Moldova...ceva abstract

 Moldova...ceva abstract Moldova...ceva abstract


Un blog nu tocmai pentru fiecare...
RSS posts

Politica si Politici


Comenteaza





Pe cine mai urâm mâine?!


Conlucrăm cu criza de nervi. Suntem agitaţi, febrili, pregătiţi în orice clipă să punem la punct, să admonestăm, să luăm de guler. Ne-am întors în timp cu 20 de ani, când neamurile nu-şi mai vorbeau din cauza antipatiilor stimulate de apartenenţa la o anumită naţiune şi de doctrina politică pentru care militau. Avem o mare disponibilitate la ură iar voinţa este alimentată în fiecare zi de cursul politicii şi de repercusiunile ei care se răsfrâng asupra cetăţenilor. Ura a rămas, la fel ca în anii ’90, un instrument foarte eficient de manipulare şi o afacere profitabilă pentru cei care ştiu s-o mânuiască. Ura a scos partidele de dreapta din veşnica opoziţie. Efect de bumerang: astăzi, ura faţă de aceleaşi partide de dreapta umflă procentul PCRM-ului în sondaje iar altora le saltă ratingul.Specialişti în canalizarea urii faţă de regimul communist, liderii partidelor de dreapta ce au format coaliţia  sunt într-o situaţie dificilă. In ultima perioadă i-a luat pe toţi la rând: subiecţii urii au fost comuniştii, deputaţii lor bogaţi, posturile TV pe care le controlau şi toţi cei care nu vor ‘’cu europa’’. I-a cam epuizat. Pe cine o să dea vina acum, când lumea se va lămuri, în sfârşit, că ‘’Moldova fără comunişti’’ e la fel de ‘’comunistă‘’ şi chiar mai coruptă, mai săracă şi mai instabilă? Răspunsul îl putem obţine privind spre Partidul Liberal care a devenit ruda săracă şi ţapul ispăşitor a marilor familii proeuropene.Confruntaţi cu o scădere dramatică în sondaje în comparaţie cu aşteptările, liderii partidelor din coaliţie sunt obligaţi să vină în faţa poporului cu un gest radical, deoarece susţinând cursul european doar la nivel de oralitate nu mai impresionează pe nimeni. Ba mai mult, acţiunea în sine a devenit în timp una ridicolă şi ipocrită. Continuitatea de succes avea să fie în strânsă legătură cu eliminarea de pe scena politică a unor aliaţi, însă nu înainte de a direcţiona toate frustrările, nemulţumirile şi ura populară înspre descăpăţânaţi. Aici intervine momentul dificil: acţiunea de înlăturare a PL-ului de la putere şi plasarea sa în opoziţie a fost interpretată de popor nu ca o remaniere, ci doar ca o reglare de conturi cu peştii mari din fosta alianţă.In momentul în care poporul care încă nu a înţeles că Republica Moldova e la ani distanţă de UE va întelege într-un final, iar PLDM-ul şi PD-ul, Filat şi Plahotniuc vor fi văzuţi ca principalii vinovaţi. Oricine altcineva va plăti, poporul nu va fi satisfăcut, iar ura lor, a oamenilor este pe deplin justificată, căci ea e sinceră şi doare.Este, în schimb, total dezgustător spectacolul urii pe care diverşi neafiliaţi până nu demult, analişti şi tot felul de specimente îl joacă în fiecare seară la televizor. Să deplângi, înfundat într-un fotoliu la Condriţa, creşterea impozitelor, să le plângi de milă salariaţilor disperaţi din vila ta de milioane mi se pare forma cea mai abjectă de populism. Demagogia lor este la fel de supărătoare ca discursul lui Marian Lupu când e în bună formă- ‘’doi metri de bulbuci’’ !
Unde e Moldova ta


Când cei pentru care ţi-ai dat votul se bat pe puterea care le-ar asigura furajarea. Când presa a ajuns dependentă de părtinitate şi bagă clişee comunistoide, care, prin frecvenţă le transformă în banalităţi mizere. Când după ani de democraţie constatăm că ‘’Moldova fără sărăcie’’ a fost de fapt sloganul unor ‘’fizici’’ care pe bună dreptate l-au aclamat şi de fapt nu era în adresa electoratului. Când Moldova fără comunişti bălteşte în comunişti reinventaţi. Când cursul European e din ce în ce mai scump. Când aleşii îşi cumpără întreprinderile statului. Când magistraţii îşi justifică şpaga la televizor.Când corupţia te urmăreşte şi la interviuri. Când mizerabilul loc de muncă pe care l-ai căutat atâta timp nu-ţi asigură nici plata facturilor. Când ieşi în stradă călcând pe covorul de câini. Când strada proaspăt asfaltată este spartă pentru reasfaltare. Când de la guvernanţi, profesori la ospătari şi taximentrişti îţi umblă la portofel si se comportă ca nişte valutişti experimentaţi şi devotaţi. Când succesul este interpretat printre ‘’Iphoane’’ şi BMW-uri.Când neşcoliţii stabilesc norme morale. Când ţaţele proaste ţin discursuri zemoase la televizor. Când ziariştii fac politică şi deputaţii presă. Când legile sunt doar nişte texte scrise de unii dubioşi. Când marile proiecte devin mituri. Când investitorii sunt puşi pe fugă de autorităţi. Când preoţii fac politică. Când se protestează împotriva măsurilor anti-copiat. Când un bunic o înjură la supermarket pe femeia însărcinată doar pentru că nu se mişcă mai repede. Când poliţiştii propun ‘’înţelegeri’’. Când cel mai puţin cheltuim pe învăţământ. Când producătorii nu au piaţă de desfacere. Când se îngroaşă rândurile la obţinerea cetăţeniei străine. Când oamenii cultivaţi îşi caută viitorul chiar şi pe alte continente.Când toate aceste mizerii care prin 2009 le trâmbiţam sfârşitul fiinţează mai bine ca niciodată te întrebi… unde e Moldova ta?!...
Recomandat primarului din satul Colibaşi


Cu referire la un articol publicat pe site-ul Gazetadesud.md, de noul Centru de sănătate care se afla în construcţie în satul Colibaşi se bucură doar primarul. Dat fiind faptul că terenul pe care se construieşte noul Centru este ‘’fost’’ spaţiu verde amenajat, unii localnici dar şi colectivul pedagogic al instituţiei de învătământ în vecinătatea căruia se construieşte acest Centru, sunt cel puţin indignaţi de decizia consiliului local, care au aprobat cu unanimitate de voturi alocarea terenului pentru construcţia noului Centru de sănătate în imediata apropiere a instituţiei de învăţământ neluând în consideraţie riscurile la care vor fi supuşi elevii ginaziului. Primarul însă, spune că în viziunea sa corespunde perfect cerinţelor. De fapt, unanimitea de voturi a consiliului se clatină la primele întrebări. Directorul instituţiei de învăţământ care este şi membru al consiliului local Colibaşi, consideră ca votul său a fost o greşeală. Localnicii la rândul lor strâng semnături pentru încetarea lucrărilor. Ei consideră că renovarea vechiului spital ar fi o soluţie ideală. Medicul şef al spitalului din localitate, este îngrijorat de faptul că în noul sediu, personalul medical va fi obligat să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de înghesuială, deoarece un birou va fi împărţit de doi medici, plus că în proiect lipseşte sala de şedinţe. Cu toate astea, primarul spune că o adunare publică nu a fost posibilă de convocat, iar în cazul în care această adunare ar fi avut loc, nu crede că s-ar fi ajuns la alte concluzii. Cu acest subiect m-am intersectat pe Facebook unde am comentat, exprimându-mi şi susţinându-mi opiniile personale vizavi de acest subiect. A doua zi, ca-n filmele cu spioni, am fost telefonat de însuşi primarul satului Colibaşi Ion Dolganiuc cu pretenţia ca eu să-mi şterg comentariile pe care le făcusem pe Facebook, sugerându-mi că la vârsta mea, nu am nevoie de probleme. De care probleme nu a menţionat. Doar că eu sunt greu de intimidat, iar dacă tot discutăm cu reprezentanţii intituţiilor publice, ar fi corect să facem trimitere la drepturile garantate de constituţie şi mai cu seamă la libertatea de exprimare. Cu alte cuvinte e cam penală treaba asta Domn’ Primar din satul Colibaşi. Inţeleg că poate la dmneavoastră nu ajunge constituţia în întregime, însă ar fi de dorit să o citiţi în întregime. Problemele cu satul, cu localnicii, cu proiecte ‘’bombastice’’ ar trebui să vă ocupe tot timpul, deoarece calea înapoi de la primărie la benzinărie devine tot mai scurtă cu fiecare proiect de mare ‘’succes’’. 
Întru susţinerea artiştilor autohtoni: Intraţi în grevă generală !


Se pare că artiştii s-au luat cu nunţile şi au uitat complet de greva generală promisă acum ceva timp. Puţin  totuşi pentru a face uitată o măsură care ar ‘’revoluţiona’’ produsul muzical autohton. Aşacum au convenit, din septembrie, în cazul în care  instituţiile abilitate nu le satisface dorinţa de a majora cota de difuzare rezervată artiştilor autohtoni, de altfel cum s-a şi întâmplat, ar fi trebuit ca marile talente să intre în grevă generală în semn de protest faţă de autorităţi. Ei bine, de acestă grevă nu o să avem parte după cum bine vedem, deoarece pe lângă faptul că toamna artiştii le ia banu’ tinerilor însurăţei, greva generală presupune abţinere de la orice. De la evenimente ca ziua vinului unde ştim cu toţii că e un eveniment de o importanţă deosebită în Moldova, la cumetrii, botezuri, zile aniversare şi multe astfel de evenimente care umple agenda oricărei vedete care se respectă. Şi da, e foarte greu să renunţi tocmai atunci când cererea e la cote maxime. Ce-o fi fost în capul lor atunci când au scos pe gură o astfel de promisiune nu ştiu să răspund. Dar cu siguranţă intenţia de a pătrunde fraudulos (din punctul meu de vedere) pe o piaţă unde cerere nu există a fost şi cred că şi rămâne.  Sau poate greşesc. Poate că au înţeles şi ei că în Moldova greva nu ajută la nimic din moment ce este o formă de protest pasivă, în sens că nu deranjezi pe nimeni şi au constatat la rândul lor că protestul a fost subminat de diferiţi împătimiţi ai timpului pierdut, neşcoliţi care din pură prostie s-au dus la protest ca la dineu şi alţi cetăţeni absolut respectabili care au tratat protestul ca fiind o formă de manifestare bizară împotriva a orice însă nimic la concret, ceea ce a dus la călirea actualilor guvernanţi proeuropeni şi imunizarea lor la astfel de manifestaţii din partea cetăţenilor ale căror interese le reprezintă. Sau ar mai fi o variantă, deşi mi-e greu să cred că s-au prins, că în cazul în care ar intră în grevă, ar muri de foame instantaneu. E o constatare absolut reală, statistic vorbind. Marele lor venit fiind din ‘’evoluţii’’ în săli mici, cu un public dezinteresat unde adesea se urează ‘’casă de piatră’’ şi desigur, unde sunt plătiţi în plic. Oricare din variante ar fi, eu totuşi sper că în viitorul apropiat, măcar şi după ce strâng banii de la mese, săfacă un efort şi să intre în grevă. Nu de alta, dar îmi place să cred căodată intraţi în grevă ar fi o şansă ca ei să rămânăacolo pe mult timp înainte sau măcar până îmi pierd eu interesul faţă de audiovizualul de profil. 
O altă categorie de moldoveni


In Moldova se poate trăi destul de confortabil. Cunosc câţiva oameni fericiţi care merg la serviciu în office-uri luxoase, îşi fac cumpărăturile în magazine de fiţe unde-şi umplu coşul până la refuz, iar piaţa au văzut-o doar la TV într-o fracţiune de secundă, zapând isteric în căutarea postului Discovery. Nu se uită la ‘’ştiri pentru cretini’’ cum le place să le clasifice. Deci nu au văzut imagini cu morţi şi interviuri fără noimă. Nu citesc ziare. Noutăţile şi le iau de pe net sub formă de statusuri ale prietenilor care semnalează ambuteiaje pe străzi, înghesuială la Mall şi vreme bună de mers pe malul lacului. Acasă trăiesc în realitatea serialelor străine. Cunosc toate dedesupturile politicii House of Cards, iar clipele geniale le trăiesc alături de Dr. House. Tot anul, aşteaptă concediul să meargă la părinţi iar în ultima săptămână îşi încarc bateriile pentru încă un an de muncă, pe malul mării, departe de posibilitatea de a întâlni concetăţeni pentru care pachetul all inclusive se rezumă la meniul bogat şi divers . Se simt bine în lumea lor care le permite izolarea de marile mizerii ale acestei ţări. La alegeri nu participă. S-au lăsat de acest ‘’sport’’ din perioada când comuniştii sărbătoreau al 2-lea mandat. Au renunţat şi sunt puţin spre deloc dezamăgiţi de clasa politică. Au înţeles în timp util că în perioada vieţii lor schimbări majore nu o să existe. Şi asta i-a ajutat mult, încât şi-au creat propriul lor sistem în care statul mai puţin este implicat. ‘’Reforma’’ individuală şi-au facut-o singuri şi ideea de a se adapta voinţei majorităţii a fost exclusă din start. Nu poţi să faci o revoluţie cu ei pentru binele poporului dar nici de dansul pinguinuluinu au auzit vreodată. Iar interesele lor nu se intersectează cu ale majorităţii şi asta e o cauză a stării lor de bine. Sigur, probleme au şi ei: bateria tabletei care de-al dracu’ se descarcă mai rapid decât şi-ar dori, cozile formate la unele ghişee, stresul cumpărăturilor, înjurăturile pe care le aud copiii în stradă, iar ridicând puţin miza, probleme cu banca, cu taxele exagerate nejustificate, lipsa autostrăzii care îi obligă să-şi petreacă la volan o bună parte din timp şi multitudinea de sărbători, care, le dă planurile peste cap ori de câte ori acestea sunt marcate cu program de lucru cu orar special. Insă, spre deosebire de majoritatea cetăţenilor care trăiesc zilnic la limita atacului cerebral şi a căderei nervoase, aceşti oameni îşi consumă violenţa acumulată pe parcursul zilei, în sala de forţă sau în sângeroase înfruntări din World of Warcraft. Îi doare în cot de Republica Moldova, cum de altfel şi Moldovei îi este indeferent de existenţa lor. Sunt conştienţi că nu fac parte din această societate moldovenească şi simt asta pe bune. Pentru ei, Moldova e doar o ţară în care îşi au domiciliu şi locul în care, într-un moment de slăbiciune, au decis să rămână. 
Filat cel virgin


Ne întoarcem pe vremea lui Filat. Nu m-am îndoit nicio clipă că va reveni. Speram doar că, după eşecul vizibil pe care l-a suferit guvernul peste care patron era, să stea departe de microfoane ceva mai mult timp. Nu a fost să fie. Cumva sondajele i-a dat de înţeles că memoria moldovenilor e din ce în ce mai scurtă şi acest lucru nu are decât să-l bucure. In momentele mele bune speram să nu-l mai aud. Să nu-l mai văd la comemorări şi festivaluri, inaugurări şi inundaţii, paparaţat cu copii în braţe şi nici pupându-se cu pensionari necăjiţi în timp ce dă indicaţii preţioase pe şantierele Moldovei.O vreme a stat pitit şi cel mai probabil vorbind la telefon. Apoi, convins că oamenii au ţinere scurtă de minte a început să iasă: mai întâi sfios pe la comemorări. Apoi a vizitat şantierul de construcţie a unei săli de sport într-un sat modest. Proiect pe care şi l-a asumat. Din start cu oameni mai puţini, apoi cu oameni din ce în ce mai mulţi, lărgind câte puţin cercul până a ajuns din nou pe nesimţite în online-ul particularilor. Profitând că parlamentul e în Caraibe iar presa e în criză de subiecte, Vlad Filat a revenit la hainele de binevoitor dedicat poporului şi numai. Detaşat de ceea ce se întâmplă în conducerea ţării, ţine cursuri de ştiinţe politice şi face analize. In realitate, postura de preşedinte al PLDM îl obligă la populism şi la campanie electorală care cumva merg mână-n mână. Ar fi fost de bun simţ să apară în reviste colorate ca cel mai râvnit burlac. Ghinion pe noi că ştie foarte bine să ne facă ştirile. Iar cei din presă nu-l dezamăgesc şi pe cale de consecinţă, nici rezultatele nu întârzie să apară. Resuscitarea liderului Vlad Filat până-n decembrie 2014 va fi un succes, atunci când potrivit aptitudinilor şamanice ale acestuia se vor ‘’întâmpla’’ alegerile parlamentare.Este vară şi ţara este guvernată la plesneală. Toată lumea e la mare sau în opoziţie. Ne-am întors în timp. Impotenţa, amatorismul şi infantilismul guvernului Leancă deschid la rândul lor buletinele de ştiri. Trăim un deja vu continuu.
Suntem prea deştepţi pentru propriul nostru bine


Problema cu moldovenii este că sunt foarte deştepţi. La orice colt de stradă găseşti câte unu care te îndrumă şi te scoate aproape forţat din neştiinţa în care bălteşti. Dacă ai o problemă de orice natură ar fi ea şi o expui public, sigur se găsesc minimum 20-30 de experţi în domeniu care te lămuresc şi-n dungă cu tot ce ţine de binele tău. Suntem un popor de oameni fundamental serioşi, profunzi, instruiţi, cunoscători dar care nu sunt în stare să punem la punct un sistem medical demn de prezentul în care ‘’ne întâmplăm’’.Noi nu suntem în stare să turnăm asfalt, nu suntem în stare să avem spitale, nu suntem în stare să facem agricultură într-o ţară agrară, nu suntem în stare să punem un preşedinte fără să aibă probleme evidente, nu suntem în stare nici măcar să ne gândim la astfel de probleme, în rest suntem foarte capabili. Dăunator este că  încă ne preocupă monumentele şi limba. Comunismul şi unionismul. Şi asta în condiţiile în care manualele ne sunt donate. O astfel de abordare poate fi legitimă într-o ţară de pe un continent celebru, unde în prezent, a şti să citeşti e un lux. In momentul în care UE din motive care îmi scapă poartă dialog şi este interesată de soarta ţării tale măcar la nivel de oralitate, totuşi nu poţi să ai o abordare alta decât una firească şi echilibrată. După mine, problema de bază a acestei ţări ar fi economia, care în prezent practic nu există. Când o ţară ajunge la o economie acceptabilă în anul 2013 măcar din punct de vedere organizaţional, problemele de ordin identitar se rezolvă de la sine. Poate dacă nu am fi atât de profunzi şi deştepţi ne-ar ieşi mai bine tot felul de lucruri banale dar foarte utile pentru noi. Ca învăţământul spre exemplu. Cât de complicat poate fi reabilitarea sistemului educaţional? Oamenii care populează la un moment dat un teritoriu se numesc popor atunci când au conştiinţa generaţiilor dispărute şi a celor viitoare. Mai ales celor viitoare. Un popor există în timp nu doar în spaţiu, altfel nu e decât o strânsură mai mare de oameni în căutare de hrană şi senzaţii. Noi, cu siguranţă suntem nişte unii flămânzi în căutare de senzaţii fără conştiinţa generaţiilor viitoare. Poate dacă am mai tăia din profunzime şi am gândi aprioric, poate dacă ne-ar preocupa mai mult necesarul firesc,  ar exista o şansă de reabilitare a mentalului colectiv şi doar astfel s-ar putea să aflăm că adevărata lume e mai mare decât lungul nasului. 
Jurnaliştii şi telespectatoru’


In presa din Moldova nu prea mai există diferenţe între interesul public şi interesul publicului. Acea decantare a ştirilor de care făceau uz unele posturi şi platforme de ştiri cu pretenţii de surse qality au dat iama-n topuri cu iz erotic sau porno iar cei mai inventivi combină pornografia cu tragedia producând un potpuriu mediatic de succes. Astfel, în criză de morţi şi violuri dar mai ales în criză de interviuri cu retardaţi, jurnaliştii ajung să amuşine chiloţii diferitor vedete consacrate, scoase din anonimat de revistele colorate, care servesc drept  sursă de informare coafezelor şi nu numai. Odată cu sezonul estival jurnaliştii ţin cu tot dinadinsul să ne pună la curent cu topuri inepte, filmuleţe atestate de internauţi cretini ca fiind de interes public, poziţii sexuale în funcţie de zodie şi alte inepţii gen. Presa, nu în totalitate însă în semi-integralitatea ei desigur se adresează semidocţilor, celor dornici să vadă morţii cu vată-n nas şi multe violuri, de dorit în direct şi la o ora de vârf. Sigur, dacă întrebi telespectatorul la ce se uită mai des, Dicovery şi National Geographic sunt nominalizate instantaneu, iar dacă continui discuţia cu încredere îţi va povesti cu lux de amănunte cine a mai pozat sexi, ce vedetă s-a mai făcut de râsul lumii, ce înjurături se mai aud prin Parlament însă de semnificaţia şi ce presupune o moţiune de cenzură s-ar putea să nu fi auzit vreodată.Televiziunea NU educă aşa cum susţine o bloggeriţă înfumurată pe o reţea de socializare. Ba mai mult, buletinele de ştiri de la unele posturi TV dăunează grav, deoarece ştirile şi-au câstigat numele de bârfă, ori bârfa nu e jurnalism. Că telespectatorul e mahalagiu şi este, pe tine jurnalist nu te întreptăţeşte nimic spre a livra bârfe şi mai ales să le încadrezi ca fiind de interes public. Dacă totuşi se ajunge la asta cum se practică la noi, atunci nu te mai numeşti ştirist şi tu post de televiziune nu prezinţi buletin de ştiri. Faptele care ţin de interesul public sunt faptele care au relevanţă pentru viaţa oamenilor. Temele că o penibilă şi-a vândut virginitatea pe net, era sau nu era beată rangă Rihanna la concert ţine de mahala nu de ştiri în adevăratul sens al cuvântului. Dacă aptitudinile unui jurnalist se limitează la ’’şoc, vezi aici’’ atunci bine. 
Artiştii, pretenţiile şi abuzul


Artiştii autohtoni au ieşit din nou la rampă prezentându-şi nemulţumirea şi ameninţă cu o grevă generală dacă până în toamnă autorităţile nu vor obliga radiodifuzorii şi posturile de televiziune să majoreze volumul cotei de difuzare la 50% a producţiei autohtone. Cu alte cuvinte, artiştii îşi doresc să-şi audă piesele la radio pentru că sunt piese fabricate în Moldova şi nu pentru că sunt cerute de publicul larg. Din punctul meu de vedere situaţia e foarte clară. Propunerea acestui proiect de lege de către Uniunea Interpreţilor Profesionişti nici măcar nu ar trebui pus în dezbatere din motive evidente. Un post de radio este o afacere, iar din moment ce nu produci rating, în sens că postul respectiv nu este ascultat de publicul larg nu produci nici bani. Pe cale de consecinţă, rating-ul se face dacă piesele ce se aud la radio sunt cerute de ascultători în caz contrar rişti să falimentezi. De ce nu se aud piesele artiştilor autohtoni la radio? Pentru că nu-i ascultă nici dracu’, de aia! Desigur, nu în totalitate însă în proporţie de 90%  din produsul autohton are ca ţintă nunţile şi cumătriile. Ei bine, la radio nu e ca la cumătrii.Problema reală a aşa-zişilor artişti de fapt este una mai gravă. Dânşii ar trebui să se întrebe de ce nu sunt ascultaţi la radio, tv, cluburi etc. Şi dacă nu sunt ascultaţi, ce fel de artişti ai poporului mai sunt sau dacă sunt din moment ce poporul nu-i ascultă şi nici nu au interes faţă de ei şi de produsul lor autohton?! Ceea ce doresc să facă artiştii se numeşte abuz. Ei de fapt prin aceste presiuni exercitate asupra instituţiilor abilitate vor ca statul să îi ajute să dicteze cum şi în ce mod să gestioneze o afacere particulară, astfel ei să facă bani pentru că piesele lor sunt difuzate iar posturile de radio să fie falimentate, pentr că ce rating poţi face cu muzica autohtonă? Să fim serioşi. Cu muzică de cumătrie radio nu se face.  Am văzut că unii fac trimitere la statul Român unde se difuzează în mare parte produs autohton, stat în care artiştii scot hit după hit la nivel european şi mondial. Nici nu vreau să comentez tupeul de care dau dovadă unii artişti din Moldova. Eu însă sunt sigur că Dan Bălan nu are o problemă cu faptul că nu este o cotă rezervată pentru produsul autohton. Oare de ce? Stimaţi artişti cu pretenţii, reprofilaţi-vă în timp util cât încă nu aţi dispărut odată cu tot cu produsul vostru autohton. Eu personal sper că odată intraţi în grevă să nu mai ieşiţi măcar până îmi voi pierde interesul faţă de TV şi radio.
Cine a picat bac-ul ?!


Nivelul de promovabilitate de 58 % nu e o surpriză. Procentul mare de nereuşită mi se pare un preţ corect pentru un lucru foarte important: reabilitarea unei instituţii. Mulţi ani la rând bac-ul a fost un examen demonetizat şi nu-l lua numai cine nu voia, prin diversitatea de metode pe care o aveai la dispoziţie, printre care cea de a învăţa nu era de bază. Metoda de a lua bac-ul prin cumpărare era la îndemână şi condiţiile erau create de sistemul educaţional împreună şi mai ales cu dascălii. Azi, asistăm la o tragedie care aduce cu ea de fapt o mare victorie a ministerului educaţiei.Rezultatul în acest an nu e nici un şoc, deoarece are o explicaţie. Pe lângă faptul că învăţământul este la fel de distrus cum este şi această ţară sau poate mai grav de atât, în acest an nu s-a mai putut copia pe rupte. De fapt, cifra şi aşa nu este una reală, iar aceasta este un motiv întemeiat ca pe viitor ministerul educaţiei să-şi îmbunătăţească metodele de combatere a copiatului şi de această dată ar trebui şi după cum se vede este necesar să pună la punct supraveghetorii care de fapt fac o mare parte din acest joc murdar. Pretexte sunt multe, iar supravegherea video a absolvenţilor şi stresul provocat de acestea nu-şi găseşte locul în acest context. Mie greu să cred că filmarea tâmpeşte. Şi nu, nu sunt ironic, pentru că stresul la bac a fost şi va exista cu sau fără camere de supraveghere. Lipsa banilor pentru meditaţii e un nou pretext în rândurile corigenţilor. De ce ai avea nevoie de meditaţii după 12 ani de studii? E un bacalaureat nu e teză de master! Pe altă ordine de idei, la fel mi-e greu să cred că cei care au venit în prima sesiune cu speranţa copiatului sau a cumpăratului acestui examen vor reuşi timp de câteva zile să recupereze handicapuri majore, acumulate de obicei în ani.Cine a picat bac-ul? Este o întrebare cu multe răspunsuri clar definite: de la stat până la părinţi toate pot fi acreditate. Totuşi în fruntea eşecului, cu riscul de a deveni o ţinţă a înjurăturilor, îmi permit să cred că conducerea comunistă în perioada celor 8 ani de activitate prin lipsa lor de acţiune au contribuit la dezvoltarea unui sistem educaţional corupt şi ineficient, care în prezent se confruntă cu probleme majore.Indignarea comuniştilor faţă de rezultatele de la bacalaureat mi se pare o mare mizerie şi o notă maximă de ipocrizie. La fel ca toţi erau la curent cu ceea ce se întâmplă în învăţamânt şi nu de azi, doar ca acest eveniment este încă un bun prilej de a manipula opinia publică care la noi încă ţine, deoarece percepţia la acest nivel, dacă e să fiu realist, nu e accesibilă maselor.
Să dăm cezarului ce-i al cezarului !


Imi pare rău că nu mai e ca în evu mediu când veneau nişte oameni şi spuneau că Dumnezeu le-a comunicat să-i ardă pe rug pe alţii care din motive strict personale nu se închinau la icoane şi cruci, că poate cine ştie, rezolvam problema preoţimii şi toată gloata de politruci era mulţumită şi am fi trăit într-o armonie, pentru că aşa s-a întâmplat multă vreme. Biserica spunea să ardem oameni pe rug că e creştineşte şi e cam în spiritul învăţăturilor. Creştine desigur! Zic asta din simplu motiv că eu m-am cam săturat să asist la abuzurile şi presiunile de care fac uz reprezentanţii lui Dumnezeu în Moldova. Nu m-ar fi deranjat cu nimic şi nu mă deranjează menirea dânşilor atât timp cât convingerile lor nu-mi afectează interesele mele, interese care în cazul de faţă îmi sunt constranse de aceşti indivizi în sutană făcând presiuni asupra unor angajaţi în instituţiile statului care îmi reprezintă aceste interese.Azi sinodul bisericii (altfel spus guvernul bisericii) a luat o hotărâre prin care îi va lipsi dintru început pe guvernanţi de accesul la Sfanta Taină a Impărtăşaniei. Cu alte cuvinte le-a cam îngrădit dreptul la credinţă guvernanţilor creştini ortodocşi. Şi suprapus peste unii mai ‘’slabi de înger’’ ar putea avea repercusiuni grave asupra conducerii şi administrării statului în care trăiesc. Şi asta e doar ‘’dintru început’’.Am înteles şi cu interzisu’, am înteles şi cum e cu lipsitu’ însă până una alta eu propun ‘’să-i dăm cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu’’. Dacă bisericii îi place să se afle în strânsă legătură cu statul propun să dotăm bisericile cu case de marcat şi tot în strânsă legătură cu statul să elibereze la cununii, botezuri şi altele facturi cu TVA inclus. Abia această măsură mi s-ar părea corectă, mai ales că banii colectaţi de biserică prin diferite scheme în mare parte provin de la pături sociale vulnerabile. Cum ar fi pensionarii spre exemplu. Dacă bisericii îi place cu statul atunci să facem să fie bine zic!PS: Dacăcineva are impresia căfac presiuni asupra bisericii nu are decât să trateze articolul ca atare.
Despre Octavian Ţîcu şi cum am putea să-l repunem în funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului


Dacă unii’ au aşteptat să prindă o ocazie să se facă utili societăţii astfel să contribuie la o dezvoltare politico-socială în această ţară, momentul a sosit. Şi aici ţin să menţionez cât de mult ar conta acum o manifestare întru susţinerea ministrului Octavian Ţîcu. E bine şi cu like-urile pe facebook, e bine şi să scrii comentarii pe diferite site-uri, însă acum e nevoie ca cetăţeanu’ care simte că nu e doar un cretin cu pretenţiile de rigoare să lase măcar 2 ore netu’ şi să iasă în piaţă pentru a promova adevăratele valori la fucţiile înalte. Cum e cazul fostului ministru al Tineretului şi Sportului care cu siguranţă reprezintă o valoare în Republica Moldova.Sigur, nu suntem România unde în momentul în care Raed Arafat a fost demis au ieşit în stradă câteva mii de cetăţeni în adevăratul sens al cuvântului însă măcar o mie tot am putea să ne strângem şi să arătăm guvernului că nu avem nevoie de un nou ministru corupt ci de un ministru care chiar se ocupa de obligaţiunile sale conform  fişei postului.Aici nu e vorba de partide, de culori şi simboluri este vorba despre acei oameni responsabili pe care tot îi căutăm să le înmânâm puterea pentru a face ceva pentru noi, oamenii de rând cum ar veni. Motivul pentru care nu a fost repus în funcţie, circumstanţele şi împrejurările frizează oligofrenia şi cât de nedreptă nu ar părea situaţia aşa şi va rămâne dacă noi care credem că ceea ce se întâmplă este nedrept nu luăm atitudine şi nu ne manifestăm acolo unde părerea noastră contează, acolo unde cei de la conducere nu ne pot ignora şi anume în stradă!Chiar dacă perioada în care a ocupat funcţia de ministru a fost una extrem de scurtăa fost suficientăpentru a se face auzit în toată ţara şi nu cum ne-am obişnuit cu alţi miniştri prin scandaluri de mită sau cum e cazul ministrului Octavian Bodişteanu cu spălare de bani, ba din contra prin profesionalismul de care a dat dovadă şi activităţile sale care inevitabil odatăcu ele a dus spre o dezvoltare a unui minister uitat de guvern dar care ar putea contribui la crearea imaginii Republicii Moldova. Să nu uităm că anume acest minister se ocupă de viitorul profesional al medaliaţilorMoldovei la competiţii europene şi mondiale, care pentru ţara noastră în prezent are o importanţă extraordinară.Dacă în acest moment societatea civilă nu ia atitudine cu privire la repunerea în funcţie a acestui ministru de o rară valoare deosebită atunci să nu ne mai plângem de situaţia în care ne găsim, deoarece puterea e în mâinile noastre şi asta se poate de dovedit printr-o manifestare întru susţinerea fostului ministru Octavian Ţîcu şi repunerea sa în funcţie.
Priorităţile Guvernului Leancă pentru 100 de zile e doar un titlu’ pentru presă


Programe, proiecte, priorităţi, strategii, agende sunt cuvinte care de câteva zile umblă din gură-n gură pe la diferiţi actori politici dar care nu au ca scop decât să îi hrănească pe flămânzi cu iluzii. Noul Guvern vine cu noi promisiuni însă cu vechi proiecte creionate încă din 2009 şi a cărui agendă este arhiplină cu texte care aduc cu ele promisiuni din aceiaşi perioadă.Să analizezi proiectele şi programul cu care vine acelaşi Guvern mi se pare o pierdere de timp dacă oricum nu intentionează să se ţină de el. Iar eu am în cuvinte nenumărate experienţe anterioare şi tot atâtea termene expirate şi proiecte nefinisate. Analiza unei compuneri scrisă de guvern este total irelevantă în acest contex. Ce anume din experienţa ultimilor ani ne face să credem că în următoarele 100 de zile Guvernul se va ţine de realizarea proiectelor printate? Noul emitent? Cu privire la unul dintre multele obiective trasate şi anume lupta împotriva corupţiei Leancă a explicat chiar şi cum o să facă acest lucru. Mai exact va modifica proporţia femeilor angajate în structurile MAI şi va dota 1200 de poliţişti cu noi uniforme. Această măsură l-a convins pe şeful cabinetului de miniştri că actele de corupţie din rândurile structurilor MAI pur şi simplu vor fi extirpate. Să presupunem prin absurd că Guvernul Leancă este bine intenţionat şi va duce la final aşa-zisa ‘’reformă a poliţiei’’ oricum rezultatul va fi un eşec total deoarece e uşor de identificat că ‘’marele plan’’ are ca scop să lichideze consecinţa şi nu cauza ori eu nu pot să cred că toată această demenţă presupune doar titluri pentru presă.Oricum ar fi eu personal în calitate de cetăţean aştept pe lângă marele program de guvernare, explicaţii concrete cum mai exact va face să ajungă la rezultatele propuse.
Marea desfătare orgiastică a noului guvern


Nu e prilej pentru a deschide şampania, dar nici pentru sinucidere în masă. Da, ‘’proeuropenii’’ sunt din nou la butoane. Acolo unde şi-au dorit cu scrâşnet de dinţi. Au avut timp să constate că la guvernare e infinit mai greu decât în veşnica opoziţie dar totodată şi mai profitabil. Probabil acesta e motivul pentru care au tăiat în carne vie astfel obţinând numărul suficient de voturi. Au corupt pe cine a fost nevoie fără nici o reţinere şi iată acum Moldova are un nou guvern. Nou că vorba vine. In realitate însă e mai uzat ca niciodată.Ceea ce e în neregulă cu acest nou guvern este faptul că nu beneficiază de susţinerea populaţiei. Dacă mâine s-ar fi făcut alegeri anticipate guvernul ar fi avut cu totul şi cu totul altă componenţă, iar actualii reprezentanţi ai guvernului ar fi fost uitaţi în secunda doi. Majoritatea creată de fapt este una artificială care a fost posibilă doar cu ajutorul unor actori gen Hadârcă care nu e ‘’prea’’ decis pentru ce doctrină politică militează. Sigur, sunt discuţii şi discuţii însă un lucru e cert: populaţia republicii Moldova nu şi-a dorit din nou acest guvern corupt. Şi nici pe Leancă premier.Acum văd cum presa încearcă să-l instituie pe noul prim-ministru ca pe o mare vedetă. Ba mai mult, dacă e să judeci după titlurile site-urilor de profil ai spune că e un mare star porno, el decât că e virgin (dacă mi se permite paralela). Chiar însuşi preşedintele ţării (o altă vedetă din revista coafezelor) a făcut un efort şi a ieşit la rampă cu un discurs zemos întru susţinerea democraţiei care în capul lui este reprezentată de acest domn numit Leancă şi şleahta sa de miniştri penali. Coagulantul forţelor de dreapta aşa cum se pretinde afi acest Iurie Leancă nu este legitimat de un mare număr de alegători sau măcar unul majoritar. Nu are în spate o susţinere populară aşa cum presupune o democraţie veritabilă. Democraţia nu este atunci când se impune prin diferite scheme până la urmăfrauduloase. Chiar dacă la moment s-au stors aceste voturi în viitor nu avem garanţia unui guvern funcţional şi îmi permit să cred acest lucru deoarece există un precedent în istoria guvernării coaliţiei de dreapta. Dupăcum a spus şi Voronin, aceastăcoaliţie nu va scoate rezultate. Eu cred în aceastăipoteză şi motivele sunt cât se poate de evidente. Mai presus de interesul naţional există interesul personal sau interese restrânse, iar cele două nu pot merge mână-n mână. (...) 
S-a dus dracu’ alternativa.


Eu ȋn privinţa poporului Moldovenesc dacă pot spune astfel sunt resemnat. Nu am aşteptări de la concetăţeni. Singurele pe care le creditez sunt aşteptările mele. Sigur, foarte complicată situaţia ȋn care mă găsesc dacă e să privim per ansamblu, deoarece trăiesc ȋntr-o ţară, ȋntr-o societate cum ar veni ȋn care mă lovesc de probleme rezolvabile doar cu ajutorul mulţimii. Astfel, inevitabil sunt nevoit să ȋnfrunt strânsura de oameni şi cumva sunt obligat să conlucrez cu ei la obţinerea unui nivel de trai mai ridicat, altul decât acesta pe care Filat ȋl consideră acceptabil de vreme ce odată ajuns ȋn fruntea guvernului nu s-a gândit la schimbări decât ȋn momentul ȋn care executivul a fost demis pe motiv ca e unul corupt. Și e complicat, pentru că s-a avut grijă ȋncă pe timpul comuniştilor ca mulţi cetăţeni absolut onorabili să nu-şi dorească un alt nivel. Și cumva le-a reuşit dacă moldovenii au votat ȋn majoritatea clar definită stabilitatea promisă de PCRM ȋn campania electorală. Noroc pe noi cu această alianţă care din resturi a mimat dorinţa populaţiei de a schimba direcţia spre o democraţie veritabilă. Pentru că ȋn realitate se vrea cu dictatură la noi. Și e necesară dacă e să mă ȋntrebaţi pe mine deoarece zi de zi această ţară cu oameni cu tot ȋmi livrează motive să cred ȋn această convingere a mea, cum spre exemplu e chiar acest bloc de simpatizanţi activi ai PCRM-ului. Și pe sistemu’ gramada cere vârf plus un minim de efort adăugat la urmatoarele alegeri avem toate şansele ca ȋn viitor Voronin să decidă pentru fiecare ȋn parte ce e bine şi ce e rău. Spun asta pentru că actualul guvern demis şi anume guvernul Filat a avut grijă ca alternativa ȋn faţa  doctrinei comuniste să fie linşată fără drept de apel. Și nu greşesc absolut deloc spunând doar guvernul Filat nu guvernul Alianţei, deoarece ȋn acest guvern s-a lucrat la comanda şefului şi asta o ştim cu toţii din stenogramele apărute ȋn presă dacă tot e să facem un exerciţiu de memorie. Acum ȋn zadar ȋncearcă PLDM-ul să paseze eşecul colegilor de alianţă ȋn special PL-ului atât timp cât ȋn Moldova sunt doar comuniştii şi proeuropenii. Diferenţa ȋntre partidele de alianţă ȋn prezent nu o face decât culoarea şi cifrele de această dată nu foarte importante. Eu sunt convins că tot răul e ȋn faţă, unde ne aşteaptă doar unul. Fără alternativă de această dată. 
Apărarea lui Plahotniuc e constituţia


Zvonurile care circulă ȋn presa lu’ Filat cum că membri Curţii Constituţionale ar fi subordonaţi politic sau mai exact ȋl deservesc pe Plahotniuc sunt total irelevante ȋn contextul deciziei de astăzi a Curţii Constituţionale. Zic asta deoarece azi CC nu a făcut decât să respecte constituţia pe care PLDM ȋn frunte cu Filat o divinizează ocaziţional dar mai ales la nevoie.Decizia Curţii Constituţionale a fost una cât se poate de previzibilă şi legală. Nemulţumirea celor din PLDM vine din ‘’paguba’’ produsă de aceasta la nivel de partid şi care are ca rază de acţiune cât cuprinde partidele PLDM şi PCRM. De altfel acele partide care au ‘’legalizat’’ un guvern demis cu scopul de a-şi pregăti terenul pentru anticipate. Decizia emisă de CC este una până la urmă de bun simţ care vine ȋn apărarea cetăţenilor ferindu-i de un guvern defectuos demis pentru fapte de corupţie şi activitatea căruia ar avea drept consecinţă repercusiuni grave asupra alegătorilor ȋn prima instanţă. Marea indignare ar fi fost dacă membrii curţii ar fi acreditat un guvern demis. Abia aici ar fi fost probleme. De altfel, CC a procedat perfect legal şi a dat curs unui demers perfect democratic ȋn care demiterea guvernului a fost posibilă cu o majoritate de voturi. Cât de legal ar fi fost ca guvernul vremelnic cu votul de neȋncredere să-şi continuie activitatea nestingherit?  Care ar fi fost rostul votului de neȋncredere obţinut prin moţiunea de cenzură? Sunt ȋntrebări cu răspunsuri cât se poate de evidente. De fapt, PLDM-ul are un precedent când a ȋncercat să-l repună ȋn funcţie pe Filat cu sprijinul lui Timofti după ce a fost exprimat votul majoritar ȋmpotriva lui ȋn calitate de Prim-ministru şi a guvernului său. Scopul Curţii Constituţionale este să vegheze la respectarea constituţiei, iar ȋn cazul de faţă, aceasta şi-a făcut datoria ireproşabil. Cine are de pierdut şi cine are de câştigat, astea sunt alte teme de discuţie care ar trebui abordate ȋntr-un alt context , altul decât cel din aria juridicului.De aici şi concluzia că apărarea lu’ Plahotniuc e constituţia. Iar dacă decizia cât se poate de transparentă şi legală presupune că lucrează ȋn favoarea lui, atunci bine. Eu nu pot să admit că această decizie este una defectuoasă  atât timp cât ea este legală. 
Cu PCRM în suflet …


Chiar dacă a suferit o pierdere deloc de neglijat, partidul comuniṣtilor are numele de partea lui. Desigur că rezultatele ultimelor sondaje erau de aṣteptat, însă chiar ṣi în astfel de condiṭii AIE prin acṭiunile sale din ultimul timp a pregătit PCRM-ul de alegeri. Acum mai puṭin contează cine e mai ‘’ Vlad’’ din alianṭă. Nici măcar dezertările din rândurile PL-ului  nu mai oferă ceea ce iniṭial promiteau. Într-un fel sunt dezamăgit de faptul că partidul comuniṣtilor se bucură doar de 29,5 %. Eu speram măcar la un 34,1 % din electorat. Oricum, opṭiunea cetăṭenilor este una incertă (ca ṣi veritabilitatea acestui sondaj de altfel )deoarece istoria ne-a demonstrat în repetate rânduri că simpatizanṭii partidelor de dreapta, în marea lor majoritate sunt total debusolaṭi ṣi la fel de indeciṣi.Cert însă e faptul că indiferent de fluctuaṭiile infantile ale partidelor de dreapta, Voronin în continuare e lider iar flamura clasei politice majoritare e roṣie ṣi cu unelte. Ṣi aṣa va fi, deoarece în toṭi aceṣti ani în care Voronin cu tot cu pioneri s-a aflat în opoziṭie, alianṭa nu a dat motive de repoziṭionare a partidelor în top preferinṭe. Ṣi când spun motive deja mi se pare că sunt prea generos.Chiar dacă nu suntem în campanie electorală, lupta pentru încrederea cetăṭenilor este atât de evidentă că altfel nu văd cum Filat ar mai poza disperat cu liderii externi de mână. Iar în acest film cu proṣti vedem partidele alianṭei cum se bat pe mărunṭiṣul unionist sau cel dornic de călătorie în UE doar cu paṣaportul , că doar ăsta’ e privilegiu ‘’ de fiṭe ’’ al integrării.Partidul comuniṣtilor îl găsim ṣi în acest context ca fiind unul matur întrucât mereu a ṣtiut să identifice consistenṭa alegătorilor în care te poṭi baza ṣi anume acei cetăṭeni stabili ṣi bine încadraṭi între graniṭele Moldovei ṣi nu pe cei din diaspora. Astfel, Voronin se bucură ṣi convieṭuieṣte cu poporul  pe care bine îl cunoaṣte, deoarece ṣi compătimirea are rostul ei. La moment Voronin este nevoit să facă ce ṣtie mai bine- absolut nimic. Lasând timpul să lucreze pentru el până la viitoarele alegeri când reconfirmate fiindui mandatele în parlament, restructurate se vor dovedi  ṣi priorităṭile oponenṭilor, iar atunci se va produce marea schimbare. Domnule Filat, între timp ocupă timpul cu ceva. Poate cu desfiinṭare ca partid a PNL? Să fie totuṣi cu bătăi. 
Verde pentru Timofti !


Timofti e verde…  la figurat desigur. E un lucru cert. Nu e loc de îndoială deoarece ṣtim cu toṭii de ce e capabil preṣedintele lu’ nimeni în drum … ṣi anume să desemneze personajul care l-a desemnat. Cumva îṣi îndeplineṣte obligaṭiile de preṣedinte al PLDM-ului pentru că ṣeful statului sigur nu e. Să desemnezi un premier care până de curând a fost în fruntea guvernului ṣi sub conducerea căruia au fost înscăunaṭi cei mai iresponsabili miniṣtri din ultimii ani, spune multe despre acest preṣedinte cu aptitudini de bulibaṣă infiltrat pe uṣa din spate a preṣedinṭiei. Pentru mine a fost un soc să văd cum unii ṣi-au manifestat surprinderea faṭă de această decizie a lu’ Timofti. Transparenṭa cârdăṣiei dintre Filat ṣi Timofti nu e vizibilă pentru unii analiṣti care sigur ṣi-au pregătit discursurile de dimineaṭă, pentru a proslăvi decizia ṣefului, recte Nicolae.Dacă e să judecăm după declaraṭiile făcute de majoritatea deputaṭilor care ṣi-au exprimat cu subiect ṣi predicat decizia de a nu-l vota pe Vlad Filat la funcṭia de premier, nu putem decât să ne crucim vizavi de opṭiunea preṣedintelui. Corectă mi se pare decaraṭia lu’ Sârbu în care se întreabă cumva retoric de ce se presupune că ar vota candidatul desemnat din moment ce a votat împotriva lui prin moṭiunea de cenzură. (…)Stimaṭi deputaṭi încă neînverziṭi: nu-l mai ungeṭi încă odată pe fostul premier !Sunt oameni… tot felul de oameni…
Banalitatea ca enigmă


In societatea noastră banalitatea tinde să ne sufoce, deoarece peste tot unde te uiṭi, oriunde priveṣti, încotro îṭi îndrepṭi atenṭia se spun lucruri extraordinar de banale cu un aer de excepṭie, de profunzime ṣi de superioritate. Ṣi nu este acea banalitate simpatică. Nu! Este acea banalitate extrem de stereotipă, cea mai stereotipă , aia de lemn ca ṣi modul de exprimare de altfel, care este antrenat ṣi deja uzat în ‘’ale explicării’’. Evidenṭa lucrurilor este ambalată de unii care ne sunt prezentaṭi ca ṣi specialiṣti în domeniu, pe noi neînteresându-ne  trecutul unuia sau altuia, trecut care cumva ar putea aproba la nivel de conṣtienṭă măcar, veriticalitatea spuselor lor. Indiferent de faptul că specialiṣtii se trag din neam comunist care după răsturnarea puterii în stat au reevaluat principiile ṣi valorile democratice ṣi acum sunt aduṣi în platouri pe post de câini de pază ai libertăṭii în condiṭia în care ei nu sunt decât niṣte maidanezi flămânzi. Maidanezi care încearcă o răstălmăcire a principiilor democratice. Odată cu căderea guvernului Filat, partidele de dreapta au intrat inevitabil dar previzibil în campanie electorală. Campanie care produce cu mult mai mult decât conducerea în sine. Măcar în campanie avem ceea ce ne omoară ca societate ṣi anume -gândirea pozitivă. E bine că ne ṭinem de speranṭă însă dăunator în cazul în care la bază nu avem absolut nici un motiv decât cel ce ṭine de oralitate ṣi nicidecum de materie palpabilă. Noi, electoratul cum ar veni, nici nu avem dreptul de a mai spera. Acest drept l-am pierdut acum ceva timp în urmă, când am încetat a mai livra conducerii dovezi clare (ca cele din 7 aprilie) că noua cetăṭenilor banali, ne pasă de noi ṣi de banii noṣtri. Acesta ṣi fiind motivul de bază pentru care ne trezim ṣi ne culcăm cu aceleaṣi personaje identificate ca ‘’anonim’’ , banale cu pretenṭii de analiṣti politici, independenṭi ṣi nepărtinitori, care se contrazic dacă nu zilnic măcar săptămânal ṣi tot o fac. Pentru mine e clară misiunea pe care o are de îndeplinit analistu’ din platou pentru că nu e reinventată, e veche ṣi bine stabilită, care până la urmă nu cuprinde ṣi verificarea,  deoarece scopul de bază e să se audă de bine la TV ṣi mai ales care e culoarea sursei. In momentul în care ne autoverificăm, ne regăsim mereu ca fiind aceiaṣi spectatori care am asistat ṣi asistăm la o răfuială a unor indivizi cu care nu avem nimic în comun dar cu care am gasit o formă comună de supravieṭuire bazată pe stratificarea colectivului ale caror roluri sunt bine stabilite de unii în care nimeni nu mai credere. Insă ne complăcem. Sunt oameni… tot felul de oameni… 
Redescoperă presa de sub patronajul partidelor


Acei editorialiṣti, ṣtiriṣti, ziariṣti ṣi alṭi ‘’-iṣti‘’ care măcar odată la 6 luni se autoproclamă numarul 1 pe piaṭa din RM ṣi care desigur sunt imparṭiali ṣi corecṭi din punctul de vedere al codului deontologic, anume pe aceṣti incoruptibili dacă e să îi întrebi de unde îṣi iau salariu care le permite luxul de a nu muri de foame, nu-ṣi permit să răspundă. Lună de lună îṣi primesc remunerarea însă pe piaṭa reală nu produc una’ de-un leu. Autoproclamatul portal de ṣtiri NR 1, găzdaṣul celor mai citiṭi ṣi urmăriṭi jurnaliṣti (din spusele lor)hrăneṣte turma de politruci nemâncaṭi din banii produṣi de 3 bannere. Sigur, dacă eṣti un retardat pui botu’. In cazul în care ai măcar o sclipire de inteligenṭă sigur eṣti la curent că ṣtirile care fac legea în Moldova (în sens că mai strâng câte un’ 5 mii de unici) sunt acele ṣtiri ce încep cu ṣoc, viol, crimă ṣi care sunt urmate de top-uri bizare gen ‘’ Top 9 cele mai celebre vagine’’ iar lista cu diferite inepṭii desigur e ‘’ṢOCantă’’, ṣtiri care prin absurd lipsesc de pe portal. Intrebarea firească ṣi de ordin logic în cazul în care se declară portal apolitic ṣi imparṭial e de unde vă luaṭi salariu jurnaliṣtilor nepărtinitori care vă declaraṭi? deoarece din piaṭa reală e clar că nu! E un lucru cert, cu cifre cu tot. Atunci de unde bani?  Lipsa ṣoc-urilor de pe platformă într-un registru al corectitudinii ṣi al firescului este desigur legitimă din multe puncte de vedere. Unul ar fi că majoritatea ṣtirilor de acest gen nu e de interes public, însă într-o ṭară plină de consumatori demenṭi, flămânzi de oroare ṣi dezgust mi-e greu să cred că ṣtirea despre majorarea stagiului de cotizare care nu a provocat proteste vă asigură pâinea pe masă. Dacă e să întrebi orice unic cu o capacitate medie de înṭelegere care a accesat măcar odată acest portal de ṣtiri numaru’ 1 îṭi răspunde fără nici un moment de ezitare ṣi cu încredere deplină de la ce partid anume îṣi primesc leafa toṭi cercetaṣii care sunt angajaṭi să redescopere apa caldă sau ceva. Deci nu trebuie să urmezi 3 facultăṭi pentru a trage o concluzie referitor la sursa de venit a portalului. Ṣi nu acesta e marele deranj, pentru că majoritatea surselor de informare de orice fel au apărut la comanda unor partide ṣi nu moldovenii au inventat asta. Problema e tupeul ṣi ipocrizia pe care o antrenează pentru a acuza pe unii, alṭii de politizare ṣi subordonare politică.Sunt oameni… tot felul de oameni…
Ce ne rezervă viitorul? Domnule Filat, aṭi reevaluat comuniṣtii?


O nouă deviză pentru următoarea campanie electorală pe care presupun că o va adopta partidul lu’ Filat nu poate fi decât ‘’O Moldova integrată’’. Sigur, nu sună prea promiṭător însă e mai aproape de adevăr decât cea precedentă. ‘’Moldova fără comuniṣti’’ deja nu mai e valabilă de vreme ce PLDM conlucrează cu PCRM. Ca ṣi în cazul lui Roṣca, PLDM a evoluat datorită dorinṭei poporului de a înlătură comuniṣtii de la guvernare ṣi nu pentru că electoratul a dat crezare vorbelor aruncate în vânt de acest ‘’guru’’ al democraṭiei, cum că ar fi el mare meseriaṣ in viaṭă ṣi va duce Moldova pe culmile Europei. Din acest motiv, în cele din urmă PLDM-ul va fi taxat spre ‘’falimentare’’ la următorul scrutin.Reacṭia oamenilor nu a întârziat să apară în urmă conlucrării cu PCRM ṣi nu e de mirare, pentru că ‘’Moldova fără comuniṣti’’ în mintea electoratului nu presupune astfel de acṭiuni, ci dimpotrivă, însă ceea ce face Filat nu va duce decât la extirparea democraṭiei în Moldova. Mulṭi cetăṭeni deja s-au lăsat de democraṭie pentru că nu îi ajută nici capu’ da ṣi pentru că presupuṣii democraṭi au avut grijă ca dezamăgirea să ajungă la cote maxime.De altfel , chiar ṣi Ghipu s-a prins că în cazul în care se va ajunge la alegeri anticipate (partea 14) pe Filat, Lupu ṣi Ghimpu alianṭa nu-i va ajuta cu nimic, sau în cel mai bun caz îi va ajuta să formeze o opoziṭie cât de cât palpabilă. Ṣtiu că mulṭi din naivitate sau din prostie vor veni să mă contrazică, însă e firesc, deoarece nu vor fi din arealul meu de răspândire.Pe altă ordine de idei, personal cred că noi merităm ceea ce ne rezervă viitorul, pentru că în cazul moldovenilor viitorul l-am lăsat nu pe seama noastră, a poporului, ci pe mâna unor ‘’Vlazi’’ al căror interes este contrabanda, privatizarea ilegală ṣi multe alte porcării pe care de ce să vă mint, am obosit să le tot enumar… dar care pentru unii sunt atât de neexistente. Noi suntem preocupaṭi cu limba sau alte lucruri ale căror priorităṭi sunt departe de a fi ‘’de top’’ . In urma ultimelor evenimente am impresia că Filat lucrează pentru comuniṣti. Sigur, Filat deja a priceput că ‘’a fi de dreapta’’ nu mai este atât de productiv în ceea ce priveṣte popularitatea, îndeosebi acum când din motive care mie îmi scapă PD se bucură de o popularitate cât de cât de trecere în parlament ṣi în astfel de condiṭii se vede obligat cumva să convertească din electoratul PCRM-ului, deoarece la noi se vrea cu dictatura. (…)Sunt oameni… tot felul de oameni…
Democraṭia nu e Vlad Filat


Pentru cei ce nu au priceput încă, un premier de dreapta nu e un garant al democraṭiei. De fapt interesele lui Vlad Filat Tatăl’ sunt de departe interese restrânse care nu au nimic în comun cu statu sau cu cetăṭenii. Faptul că politica pe care o duce are înclinaṭii pro-europene nu reprezintă decât vorbe care nu au depăşit nicidecum condiṭia de oralitate. Singurul interes al său este cel de a-şi apăra şi susṭine gaşca sa de tupeişti numită PLDM şi desigur afacerile cu statu’, care ştim cu toṭii că sunt cele mai profitabile. Filat, pentru mine e un comunist. Nu e cu nimic mai presus. Dacă e să facem o trecere în revistă a unor evenimente care au fost pe cât de grave pe atât de dosite probabil că numarul unu ar fi închiderea postului de televiziune al opoziṭiei cu siguranṭă. Faptul că prima măsură pe care a luat-o Filat a fost eliminarea postului NIT denotă decât acelaşi sistem de conducere pe care îl practicau şi comuniştii în perioada adolescentină. Treptat şi-a aservit instituṭiile statului care în prezent îl slujesc ca pe un bulibaşă adevărat indiferent cum se numesc ele, instituṭiile. Fără permisiunea lui nimeni nu are drept la cuvânt. Dacă se întâmplă ceva de apreciat, inevitabil Filat bagă capu-n poză. Dacă nu l-a prins în cadru, lătrăii care sunt plătiṭi pentru a-l venera în văzul publicului şi care veghează la menṭinerea imaginii se supără şi prestează slobozind pe gură diferite ipoteze ofensatoare, nu de alta dar ar rămâne fără pâine pe masă care le este asigurată în exclusivitate de acest traficant de ṭigări ordinar. Portalurile de ştiri care fac din obligaṭiile statului o donaṭie marca PLDM, s-au reprofilat în timp util pentru a prinde o fleică mestecată care le-ar asigura existenṭa pe piaṭă pentru o nouă zi. Ṣi fiinṭează de pe o zi pe alta fără prea mari pretenṭii de la stat, la care contribuie zilnic cu taxe şi impozite, deoarece sunt sub patronajul lui Filat care desigur e statu’ şi atunci nu au o problemă cu asta. Justiṭia în Moldova îl deserveşte nestingherit îndiferent de situaṭie, care pentru el nu e decât o unealtă de şantaj banală, astfel obligând concurenṭa să se conformeze cerinṭelor domniei sale care seamană din ce în ce mai mult cu ale unui stabor în exerciṭiu. Pentru noi ceilalṭi, este instituṭia ‘’oamenilor legii’’ care ne apără de răufăcători ṣi veghează la siguranṭa cetăṭenilor. Instituṭie pe care o finanṭam ṣi o respectăm, pentru că noi cu toṭii, în timp, am învăṭat să credem în nume nu în fapte.Intr-un alt articol spuneam că Filat e prim-ministrulvulgului. Acum însă ṭin să spun că de fapt e prim-ministru cetăṭenilor absolut respectabili, care din branză şi mămăligă au facut delicatesă. Sunt oameni… tot felul de oameni… 
Ce le doresc Moldovenilor


Banalul ‘’La mulṭi ani’’ de multă vreme reprezintă doar trei vorbe. Un clişeu folosit de majoritate în cele mai ipocrite momente. O urare care te include în rândul lumii, o expresie cu care eşti familiarizat şi dă bine în faṭa arealului tău de răspândire şi care cumva crează întodeauna senzaṭia că emitentului îi pasă câtuşi de puṭin de semenii săi. In cazul în care vrei să pari o persoană educată, sensibilă şi vrei să fii la nivel eşti invitat să faci abuz de această expresie, pentru că încă ṭine pe la noi. Dacă aş fi trăit într-o altă ṭară poate puneam botu’ la astfel de urări sau definiṭii spumoase cum e şi cea a altruismului spre exemplu. Insă aici sălăşluiesc. In Moldova, sensul expresiei ‘’La mulṭi ani’’ în cel mai bun caz are o formă metalică, exactă care are drept scop manipularea, indiferent de situaṭie, ocazie şi strat social. E folosită în prostie. Păcat de cei ce se prind mai greu.Ce le doresc moldovenilor?... mi-ar lua mult timp pentru a întocmi o listă la concret. Ceea ce nu o să fac. Un motiv ar fi că nu-mi doresc să fiu în rândul lumii, deoarece de multe ori rândul lumii este format în faṭa unor valori şi principii care nicidecum nu se intersectează cu ale mele, ba chiar pentru mine, în unele momente sunt destul de bizare. Drept consecinṭă, mă simt străin în ṭara mea. Nu vreau să mă dau acum drept far într-o mare agitată că nu am cum, însă sigur pot să am o părere.Personal, moldovenilor le doresc ca în noul an să fie mai egoişti… şi nu oricum, ci într-un mod inteligent. Ṣtiu că această afirmaṭie probabil a isterizat acum mulṭi cetăṭeni însă e singurul lucru ce mai poate da rezultate în ceea ce priveşte nivelul de trai mai bun din această ṭară, care cu toṭii îl dorim cu atâta intensitate şi pentru care nu facem absolut nimic ca să-l obṭinem. Sigur, această ‘’monstruozitate’’ la prima vedere subminează noṭiunea de societate însă pe fond produce exact contrariu. Dacă fiecare dintre noi am fi mai egoişti într-un mod inteligent, ar stimula aprig lupta pentru ‘’ce mi se cuvine’’ din partea statului, care în ṭările unde democraṭia guvernează este preocuparea numarul 1 în rândurile electoratului. La noi cu părere de rău se observă această lipsă de cerinṭă a cetăṭenilor faṭă de stat şi care se cufundă din ce în ce mai mult într-o stare de amorṭire, de băltire de zici că suntem nişte meduze, nişte vieṭuitoare aproape abstracte şi fără coloană. Maximum de efort pe care marea majoritate îl efectuează este mersul la vot şi atât. Dacă îi pui în faṭă o lavalieră se plânge 24/24 pe când în stradă e linişte şi pace. Nu există nicăieri pe planetă cetăṭeni minunaṭi şi conducere proastă. Cetăṭeni, NU dormiṭi liniştiṭi, instituṭiile statului NU lucrează pentru voi !!! Sunt oameni… tot felul de oameni… 
Crăciunul la Moldoveni


Toată viaṭa moldovenilor este clar centrată în jurul a două mese: cea de Crăciun şi cea de Paşte. Ai spune că pe 19 septembrie spre exemplu, lumea nu mănâncă sau ceva în acest sens şi aşteaptă să vină Crăciunul, şi când vine… se rupe masa în două. In ajun de Crăciun, la TV, la radio, în ziare se discută doar de ‘’bucatele alese’’ invocate în repetate rânduri şi mereu aceleaşi: porcul mort, salata boeuf şi piftia de fiecare dată în topul accesărilor.Ṣi nu e de mirare, deoarece toate ṭaṭele ştiu cât trudesc pentru ele. Pentru o ceafă de porc se împing, se scuipă, se calcă în picioare la proriu şi se înjură fără să se repete, că doar la Crăciun o ‘’să fim mai buni’’ şi se echilibrează. Aici nemaivorbind de maratonul cumpărăturilor pentru masa de sărbători, care, dacă e să-mi expun părerea, sigur goana după mai bun, mai ieftin produce satisfacṭie orgasmică multor ‘’doamne’’ pretenṭioase. Asta ar fi şi singura explicaṭie a comportamentului deviant pe care îl adoptă doar în această perioadă.  Ce ṭine de modul în care presa moldovenească tratează subiectul, inevitabil, ‘’ediṭia specială’’ a buletinelor de ştiri este consacrată jertfirii porcului şi mereu vedem o reporteriṭă dementă călărind la propriu porcul proaspăt înjunghiat al cărui sânge încă vopseşte tabloul şi aşa încrestat în carne vie. Altfel, cu un zâmbet ipocrit încearcă să impresioneze telespectatorii care în timp ce privesc atenṭi îşi toarnă pe gât deja clişeul bine format ‘’să fie într-un ceas bun’’ . la un pas de toată această demenṭă, îmbrăcate în ‘’hainele tradiṭionale’’ care cel mai probabil sunt scoase din muzeu, câteva doamne ne explică reṭeta pârjoalelor în timp ce freacă carnea tocată în palme. Pe mulṭi însă ‘’ghinionul’’ parcă îi urmăreşte de sărbători. Fie ajung la spital din motiv că votca a fost prea tare, fie că ceafa de porc era prea grasă. De exces nici nu poate fi vorba că doar tradiṭia e tradiṭie şi trebuie respectată. Aşa ne spun bătrânii şi aici deja nu încap vorbe. Cu intoxicaṭii alimentare şi beat rangă ajunge cel mai fericit, care nu ştiu din ce motiv nu a fost snopit în bătaie de vreun conaṭional. Că până la urmă e şi aceasta o tradiṭie. Asta cu sărbătoarea sfântă, mai subṭirel. Până şi preoṭii au înṭeles în cele din urmă ce înseamnă democraṭie şi s-au resemnat. Sigur, ei nu pot explica care este legătura între naşterea lui Isus şi masa copioasă în rest e conform credinṭei. Oricum, trăim alte vremuri şi nu o să ne proptim acum în neclarităṭile tradiṭiilor care sunt totuşi destul de bizare. Sunt oameni… tot felul de oameni… 
Sărbătorile vin în Chişinău
Sărbătorile vin în Chişinău :D 

Generat în 0.449 secunde.