Tot mai multe, tot mai triste şi tot mai alarmante mesajele, din ultimul timp, despre bibliotecă, bibliotecar şi viitorul acestora. Chiar zilele acestea internetul mi-a pus în faţă două articole, unul publicat la 16 decembrie de Timpul “TRIST: Profesia de bibliotecar este pe cale de DISPARIȚIE” http://timpul.md/articol/trist-profesia-de-bibliotecar-este-pe-cale-de-dispariie-52664.html şi altul publicat în aceiaşi zi într-o publicaţie rusească http://www.kp40.ru/news/gorod_oblast/24043. Articolul din publicaţia rusească este despre guvernatorul oraşului Kaluga care în încercarea de a cunoaşte ce se întâmplă în biblioteca publică, câţi oameni îi păşesc pragul, a instalat acolo o cameră de luat vederei. Şi…Guvernatorul a rămas şocat de ce a descoperit. Nu dă cifre. Dar este clar. Iar mesajul guvernatorului este că trebuie de făcut ceva pentru ca oamenii să vină la bibliotecă. (Atenţie! Nu a propus închiderea bibliotecii. Şi deja e bine.) Oficialul propune transformarea bibliotecilor în centre multifuncţionale. Locuri unde oamenii să vină după diverse servicii, în special servicii oferite de guvernare. „Trebuie să întoarcem oamenii la carte”. Refrenul este cunoscut şi deloc pesimist.
Dar…Vorba lui Juju „Mă mir de întrebare”. După ce atâţea ani bibliotecile au fost finanţate după „ostatocinâi prinţip” sau din ce a mai rămas după ce a fost împărţit totul, decidenţii se declară şocaţi de ceia ce se întâmplă în biblioteci. Fără comentarii…Dar este bine de ştiut că administraia publică locală începe să se intereseze de aceste instituţii. Biblioteca este un serviciu public şi este responsabilitatea APL faţă de cetăţeni. Cetăţenii care-şi cunosc drepturile trebuie să insiste asupra dreptului de a fi conectaţi la informaţii, carte şi cunoaştere, drum care poate fi mai scurt prin bibliotecă.
Bibliotecarii au tot ţinut-o într-un glas, strigând problemele bibliotecii, şi ale bibliotecarului care s-a pomenit, până la urmă, pe ultima poziţie în clasamentul privind atractivitatea profesiei. Este bine că încep să înţeleagă şi decidenţii că s-a ajuns la limita din urmă.
Rostite de oficiali de rang înalt mesajele pro bibliotecă au mai multe şanse să fie auzite. Există experienţe care pot fi invocate şi char preluate. Există experienţa Finlandei unde cetăţenii consideră biblioteca – cel mai bun serviciu pentru public. Există alte ţări nordice care investesc enorm în biblioteci şi rezultatele sunt pe potrivă. Potrivit eurobarometrului cultural “În anul de referinţă (2013) au vizitat măcar o singură dată o bibliotecă publică: în Suedia – 74%, Finlanda- 66%, Danemarca – 63%”.
Raportul Pew Importanţa şi impactul bibliotecilor publice: Raport Pew//Public Libraries’ Importance and Impact http://webjunction.org/news/webjunction/pew-report-public-libraries-importance-and-impact.html demonstreată că în ultimile 12 luni 54% dintre americani au vizitat biblioteile publice. 90% dintre americani consideră că închiderea bibliotecii publice ar afecta comunitatea.
De învăţătură este şi experienţa Moscovei, oraş care printre primele, din „vecinătatea apropiată” a început să bată alarma. În ultimii ani, în Moscova majoritatea bibliotecilor publice sunt aproape pustii. Extinderea internetului, ieftinirea cititoarelor de cărţi electronice concurează serios aceste instituţii de cultură. În aceste condiţii departamentul cultură s-a apucat de reorganizarea bibliotecilor. Au invitat arhitecţi din Olanda şi au început schimbările care ar trebui să transforme din rădăcină bibliotecile moscovite. Potrivit concepţiei noi, cele 440 biblioteci din Moscova vor fi transformate într-un fel de saloane unde oamenii nu numai vor citi, dar vor socializa, vor lucra cu gadgeturile proprii, vor folosi WiFi gratuit, vor lucra la calculatorele bibliotecii. În bibliotecă vor avea loc lecţii şi vor fi demonstrate filme. Biblioteca va înregistra toţi doritorii fără restricţii. Fondul de documente va fi deschis. În incinta bibliotecii, cititorul va putea citi orice carte fără a fi înregistrată în formular. Utilizatorii vor putea împrumuta, lăsând gaj, cititoare de cărţi electronice. Spaţiul va fi reamenaţat în aşa fel că să fie eliberat cât mai mult loc posibil pentru utilizatori. Vor fi separate şi spaţii pentru studiul individual. În bibliotecile deja reamenajate, ferestrele nu mai au draperii aşa că din stradă se poate vedea ce se întâmplă în bibliotecă.
Activităţile culturale şi ştiinţifice au cele mai diferite teme. Programul de muncă a fost extins. Aspectul fizic al bibliotecii, mobila, tehnologiile s-au schimbat, dar… bibliotecarii sunt cei de altădată. La schimbări privesc fără entuziasm. Nici nu se simt prea comod în spaţiile transformate. Sunt nemulţumiţi că trebuie să muncească până la ora 22. Salariile au rămas cele vechi. Le lipseşte zona de confort. Dar sunt convinşi că se vor deprinde cu schimbările care sunt pe placul tineretului şi nu numai… Bibliotecarii încep să înţeleagă că regulile şi spaţiile vechi sunt în conflict cu modernizarea, dar lucrurile se rezolvă. Spre seară bibliotecile, care au cunoscut maile transformări sunt pline de oameni. Cafea, biscuiţi( la preţuri rezonabile) internet gratuit, lecţii pe teme actuale- sunt elemente pe care cetăţenii vor să le găsească în bibliotecă.
Sunt idei la care putem pleca urechea.
Situaţia bibliotecilor noastre nu diferă cu mult de cea din tabloul de mai sus, că doar venim din acelaşi trecut. Anul 2014 a fost declarat, la reuniunea 2013 CODIBIP, anul relansării şi afirmării bibliotecii publice ca centru comunitar. Este un lucru care trebuie făcut, însă bibliotecile nu vor putea reuşi fără implicarea administraţiei publice locale. Odată cu extinderea Programului NOVATECA, primăriile se vor implica tot mai mult în activitatea bibliotecilor şi în timp acestea vor deveni cartea de vizită a localităţii.
Pentru primarii noştri va fi mai greu să instaleze câte o cameră video în fiecare bibliotecă şi nici nu trebuie. Situaţia este una generală. Dar fiecare primar în parte poate face un lucru mult mai simplu şi mai util – poate organiza “Ziua primarului în bibliotecă”.
În “Ziua primarului în bibliotecă”, primarul va cunoaşte mai bine problemele bibliotecii, ale bibliotecarului, ale cetăţenilor, va vedea problemele mai altfel decât sunt văzute din incinta primăriei.
Nu se va întâmpla nimic rău dacă în una din cele 224 de zile lucrătoare ale anului 2014 (iar noi ştim că primarii lucrează mult mai mult) activitatea se va desfăşura în bibliotecă. S-ar putea întâmpla ca primarii să vadă lucrurile cu alţi ochi şi să se implice în rezolvarea problemelor bibliotecii cu mai multă ardoare. Până la urmă este persoana responsabilă de această instituţie.
Bunăstarea bibliotecii depinde de bunpstarea comunităţii, nu poate exista o bibliotecă puternică şi bogată într-o comunitate săracă. Dar un bibliotecar şi o bibliotecă pot ajuta membrii comunităţii, chiar cu resursele modeste de care dispun. Aceasta le este menirea.
Nu cred în miracole şi nici că toţi primarii vor saluta această iniţiativă, dar măcar cineva ar putea fi interesat, iar experienţa ar putea fi multimplicată. Fiecare poate pune umărul la promovarea acestei idei. Iar peste un an, la Anul Bibliologic 2014, bibliotecarii (unii) vor povesti lucruri despre care acum nici nu îndrăznim să gândim. De ce să nu încercăm?
Cartea şi biblioteca însoţesc omul la fiecare etapă a vieţii. Niciodată nu este prea devreme sau prea târziu să le descoperim şi să le deschidem.
Oare cine va fi primul? Vera Osoianu
