Parcul Milești din satul Milești, raionul Nisporeni

Din vechile parcuri moşiereşti ale republicii, se evidenţiază parcul Mileşti din satul Mileşti, raionul Nisporeni. Parcul este ocrotit de Legea privind fondul ariilor  naturale protejate de stat nr. 1538-XIII din 25.02.98, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 66-68/442 din 16.07.1998, având statutul de monument de arhitectură peisajeră [1]. Istoria lui spune că la marginea satului Mileşti, raionul  Nisporeni, în a doua jumătate a secolului XIX  lângă conac a fost creat un parc. Amenajat pe versantul călduros de sud-vest, el a fost conceput ca un spaţiu umbros  cu densitatea mare a vegetaţiei. În prezent parcul Mileşti este atât de lăsat şi împânzit cu vegetaţie străină, încât este greu de a descifra compoziţia lui. Plantele crescute spontan amestecă accentele, compoziţiile de bază create s-au modificat, având nuanţe amorfe. Teritoriul nu prea mare (3 ha) a vechiului parc consta din vie, secţiunea cu pomi fructiferi şi arbori decorativi. Compoziţia decorativă prin combinarea sectoarelor cu pomi fructiferi şi a arborilor decortivi este o caracteristică a parcurilor conacelor basarabene.

La mijlocul secolului XIX-începutul secolului XX, s-a observat o creştere a funcţionalităţii parcurilor conacelor, inclusive a celui din Mileşti. Parcurile pur decorative de pe lângă conace au început să se înlocuiască cu cele economice, care aveau scopuri gospodăreşti, dar conţineau şi elemente decorative.

Pe lângă principiile de mai sus, amenajarea parcului a avut la bază şi cele ale “vilei rustice” romane antice. Aceasta era formată din: grădina decorativă, vie, grădină de legume şi livadă. Livada, via şi gradina de legume erau amplasate  separat de grădina decorativă, despărţite prin alei liniare în sectoare drepte, unde se sădeau pomi.

Grădina decorativă a parcului, la rândul ei, are două părţi: obişnuită, cu deschidere spre conac, cu o compoziţie închisă, şi peisagistică, amplasată pe versant, deschizând panoramă spre livadă. Cu toate acestea, partea peisagistică şi cea ordinară a grădinii nu relevă faptul că compoziţia este eclectică, dar relevă tendinţa de a crea o trecere de la vila sombră la peisajul natural.

Partea ordinară a grădinii, ocupă circă o jumătate din teritoriu, şi după forma planului se apropie de un pătrat. Structura spaţială este conform unei axe care trece prin parc, evidenţiind aleea principală şi gazonul oval. Aleile în formă de raze, ce încep de la gazonul oval, duc spre aleea perimetrală, împărţind teritoriul grădinii în sectoare drepte, în care sunt sădiţi arbori solitari sau ansambluri de arbuşti [2, p. 22-28].

Începutul aleii principale, ce coincide cu axa centrală a compoziţiei parcului, se accentuiază prin doi copaci exotici de ginko biloba, poziţionaţi pe fiecare parte a aleii. Aceşti copaci au un rol important în compoziţie de a o deschide.Unele din aleile secundare au plantaţi castani câineşti pe de o parte. Pe lângă speciile de plante enumerate,  exotice mai sunt: molidul Engelman, bradul alb, maclura şi altele [3, p, 71] .

În prezent, în clădirea conacului ce îi adăpostea cândva pe proprietarii moşiei activează două muzee: Muzeul de Istorie şi Etnografie şi Muzeul satului Mileşti [4]. Prin aceste muzee, valoarea parcului creşte şi mai mult, interesul pentru el fiind mai viabil, el reprezentând un obiect cu caracteristici multiple.

Bibliografia:

1. Legea Republicii Moldova privind ocrotirea monumentelor Nr.1530-XII  din  22.06.93, publicată în Monitorul Oficial  nr.1/3 din 30.01.1994
2. Дормидонтова B. B., Гармония, исскуства и природа, Штиинца,  Кишинёв, 1992, 142 c.
3. Леонтьев П. Парки Молдавии, Картя Молдовеняскэ, Кишинёв, 1967, 95 c.
4. Parcul din satul Mileşti, http://www.moldovenii.md/md/section/331/content/4096  (accesat 14.10.12)

P. S.1 Articolul a fost scris pentru Conferința Tinerilor Cercetători, ediția din 2012, http://pro-science.asm.md/conf/conf_2012.pdf

P. S. 2 În luna august a lui 2013 am fost și am văzut parcul. Acesta este superb, arată ca pe timpuri cu mici excepții. Pomii din livadă s-au uscat, primarul zicea că doresc să sădească nuci. Parcul este îngrijit, se observă de cum intri în el. Pe teritoriul lui sunt bănci, urne pentru gunoi, panouri cu rugămintea de a arunca gunoiul în pubele. Cel mai mult în parc impresionează coniferele, acestea au peste 100 de ani, de altfel ca toți arborii care au fost sădiți odată cu amenajarea parcului, cea mai mare parte a plantelor au panouri pe care este scrisă denumirea speciei în română și latină, cu indicarea originii.

P. S. 3 Conacul parcului, adică muzeul era la reparație. Toate colecțiile erau înghesuite într-o cameră, așă că nu am văzut nimic din ele.