Tramvai de noi
Orășenii noștri (orășeanul român fiind doar un locuitor al orașului, nu un ins cu trăsături urbane) și-au dezvoltat multiple stratageme de descurcăreală a căror înfăptuire îi reconfirmă zilnic apartenența la regnul primatelor.Una dintre strategiile de natură a le asigura orășenilor un dram de fericire cotidiană: ocuparea unui loc în tramvai (bus, metrou etc). Urcă înainte de a coborî toți doritorii, ocupă mai întâi locul, apoi se întorc, bulversând tot ce le stă in cale, ca să valideze biletul. Copiii lor procedează la fel, educați bine în direcția asta din născare.
Validarea călătoriei este, totuși, opțională. Cu controlorul știm cum rezolvăm. Orășeanul tratează tramvaiul ca pe un dat, un drept câștigat (la Revoluție?), un privilegiu. Nu degeaba muncește el spetindu-se 8-10 ore pe zi, doar n-o să-i pretindă cineva să și plătească pentru transport!
Cu cât sentimentul inconștient al ratării socio-vocațional-familiale e mai puternic cu atât nevoia unui bou de oraș de a avea locul său pe un scaun din tramvai e mai imperioasă. Fie și preț de o stație. Iar impulsul civic, firesc, de a-și plăti drumul, ori măcar teama de amendă, scade exponențial.
Sursa
2013-11-15 17:39:00