Moldova...ceva abstract

Conlucrăm cu criza de nervi. Suntem agitaţi, febrili, pregătiţi în orice clipă să punem la punct, să admonestăm, să luăm de guler. Ne-am întors în timp cu 20 de ani, când neamurile nu-şi mai vorbeau din cauza antipatiilor stimulate de apartenenţa la o anumită naţiune şi de doctrina politică pentru care militau. Avem o mare disponibilitate la ură iar voinţa este alimentată în fiecare zi de cursul politicii şi de repercusiunile ei care se răsfrâng asupra cetăţenilor. Ura a rămas, la fel ca în anii ’90, un instrument foarte eficient de manipulare şi o afacere profitabilă pentru cei care ştiu s-o mânuiască. Ura a scos partidele de dreapta din veşnica opoziţie. Efect de bumerang: astăzi, ura faţă de aceleaşi partide de dreapta umflă procentul PCRM-ului în sondaje iar altora le saltă ratingul. Specialişti în canalizarea urii faţă de regimul communist, liderii partidelor de dreapta ce au format coaliţia  sunt într-o situaţie dificilă. In ultima perioadă i-a luat pe toţi la rând: subiecţii urii au fost comuniştii, deputaţii lor bogaţi, posturile TV pe care le controlau şi toţi cei care nu vor ‘’cu europa’’. I-a cam epuizat. Pe cine o să dea vina acum, când lumea se va lămuri, în sfârşit, că ‘’Moldova fără comunişti’’ e la fel de ‘’comunistă‘’ şi chiar mai coruptă, mai săracă şi mai instabilă? Răspunsul îl putem obţine privind spre Partidul Liberal care a devenit ruda săracă şi ţapul ispăşitor a marilor familii proeuropene. Confruntaţi cu o scădere dramatică în sondaje în comparaţie cu aşteptările, liderii partidelor din coaliţie sunt obligaţi să vină în faţa poporului cu un gest radical, deoarece susţinând cursul european doar la nivel de oralitate nu mai impresionează pe nimeni. Ba mai mult, acţiunea în sine a devenit în timp una ridicolă şi ipocrită. Continuitatea de succes avea să fie în strânsă legătură cu eliminarea de pe scena politică a unor aliaţi, însă nu înainte de a direcţiona toate frustrările, nemulţumirile şi ura populară înspre descăpăţânaţi. Aici intervine momentul dificil: acţiunea de înlăturare a PL-ului de la putere şi plasarea sa în opoziţie a fost interpretată de popor nu ca o remaniere, ci doar ca o reglare de conturi cu peştii mari din fosta alianţă. In momentul în care poporul care încă nu a înţeles că Republica Moldova e la ani distanţă de UE va întelege într-un final, iar PLDM-ul şi PD-ul, Filat şi Plahotniuc vor fi văzuţi ca principalii vinovaţi. Oricine altcineva va plăti, poporul nu va fi satisfăcut, iar ura lor, a oamenilor este pe deplin justificată, căci ea e sinceră şi doare. Este, în schimb, total dezgustător spectacolul urii pe care diverşi neafiliaţi până nu demult, analişti şi tot felul de specimente îl joacă în fiecare seară la televizor. Să deplângi, înfundat într-un fotoliu la Condriţa, creşterea impozitelor, să le plângi de milă salariaţilor disperaţi din vila ta de milioane mi se pare forma cea mai abjectă de populism. Demagogia lor este la fel de supărătoare ca discursul lui Marian Lupu când e în bună formă- ‘’doi metri de bulbuci’’ !

Cu referire la un articol publicat pe site-ul Gazetadesud.md, de noul Centru de sănătate care se afla în construcţie în satul Colibaşi se bucură doar primarul. Dat fiind faptul că terenul pe care se construieşte noul Centru este ‘’fost’’ spaţiu verde amenajat, unii localnici dar şi colectivul pedagogic al instituţiei de învătământ în vecinătatea căruia se construieşte acest Centru, sunt cel puţin indignaţi de decizia consiliului local, care au aprobat cu unanimitate de voturi alocarea terenului pentru construcţia noului Centru de sănătate în imediata apropiere a instituţiei de învăţământ neluând în consideraţie riscurile la care vor fi supuşi elevii ginaziului. Primarul însă, spune că în viziunea sa corespunde perfect cerinţelor. De fapt, unanimitea de voturi a consiliului se clatină la primele întrebări. Directorul instituţiei de învăţământ care este şi membru al consiliului local Colibaşi, consideră ca votul său a fost o greşeală. Localnicii la rândul lor strâng semnături pentru încetarea lucrărilor. Ei consideră că renovarea vechiului spital ar fi o soluţie ideală. Medicul şef al spitalului din localitate, este îngrijorat de faptul că în noul sediu, personalul medical va fi obligat să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de înghesuială, deoarece un birou va fi împărţit de doi medici, plus că în proiect lipseşte sala de şedinţe. Cu toate astea, primarul spune că o adunare publică nu a fost posibilă de convocat, iar în cazul în care această adunare ar fi avut loc, nu crede că s-ar fi ajuns la alte concluzii. Cu acest subiect m-am intersectat pe Facebook unde am comentat, exprimându-mi şi susţinându-mi opiniile personale vizavi de acest subiect. A doua zi, ca-n filmele cu spioni, am fost telefonat de însuşi primarul satului Colibaşi Ion Dolganiuc cu pretenţia ca eu să-mi şterg comentariile pe care le făcusem pe Facebook, sugerându-mi că la vârsta mea, nu am nevoie de probleme. De care probleme nu a menţionat. Doar că eu sunt greu de intimidat, iar dacă tot discutăm cu reprezentanţii intituţiilor publice, ar fi corect să facem trimitere la drepturile garantate de constituţie şi mai cu seamă la libertatea de exprimare. Cu alte cuvinte e cam penală treaba asta Domn’ Primar din satul Colibaşi. Inţeleg că poate la dmneavoastră nu ajunge constituţia în întregime, însă ar fi de dorit să o citiţi în întregime. Problemele cu satul, cu localnicii, cu proiecte ‘’bombastice’’ ar trebui să vă ocupe tot timpul, deoarece calea înapoi de la primărie la benzinărie devine tot mai scurtă cu fiecare proiect de mare ‘’succes’’. 

In Moldova se poate trăi destul de confortabil. Cunosc câţiva oameni fericiţi care merg la serviciu în office-uri luxoase, îşi fac cumpărăturile în magazine de fiţe unde-şi umplu coşul până la refuz, iar piaţa au văzut-o doar la TV într-o fracţiune de secundă, zapând isteric în căutarea postului Discovery. Nu se uită la ‘’ştiri pentru cretini’’ cum le place să le clasifice. Deci nu au văzut imagini cu morţi şi interviuri fără noimă. Nu citesc ziare. Noutăţile şi le iau de pe net sub formă de statusuri ale prietenilor care semnalează ambuteiaje pe străzi, înghesuială la Mall şi vreme bună de mers pe malul lacului. Acasă trăiesc în realitatea serialelor străine. Cunosc toate dedesupturile politicii House of Cards, iar clipele geniale le trăiesc alături de Dr. House. Tot anul, aşteaptă concediul să meargă la părinţi iar în ultima săptămână îşi încarc bateriile pentru încă un an de muncă, pe malul mării, departe de posibilitatea de a întâlni concetăţeni pentru care pachetul all inclusive se rezumă la meniul bogat şi divers . Se simt bine în lumea lor care le permite izolarea de marile mizerii ale acestei ţări. La alegeri nu participă. S-au lăsat de acest ‘’sport’’ din perioada când comuniştii sărbătoreau al 2-lea mandat. Au renunţat şi sunt puţin spre deloc dezamăgiţi de clasa politică. Au înţeles în timp util că în perioada vieţii lor schimbări majore nu o să existe. Şi asta i-a ajutat mult, încât şi-au creat propriul lor sistem în care statul mai puţin este implicat. ‘’Reforma’’ individuală şi-au facut-o singuri şi ideea de a se adapta voinţei majorităţii a fost exclusă din start. Nu poţi să faci o revoluţie cu ei pentru binele poporului dar nici de dansul pinguinului nu au auzit vreodată. Iar interesele lor nu se intersectează cu ale majorităţii şi asta e o cauză a stării lor de bine. Sigur, probleme au şi ei: bateria tabletei care de-al dracu’ se descarcă mai rapid decât şi-ar dori, cozile formate la unele ghişee, stresul cumpărăturilor, înjurăturile pe care le aud copiii în stradă, iar ridicând puţin miza, probleme cu banca, cu taxele exagerate nejustificate, lipsa autostrăzii care îi obligă să-şi petreacă la volan o bună parte din timp şi multitudinea de sărbători, care, le dă planurile peste cap ori de câte ori acestea sunt marcate cu program de lucru cu orar special. Insă, spre deosebire de majoritatea cetăţenilor care trăiesc zilnic la limita atacului cerebral şi a căderei nervoase, aceşti oameni îşi consumă violenţa acumulată pe parcursul zilei, în sala de forţă sau în sângeroase înfruntări din World of Warcraft. Îi doare în cot de Republica Moldova, cum de altfel şi Moldovei îi este indeferent de existenţa lor. Sunt conştienţi că nu fac parte din această societate moldovenească şi simt asta pe bune. Pentru ei, Moldova e doar o ţară în care îşi au domiciliu şi locul în care, într-un moment de slăbiciune, au decis să rămână. 

Problema cu moldovenii este că sunt foarte deştepţi. La orice colt de stradă găseşti câte unu care te îndrumă şi te scoate aproape forţat din neştiinţa în care bălteşti. Dacă ai o problemă de orice natură ar fi ea şi o expui public, sigur se găsesc minimum 20-30 de experţi în domeniu care te lămuresc şi-n dungă cu tot ce ţine de binele tău. Suntem un popor de oameni fundamental serioşi, profunzi, instruiţi, cunoscători dar care nu sunt în stare să punem la punct un sistem medical demn de prezentul în care ‘’ne întâmplăm’’. Noi nu suntem în stare să turnăm asfalt, nu suntem în stare să avem spitale, nu suntem în stare să facem agricultură într-o ţară agrară, nu suntem în stare să punem un preşedinte fără să aibă probleme evidente, nu suntem în stare nici măcar să ne gândim la astfel de probleme, în rest suntem foarte capabili. Dăunator este că  încă ne preocupă monumentele şi limba. Comunismul şi unionismul. Şi asta în condiţiile în care manualele ne sunt donate. O astfel de abordare poate fi legitimă într-o ţară de pe un continent celebru, unde în prezent, a şti să citeşti e un lux. In momentul în care UE din motive care îmi scapă poartă dialog şi este interesată de soarta ţării tale măcar la nivel de oralitate, totuşi nu poţi să ai o abordare alta decât una firească şi echilibrată. După mine, problema de bază a acestei ţări ar fi economia, care în prezent practic nu există. Când o ţară ajunge la o economie acceptabilă în anul 2013 măcar din punct de vedere organizaţional, problemele de ordin identitar se rezolvă de la sine. Poate dacă nu am fi atât de profunzi şi deştepţi ne-ar ieşi mai bine tot felul de lucruri banale dar foarte utile pentru noi. Ca învăţământul spre exemplu. Cât de complicat poate fi reabilitarea sistemului educaţional? Oamenii care populează la un moment dat un teritoriu se numesc popor atunci când au conştiinţa generaţiilor dispărute şi a celor viitoare. Mai ales celor viitoare. Un popor există în timp nu doar în spaţiu, altfel nu e decât o strânsură mai mare de oameni în căutare de hrană şi senzaţii. Noi, cu siguranţă suntem nişte unii flămânzi în căutare de senzaţii fără conştiinţa generaţiilor viitoare. Poate dacă am mai tăia din profunzime şi am gândi aprioric, poate dacă ne-ar preocupa mai mult necesarul firesc,  ar exista o şansă de reabilitare a mentalului colectiv şi doar astfel s-ar putea să aflăm că adevărata lume e mai mare decât lungul nasului. 

Artiştii autohtoni au ieşit din nou la rampă prezentându-şi nemulţumirea şi ameninţă cu o grevă generală dacă până în toamnă autorităţile nu vor obliga radiodifuzorii şi posturile de televiziune să majoreze volumul cotei de difuzare la 50% a producţiei autohtone. Cu alte cuvinte, artiştii îşi doresc să-şi audă piesele la radio pentru că sunt piese fabricate în Moldova şi nu pentru că sunt cerute de publicul larg. Din punctul meu de vedere situaţia e foarte clară. Propunerea acestui proiect de lege de către Uniunea Interpreţilor Profesionişti nici măcar nu ar trebui pus în dezbatere din motive evidente. Un post de radio este o afacere, iar din moment ce nu produci rating, în sens că postul respectiv nu este ascultat de publicul larg nu produci nici bani. Pe cale de consecinţă, rating-ul se face dacă piesele ce se aud la radio sunt cerute de ascultători în caz contrar rişti să falimentezi. De ce nu se aud piesele artiştilor autohtoni la radio? Pentru că nu-i ascultă nici dracu’, de aia! Desigur, nu în totalitate însă în proporţie de 90%  din produsul autohton are ca ţintă nunţile şi cumătriile. Ei bine, la radio nu e ca la cumătrii. Problema reală a aşa-zişilor artişti de fapt este una mai gravă. Dânşii ar trebui să se întrebe de ce nu sunt ascultaţi la radio, tv, cluburi etc. Şi dacă nu sunt ascultaţi, ce fel de artişti ai poporului mai sunt sau dacă sunt din moment ce poporul nu-i ascultă şi nici nu au interes faţă de ei şi de produsul lor autohton?! Ceea ce doresc să facă artiştii se numeşte abuz. Ei de fapt prin aceste presiuni exercitate asupra instituţiilor abilitate vor ca statul să îi ajute să dicteze cum şi în ce mod să gestioneze o afacere particulară, astfel ei să facă bani pentru că piesele lor sunt difuzate iar posturile de radio să fie falimentate, pentr că ce rating poţi face cu muzica autohtonă? Să fim serioşi. Cu muzică de cumătrie radio nu se face.   Am văzut că unii fac trimitere la statul Român unde se difuzează în mare parte produs autohton, stat în care artiştii scot hit după hit la nivel european şi mondial. Nici nu vreau să comentez tupeul de care dau dovadă unii artişti din Moldova. Eu însă sunt sigur că Dan Bălan nu are o problemă cu faptul că nu este o cotă rezervată pentru produsul autohton. Oare de ce? Stimaţi artişti cu pretenţii, reprofilaţi-vă în timp util cât încă nu aţi dispărut odată cu tot cu produsul vostru autohton. Eu personal sper că odată intraţi în grevă să nu mai ieşiţi măcar până îmi voi pierde interesul faţă de TV şi radio.

Imi pare rău că nu mai e ca în evu mediu când veneau nişte oameni şi spuneau că Dumnezeu le-a comunicat să-i ardă pe rug pe alţii care din motive strict personale nu se închinau la icoane şi cruci, că poate cine ştie, rezolvam problema preoţimii şi toată gloata de politruci era mulţumită şi am fi trăit într-o armonie, pentru că aşa s-a întâmplat multă vreme. Biserica spunea să ardem oameni pe rug că e creştineşte şi e cam în spiritul învăţăturilor. Creştine desigur! Zic asta din simplu motiv că eu m-am cam săturat să asist la abuzurile şi presiunile de care fac uz reprezentanţii lui Dumnezeu în Moldova. Nu m-ar fi deranjat cu nimic şi nu mă deranjează menirea dânşilor atât timp cât convingerile lor nu-mi afectează interesele mele, interese care în cazul de faţă îmi sunt constranse de aceşti indivizi în sutană făcând presiuni asupra unor angajaţi în instituţiile statului care îmi reprezintă aceste interese. Azi sinodul bisericii (altfel spus guvernul bisericii) a luat o hotărâre prin care îi va lipsi dintru început pe guvernanţi de accesul la Sfanta Taină a Impărtăşaniei. Cu alte cuvinte le-a cam îngrădit dreptul la credinţă guvernanţilor creştini ortodocşi. Şi suprapus peste unii mai ‘’slabi de înger’’ ar putea avea repercusiuni grave asupra conducerii şi administrării statului în care trăiesc. Şi asta e doar ‘’dintru început’’. Am înteles şi cu interzisu’, am înteles şi cum e cu lipsitu’ însă până una alta eu propun ‘’să-i dăm cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu’’. Dacă bisericii îi place să se afle în strânsă legătură cu statul propun să dotăm bisericile cu case de marcat şi tot în strânsă legătură cu statul să elibereze la cununii, botezuri şi altele facturi cu TVA inclus. Abia această măsură mi s-ar părea corectă, mai ales că banii colectaţi de biserică prin diferite scheme în mare parte provin de la pături sociale vulnerabile. Cum ar fi pensionarii spre exemplu. Dacă bisericii îi place cu statul atunci să facem să fie bine zic! PS: Dacă cineva are impresia că fac presiuni asupra bisericii nu are decât să trateze articolul ca atare.

Programe, proiecte, priorităţi, strategii, agende sunt cuvinte care de câteva zile umblă din gură-n gură pe la diferiţi actori politici dar care nu au ca scop decât să îi hrănească pe flămânzi cu iluzii. Noul Guvern vine cu noi promisiuni însă cu vechi proiecte creionate încă din 2009 şi a cărui agendă este arhiplină cu texte care aduc cu ele promisiuni din aceiaşi perioadă. Să analizezi proiectele şi programul cu care vine acelaşi Guvern mi se pare o pierdere de timp dacă oricum nu intentionează să se ţină de el. Iar eu am în cuvinte nenumărate experienţe anterioare şi tot atâtea termene expirate şi proiecte nefinisate. Analiza unei compuneri scrisă de guvern este total irelevantă în acest contex. Ce anume din experienţa ultimilor ani ne face să credem că în următoarele 100 de zile Guvernul se va ţine de realizarea proiectelor printate? Noul emitent? Cu privire la unul dintre multele obiective trasate şi anume lupta împotriva corupţiei Leancă a explicat chiar şi cum o să facă acest lucru. Mai exact va modifica proporţia femeilor angajate în structurile MAI şi va dota 1200 de poliţişti cu noi uniforme. Această măsură l-a convins pe şeful cabinetului de miniştri că actele de corupţie din rândurile structurilor MAI pur şi simplu vor fi extirpate.  Să presupunem prin absurd că Guvernul Leancă este bine intenţionat şi va duce la final aşa-zisa ‘’reformă a poliţiei’’ oricum rezultatul va fi un eşec total deoarece e uşor de identificat că ‘’marele plan’’ are ca scop să lichideze consecinţa şi nu cauza ori eu nu pot să cred că toată această demenţă presupune doar titluri pentru presă. Oricum ar fi eu personal în calitate de cetăţean aştept pe lângă marele program de guvernare, explicaţii concrete cum mai exact va face să ajungă la rezultatele propuse.

Eu ȋn privinţa poporului Moldovenesc dacă pot spune astfel sunt resemnat. Nu am aşteptări de la concetăţeni. Singurele pe care le creditez sunt aşteptările mele. Sigur, foarte complicată situaţia ȋn care mă găsesc dacă e să privim per ansamblu, deoarece trăiesc ȋntr-o ţară, ȋntr-o societate cum ar veni ȋn care mă lovesc de probleme rezolvabile doar cu ajutorul mulţimii. Astfel, inevitabil sunt nevoit să ȋnfrunt strânsura de oameni şi cumva sunt obligat să conlucrez cu ei la obţinerea unui nivel de trai mai ridicat, altul decât acesta pe care Filat ȋl consideră acceptabil de vreme ce odată ajuns ȋn fruntea guvernului nu s-a gândit la schimbări decât ȋn momentul ȋn care executivul a fost demis pe motiv ca e unul corupt. Și e complicat, pentru că s-a avut grijă ȋncă pe timpul comuniştilor ca mulţi cetăţeni absolut onorabili să nu-şi dorească un alt nivel. Și cumva le-a reuşit dacă moldovenii au votat ȋn majoritatea clar definită stabilitatea promisă de PCRM ȋn campania electorală. Noroc pe noi cu această alianţă care din resturi a mimat dorinţa populaţiei de a schimba direcţia spre o democraţie veritabilă. Pentru că ȋn realitate se vrea cu dictatură la noi. Și e necesară dacă e să mă ȋntrebaţi pe mine deoarece zi de zi această ţară cu oameni cu tot ȋmi livrează motive să cred ȋn această convingere a mea, cum spre exemplu e chiar acest bloc de simpatizanţi activi ai PCRM-ului. Și pe sistemu’ gramada cere vârf plus un minim de efort adăugat la urmatoarele alegeri avem toate şansele ca ȋn viitor Voronin să decidă pentru fiecare ȋn parte ce e bine şi ce e rău. Spun asta pentru că actualul guvern demis şi anume guvernul Filat a avut grijă ca alternativa ȋn faţa  doctrinei comuniste să fie linşată fără drept de apel. Și nu greşesc absolut deloc spunând doar guvernul Filat nu guvernul Alianţei, deoarece ȋn acest guvern s-a lucrat la comanda şefului şi asta o ştim cu toţii din stenogramele apărute ȋn presă dacă tot e să facem un exerciţiu de memorie. Acum ȋn zadar ȋncearcă PLDM-ul să paseze eşecul colegilor de alianţă ȋn special PL-ului atât timp cât ȋn Moldova sunt doar comuniştii şi proeuropenii. Diferenţa ȋntre partidele de alianţă ȋn prezent nu o face decât culoarea şi cifrele de această dată nu foarte importante. Eu sunt convins că tot răul e ȋn faţă, unde ne aşteaptă doar unul. Fără alternativă de această dată. 

Chiar dacă a suferit o pierdere deloc de neglijat, partidul comuniṣtilor are numele de partea lui. Desigur că rezultatele ultimelor sondaje erau de aṣteptat, însă chiar ṣi în astfel de condiṭii AIE prin acṭiunile sale din ultimul timp a pregătit PCRM-ul de alegeri. Acum mai puṭin contează cine e mai ‘’ Vlad’’ din alianṭă. Nici măcar dezertările din rândurile PL-ului  nu mai oferă ceea ce iniṭial promiteau. Într-un fel sunt dezamăgit de faptul că partidul comuniṣtilor se bucură doar de 29,5 %. Eu speram măcar la un 34,1 % din electorat. Oricum, opṭiunea cetăṭenilor este una incertă (ca ṣi veritabilitatea acestui sondaj de altfel )deoarece istoria ne-a demonstrat în repetate rânduri că simpatizanṭii partidelor de dreapta, în marea lor majoritate sunt total debusolaṭi ṣi la fel de indeciṣi. Cert însă e faptul că indiferent de fluctuaṭiile infantile ale partidelor de dreapta, Voronin în continuare e lider iar flamura clasei politice majoritare e roṣie ṣi cu unelte. Ṣi aṣa va fi, deoarece în toṭi aceṣti ani în care Voronin cu tot cu pioneri s-a aflat în opoziṭie, alianṭa nu a dat motive de repoziṭionare a partidelor în top preferinṭe. Ṣi când spun motive deja mi se pare că sunt prea generos. Chiar dacă nu suntem în campanie electorală, lupta pentru încrederea cetăṭenilor este atât de evidentă că altfel nu văd cum Filat ar mai poza disperat cu liderii externi de mână. Iar în acest film cu proṣti vedem partidele alianṭei cum se bat pe mărunṭiṣul unionist sau cel dornic de călătorie în UE doar cu paṣaportul , că doar ăsta’ e privilegiu ‘’ de fiṭe ’’ al integrării. Partidul comuniṣtilor îl găsim ṣi în acest context ca fiind unul matur întrucât mereu a ṣtiut să identifice consistenṭa alegătorilor în care te poṭi baza ṣi anume acei cetăṭeni stabili ṣi bine încadraṭi între graniṭele Moldovei ṣi nu pe cei din diaspora. Astfel, Voronin se bucură ṣi convieṭuieṣte cu poporul  pe care bine îl cunoaṣte, deoarece ṣi compătimirea are rostul ei. La moment Voronin este nevoit să facă ce ṣtie mai bine- absolut nimic. Lasând timpul să lucreze pentru el până la viitoarele alegeri când reconfirmate fiindui mandatele în parlament, restructurate se vor dovedi  ṣi priorităṭile oponenṭilor, iar atunci se va produce marea schimbare. Domnule Filat, între timp ocupă timpul cu ceva. Poate cu desfiinṭare ca partid a PNL? Să fie totuṣi cu bătăi. 

In societatea noastră banalitatea tinde să ne sufoce, deoarece peste tot unde te uiṭi, oriunde priveṣti, încotro îṭi îndrepṭi atenṭia se spun lucruri extraordinar de banale cu un aer de excepṭie, de profunzime ṣi de superioritate. Ṣi nu este acea banalitate simpatică. Nu! Este acea banalitate extrem de stereotipă, cea mai stereotipă , aia de lemn ca ṣi modul de exprimare de altfel, care este antrenat ṣi deja uzat în ‘’ale explicării’’. Evidenṭa lucrurilor este ambalată de unii care ne sunt prezentaṭi ca ṣi specialiṣti în domeniu, pe noi neînteresându-ne  trecutul unuia sau altuia, trecut care cumva ar putea aproba la nivel de conṣtienṭă măcar, veriticalitatea spuselor lor. Indiferent de faptul că specialiṣtii se trag din neam comunist care după răsturnarea puterii în stat au reevaluat principiile ṣi valorile democratice ṣi acum sunt aduṣi în platouri pe post de câini de pază ai libertăṭii în condiṭia în care ei nu sunt decât niṣte maidanezi flămânzi. Maidanezi care încearcă o răstălmăcire a principiilor democratice.  Odată cu căderea guvernului Filat, partidele de dreapta au intrat inevitabil dar previzibil în campanie electorală. Campanie care produce cu mult mai mult decât conducerea în sine. Măcar în campanie avem ceea ce ne omoară ca societate ṣi anume -gândirea pozitivă. E bine că ne ṭinem de speranṭă însă dăunator în cazul în care la bază nu avem absolut nici un motiv decât cel ce ṭine de oralitate ṣi nicidecum de materie palpabilă. Noi, electoratul cum ar veni, nici nu avem dreptul de a mai spera. Acest drept l-am pierdut acum ceva timp în urmă, când am încetat a mai livra conducerii dovezi clare (ca cele din 7 aprilie) că noua cetăṭenilor banali, ne pasă de noi ṣi de banii noṣtri.  Acesta ṣi fiind motivul de bază pentru care ne trezim ṣi ne culcăm cu aceleaṣi personaje identificate ca ‘’anonim’’ , banale cu pretenṭii de analiṣti politici, independenṭi ṣi nepărtinitori, care se contrazic dacă nu zilnic măcar săptămânal ṣi tot o fac. Pentru mine e clară misiunea pe care o are de îndeplinit analistu’ din platou pentru că nu e reinventată, e veche ṣi bine stabilită, care până la urmă nu cuprinde ṣi verificarea,  deoarece scopul de bază e să se audă de bine la TV ṣi mai ales care e culoarea sursei. In momentul în care ne autoverificăm, ne regăsim mereu ca fiind aceiaṣi spectatori care am asistat ṣi asistăm la o răfuială a unor indivizi cu care nu avem nimic în comun dar cu care am gasit o formă comună de supravieṭuire bazată pe stratificarea colectivului ale caror roluri sunt bine stabilite de unii în care nimeni nu mai credere. Insă ne complăcem.  Sunt oameni… tot felul de oameni… 

O nouă deviză pentru următoarea campanie electorală pe care presupun că o va adopta partidul lu’ Filat nu poate fi decât ‘’O Moldova integrată’’. Sigur, nu sună prea promiṭător însă e mai aproape de adevăr decât cea precedentă. ‘’Moldova fără comuniṣti’’ deja nu mai e valabilă de vreme ce PLDM conlucrează cu PCRM. Ca ṣi în cazul lui Roṣca, PLDM a evoluat datorită dorinṭei poporului de a înlătură comuniṣtii de la guvernare ṣi nu pentru că electoratul a dat crezare vorbelor aruncate în vânt de acest ‘’guru’’ al democraṭiei, cum că ar fi el mare meseriaṣ in viaṭă ṣi va duce Moldova pe culmile Europei. Din acest motiv, în cele din urmă PLDM-ul va fi taxat spre ‘’falimentare’’ la următorul scrutin. Reacṭia oamenilor nu a întârziat să apară în urmă conlucrării cu PCRM ṣi nu e de mirare, pentru că ‘’Moldova fără comuniṣti’’ în mintea electoratului nu presupune astfel de acṭiuni, ci dimpotrivă, însă ceea ce face Filat nu va duce decât la extirparea democraṭiei în Moldova. Mulṭi cetăṭeni deja s-au lăsat de democraṭie pentru că nu îi ajută nici capu’ da ṣi pentru că presupuṣii democraṭi au avut grijă ca dezamăgirea să ajungă la cote maxime. De altfel , chiar ṣi Ghipu s-a prins că în cazul în care se va ajunge la alegeri anticipate (partea 14) pe Filat, Lupu ṣi Ghimpu alianṭa nu-i va ajuta cu nimic, sau în cel mai bun caz îi va ajuta să formeze o opoziṭie cât de cât palpabilă. Ṣtiu că mulṭi din naivitate sau din prostie vor veni să mă contrazică, însă e firesc, deoarece nu vor fi din arealul meu de răspândire. Pe altă ordine de idei, personal cred că noi merităm ceea ce ne rezervă viitorul, pentru că în cazul moldovenilor viitorul l-am lăsat nu pe seama noastră, a poporului, ci pe mâna unor ‘’Vlazi’’ al căror interes este contrabanda, privatizarea ilegală ṣi multe alte porcării pe care de ce să vă mint, am obosit să le tot enumar… dar care pentru unii sunt atât de neexistente. Noi suntem preocupaṭi cu limba sau alte lucruri ale căror priorităṭi sunt departe de a fi ‘’de top’’ . In urma ultimelor evenimente am impresia că Filat lucrează pentru comuniṣti. Sigur, Filat deja a priceput că ‘’a fi de dreapta’’ nu mai este atât de productiv în ceea ce priveṣte popularitatea, îndeosebi acum când din motive care mie îmi scapă PD se bucură de o popularitate cât de cât de trecere în parlament ṣi în astfel de condiṭii se vede obligat cumva să convertească din electoratul PCRM-ului, deoarece la noi se vrea cu dictatura. (…) Sunt oameni… tot felul de oameni…

Banalul ‘’La mulṭi ani’’ de multă vreme reprezintă doar trei vorbe. Un clişeu folosit de majoritate în cele mai ipocrite momente. O urare care te include în rândul lumii, o expresie cu care eşti familiarizat şi dă bine în faṭa arealului tău de răspândire şi care cumva crează întodeauna senzaṭia că emitentului îi pasă câtuşi de puṭin de semenii săi. In cazul în care vrei să pari o persoană educată, sensibilă şi vrei să fii la nivel eşti invitat să faci abuz de această expresie, pentru că încă ṭine pe la noi. Dacă aş fi trăit într-o altă ṭară poate puneam botu’ la astfel de urări sau definiṭii spumoase cum e şi cea a altruismului spre exemplu. Insă aici sălăşluiesc. In Moldova, sensul expresiei ‘’La mulṭi ani’’ în cel mai bun caz are o formă metalică, exactă care are drept scop manipularea, indiferent de situaṭie, ocazie şi strat social. E folosită în prostie. Păcat de cei ce se prind mai greu. Ce le doresc moldovenilor?... mi-ar lua mult timp pentru a întocmi o listă la concret. Ceea ce nu o să fac. Un motiv ar fi că nu-mi doresc să fiu în rândul lumii, deoarece de multe ori rândul lumii este format în faṭa unor valori şi principii care nicidecum nu se intersectează cu ale mele, ba chiar pentru mine, în unele momente sunt destul de bizare. Drept consecinṭă, mă simt străin în ṭara mea. Nu vreau să mă dau acum drept far într-o mare agitată că nu am cum, însă sigur pot să am o părere. Personal, moldovenilor le doresc ca în noul an să fie mai egoişti… şi nu oricum, ci într-un mod inteligent. Ṣtiu că această afirmaṭie probabil a isterizat acum mulṭi cetăṭeni însă e singurul lucru ce mai poate da rezultate în ceea ce priveşte nivelul de trai mai bun din această ṭară, care cu toṭii îl dorim cu atâta intensitate şi pentru care nu facem absolut nimic ca să-l obṭinem. Sigur, această ‘’monstruozitate’’ la prima vedere subminează noṭiunea de societate însă pe fond produce exact contrariu. Dacă fiecare dintre noi am fi mai egoişti într-un mod inteligent, ar stimula aprig lupta pentru ‘’ce mi se cuvine’’ din partea statului, care în ṭările unde democraṭia guvernează este preocuparea numarul 1 în rândurile electoratului. La noi cu părere de rău se observă această lipsă de cerinṭă a cetăṭenilor faṭă de stat şi care se cufundă din ce în ce mai mult într-o stare de amorṭire, de băltire de zici că suntem nişte meduze, nişte vieṭuitoare aproape abstracte şi fără coloană. Maximum de efort pe care marea majoritate îl efectuează este mersul la vot şi atât. Dacă îi pui în faṭă o lavalieră se plânge 24/24 pe când în stradă e linişte şi pace. Nu există nicăieri pe planetă cetăṭeni minunaṭi şi conducere proastă. Cetăṭeni, NU dormiṭi liniştiṭi, instituṭiile statului NU lucrează pentru voi !!! Sunt oameni… tot felul de oameni… 

Sărbătorile vin în Chişinău :D