Pe cine mai urâm mâine?!
Conlucrăm
cu criza de nervi. Suntem agitaţi,
febrili, pregătiţi în orice clipă
să punem la punct, să admonestăm, să luăm de guler. Ne-am întors în timp cu 20 de ani, când neamurile nu-şi mai vorbeau din cauza
antipatiilor stimulate de apartenenţa
la o anumită naţiune şi de doctrina politică pentru care militau. Avem
o mare disponibilitate la ură
iar voinţa este
alimentată în fiecare zi de cursul
politicii şi de
repercusiunile ei care se răsfrâng asupra cetăţenilor. Ura a rămas, la fel ca în anii ’90, un instrument
foarte eficient de manipulare şi
o afacere profitabilă
pentru cei care ştiu
s-o mânuiască. Ura a scos partidele de
dreapta din veşnica
opoziţie. Efect de
bumerang: astăzi,
ura faţă de aceleaşi partide de dreapta umflă procentul PCRM-ului în sondaje iar altora le
saltă ratingul.
Specialişti în canalizarea urii faţă de regimul communist, liderii partidelor de dreapta ce au format coaliţia sunt într-o situaţie dificilă. In ultima perioadă i-a luat pe toţi la rând: subiecţii urii au fost comuniştii, deputaţii lor bogaţi, posturile TV pe care le controlau şi toţi cei care nu vor ‘’cu europa’’. I-a cam epuizat. Pe cine o să dea vina acum, când lumea se va lămuri, în sfârşit, că ‘’Moldova fără comunişti’’ e la fel de ‘’comunistă‘’ şi chiar mai coruptă, mai săracă şi mai instabilă? Răspunsul îl putem obţine privind spre Partidul Liberal care a devenit ruda săracă şi ţapul ispăşitor a marilor familii proeuropene.
Confruntaţi cu o scădere dramatică în sondaje în comparaţie cu aşteptările, liderii partidelor din coaliţie sunt obligaţi să vină în faţa poporului cu un gest radical, deoarece susţinând cursul european doar la nivel de oralitate nu mai impresionează pe nimeni. Ba mai mult, acţiunea în sine a devenit în timp una ridicolă şi ipocrită. Continuitatea de succes avea să fie în strânsă legătură cu eliminarea de pe scena politică a unor aliaţi, însă nu înainte de a direcţiona toate frustrările, nemulţumirile şi ura populară înspre descăpăţânaţi. Aici intervine momentul dificil: acţiunea de înlăturare a PL-ului de la putere şi plasarea sa în opoziţie a fost interpretată de popor nu ca o remaniere, ci doar ca o reglare de conturi cu peştii mari din fosta alianţă.
In momentul în care poporul care încă nu a înţeles că Republica Moldova e la ani distanţă de UE va întelege într-un final, iar PLDM-ul şi PD-ul, Filat şi Plahotniuc vor fi văzuţi ca principalii vinovaţi. Oricine altcineva va plăti, poporul nu va fi satisfăcut, iar ura lor, a oamenilor este pe deplin justificată, căci ea e sinceră şi doare.
Este, în schimb, total dezgustător spectacolul urii pe care diverşi neafiliaţi până nu demult, analişti şi tot felul de specimente îl joacă în fiecare seară la televizor. Să deplângi, înfundat într-un fotoliu la Condriţa, creşterea impozitelor, să le plângi de milă salariaţilor disperaţi din vila ta de milioane mi se pare forma cea mai abjectă de populism. Demagogia lor este la fel de supărătoare ca discursul lui Marian Lupu când e în bună formă- ‘’doi metri de bulbuci’’ !
Sursa
2013-11-14 19:07:00