Rămân acasă

De la începutul lui 2013 şi până astăzi, 5 decembrie 2013, eu am decolat (şi aterizat) de 75 de ori. Am dormit în peste 40 de camere de hotel. Am petrecut cel puţin 2 zile în 14 ţări. Am umplut 1.5 paşapoarte cu vize şi ştampile (un paşaport fiind chiar acum într-un consulat…). Am înghesuit plăcerea pentru lectură în puţinul timp liber (în mare parte, pe durata zborurilor): am citit 35 de cărţi (cel mai plin de lectură an din viaţa mea). Oportunităţile şi circumstanţele sunt oarecum legate de Europa.

***

Nu e sfârşit de an încă. Dar pentru mine au fost trase câteva linii şi făcute câteva concluzii.

Naiv: pentru mine, ca şi cetăţean al Republicii Moldova, a contat (atât de!) mult să văd oamenii strânşi în PMAN în susţinerea vectorului European şi a contat atât de mult să ştiu că Moldova a semnat cu UE acordul de asociere.

Nu, nu l-am citit. Dar ca şi om cărui Europa i-a dat carte şi un post de muncă decent, eu înţeleg unde mergem noi prin semnarea lui. Lucrul acesta mă face să fiu mândră de ţara mea. Mândră, că nu am dat-o cu nasul în glod, aşa cum ne ilustrăm noi nouă înşine soarta cetăţeanului moldovean. Stereotip. Eu, simplu, privind sau citind ştirile din Ucraina, simt că în 2013 noi am devenit un pic mai norocoşi şi poate că ar trebui să preţuim acest lucru... Pentru mine asta e suficient să-mi iubesc ţara şi mai mult. Şi să vreau să vin acasă.

***

Mai am 5 zboruri de făcut până la finele anului. Şi ceea ce mă face cel mai împlinită în acest moment este faptul că ultimul meu bilet este într-o singură direcţie. Acasă…