discută constant, dar maratoane adevărate, în acest sens, sunt  perioadele din preajma unor sărbători dedicate lecturii cum, de exemplu, în luna februarie sunt Ziua Internaţională a Cititului Împreună – 7 februarie și Ziua Națională a Lecturii – 14 februarie.

Probabil nu înzădar în SUA  există 92 de zile în care într-un fel sau altul este celebrată lectura.

Savanții consideră că lectura este cea mai veche abilitate intelectuală a omului. Deci, putem spune că este și prima ocupație intelectuală părinte-copil, dacă pornim de la faptul că părinții sunt primii care pun cartea în mâna copilului.

Tot savanții susțin că la începuturi actul lecturii avea loc cu voce tare și abea mai târziu oamenii s-au învățat să citească în gând. Exact așa se întâmplă și cu copii. La început sunt învățați să citească pe silabe cu voce tare și mai apoi ei învață să citească în gând.

Lui Frederick Douglass i se atribuie cuvintele „Odată ce înveți să citești, vei fi pentru totdeauna liber”.  Probabil sunt valabile și în cazul copilului-cititor. Când  începe să citească singur, copilul nu mai depinde de implicarea familiei pentru a se bucura de farmecul lecturii, desi lectura împreună este un izvor nesecat de alte bucurii.

Pentru cei care intenționează să se ocupe serios de lectura copiilor, recomandăm:

Manualului lecturii cu voce tare de Jim Trelease, educator și autor american,  unul dintre pionierii conceptului lecturii cu voce tare ca modalitate de a insufla copiilor dragostea pentru citit. Cartea  a atras  milioane de părinți și de educatori dornici să cultive și să dezvolte copiilor imaginația și limbajul, pentru a deveni cititori pasionați.

Manualului lecturii cu voce tare a devenit bestseller internațional, fiind vândut în milioane de exemplare în întreaga lume.

Manualul oferă tehnici și strategii care să-i ajute pe copii, indiferent de mediul social sau de abilitățile personale, să descopere plăcerea lecturii și să-i îndrume pentru a deveni cititori pe viață.

În anul 2022 a fost publicată ediția a opta a Manualului, la Editura Litera.

Poate fi achiziționat și în librariile din Republica Moldova.

Ziua Internaţională a Cititului Împreună

Exact cu o săptămână înainte de Ziua Națională a Lecturii, marcată în Republica Moldova la 14 februarie, comunitatea internațională va marca World Read Aloud Day – o mișcare de sensibilizare a cercurilor largi de cititori reali și potențiali, a instituțiilor info-documentare, a instituțiilor de învățământ, a părinților, a decidenților privind importanța lecturii cu voce tare, precum și a lecturii în general,

inițiată de  organizația nonguvernamentală  WorldLit, fondată de expertul în alfabetizare  Pam Alyn,în anul   2007.

Proiectul World Read Aloud Day a fost inițiat de LitWorld  în anul 2010. De atunci, Ziua mondială a citirii cu voce tare a evoluat într-o mișcare globală de milioane de cititori, scriitori și ascultători din comunitățile din întreaga lume, reuniți pentru a se  bucura de  puterea lecturii și pentru a influența extinderea alfabetizării globale.

În fiecare an, Ziua mondială a lecturii cu voce tare a fost unul dintre cele mai populare hashtag-uri pe Twitter, sărbătorită de milioane de oameni din peste 170 de țări. De la celebrități la studenți, Ziua mondială a lecturii cu voce tare  aduce împreună cercuri de cititori pentru a sărbători impactul unic al răspândirii poveștilor.

  Potrivit LitWorld „Poveștile sunt cea mai mare resursă a omenirii și cheia pentru a produce schimbări sociale. Atunci când copiii au acces la spații în care sunt liberi să-și exploreze identitatea, să-și descopere punctele forte și să-și exprime visurile, ei vor fi capabili să facă schimbări de durată în viața lor, în comunitățile lor și dincolo de acestea.”

Ne amintim în acest context și de seria Sapiens, în care Harari aduce în discuție  rolul poveștilor în istoria omului.

 În spațiul  de limbă română au fost mai multe traduceri ale mișcării initiate de LitWorld: Ziua Mondială a Lecturii cu Voce Tare; Ziua Internațională a Cititului Împreună. Se pare că va prinde rădăcini   Ziua Internaţională a Cititului Împreună.

În Republica Moldova, Ziua Internațională a Cititului Împreună este marcată  în primele zile ale lunii februarie, începând cu anul 2018.  Ca regulă, data este aleasă de LitWorld. În acest an s-a optat pentru 7 februarie.

Pentru o mai bună organizare a ediției 2024 a Zilei… recomandăm:

Mai multă informație pe:

https://www.slideshare.net/slideshows/1zicidocx-ziua-internaional-a-cititului-mpreun/265488884

Securitatea cibernetică este o problemă globală, evident și națională și ne privește absolut pe toți.

Într-un articol plasat recent pe site-ul său, colegul nostru Ian Anstice  (vi-l amintiți  ca participant la o conferință a noastră de acum doi ani) vorbește despre un atac recent asupra site-ului Bibliotecii Naționale a Regatului Unit (Biblioteca Muzeului Britanic) , amintind și de un atac de acum câteva luni asupta  site-ului unei biblioteci din Canada.

Concluzia pe care o face Ian Anstice este că ”securitatea cibernetică și alfabetizarea informațională sunt strâns legate, iar bibliotecile publice pot ajuta publicul să înțeleagă și să atenueze riscurile. Sper să facem așa”.

În acest context,  este de menționat și primul trainind profesional organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Centrul de Formare Profesională Continuă în Biblioteconomie și Știința Informării, având ca formator principal pe Dna Natalia Spînu, director al Institutului European de Studii Politice și ca facilitatori pe  salariatele BNRM Liliana Clima și Olesea Oxiom.  

Este clar, că bibliotecile au ca sarcină nu numai protejarea propriilor site-uri, produse digitale etc, dar și instruirea utilizatorilor în acest sens.  O atenție deosebită trebuie acordată copiilor și vîrstnicilor, care sunt și cei mai vulnerabili. Este o mare responsabilitate căreia trebuie să învățăm să-i facem față.

The Disturbing Impact of the Cyberattack at the British Library

https://www.newyorker.com/news/letter-from-the-uk/the-disturbing-impact-of-the-cyberattack-at-the-british-library