EU NU SUNT PLEȘCA, POALELUNGI, GURIN ȘI NICI EFRIM…

Îmi scriu oamenii la mail, mă telefonează, mă-ntîlnesc prin oraș, unde mi se plîng de cîte-n lună și-n stele, de parcă eu aș fi ditamai instanță supremă de Justiție, procuratură sau chiar minister abilitat cu facerea dreptății la moldoeuropeni.

Maria Bobu îmi scrie că Întreprinderea “Registru”  i-a sfîșiat viața,  Ion Andon mă roagă să public materialul său despre escrocheriile lui N. Kovali de la Visa Immigration USA, Ana Mititelu îmi sugerează să mă ocup de privatizarea Casa Presei condusă de Bodiu, Ion Broască  mă confundă cu Filat, și-și cere de la mine miile de euro date pentru un implant de ex-prim-ministru, Mihai Coadă îmi zice: “ Efendi LuLeancă”, Ana Curoș mă salută cu” Bună ziua, dle Candu”, tanti Mila mă roagă să-i transmit  un șumuiag de bani lui M. Balan, cică ar fi de la Elan Șor, iar Aglaia Porcescu crede că eu ÎNCĂ mai dirijez cu privirea toate judecătoriile, procuraturile, centrele naționale de anticorupție și de integritate morală.

“Nu, dragii mei”, scriu și  spun fiecărui om, care apelează la mine, după ce-a epuizat toate instanțele de resort din semiMoldova.

„Voi greșiți amarnic, eu nu sunt Pleșca, Poalelungi, Gurin și nici Efrim…

Nu, dragii mei, eu nu lucrez nici în anticamera lui Filat, nici în cea a lui Lupu. Nici apă nu torn florilor din pridvorul lui Vor On In.

Sunt doar un fir de nisip aruncat în ochii ciocoilor de toate culorile.

Care vă-nchid ușile toate în nas, mințindu-vă că eu aș fi și Pleșca, și Poalelungi, și Gurin și Efrim…

Și numai Timofti în statul acesta ÎNCĂ n-am fost!”