Iubirea şi… alte mirodenii!

Poveştile de iubire se pot întâmpla oriunde, oricând, şi între oricine. Nu trebuie să fii neapărat frumos, bogat, deştept, spiritual, credincios, alb la culoare, sau cu amândouă picioarele ca să se prăvale şi peste tine această binecuvântare cerească. Trebuie doar să ai ochii deschişi şi inima pregătită pentru orice. Când o să înţelegi că te-ai îndrăgostit (asta se întâmplă de obicei pe neaşteptate), se prea poate să-ţi dai seama că nu de persoana potrivită. Dar nu te chinui prea mult să te împotriveşti sentimentului. O să vezi că e inutil să lupţi împotriva dragostei (decât dacă ai o voinţă cât un munte şi o iubire nu atât de pătimaşă precum îţi închipui), şi te vei lăsa pradă sentimentelor, în cele din urmă. Un îndrăgostit, unul adevărat, va gândi numaidecât cu inima, şi foarte puţin cu raţiunea. Şi tot cu inima o să sufere, când va fi dezamăgit în dragoste. Atunci când eşti îndrăgostit şi cu capul undeva prin nori, fii pregătit că undeva pe aproape te pândesc dezamăgirile. Aşteaptă ca nişte hiene, toate, să se strecoare în viaţa ta şi să-ţi spulbere pufuleţul de sub călcâie, care te ţine la un metreu deasupra pământului. Ele, dezamăgirile, tot vin, mai devreme sau mai târziu. Fie din cauza aşteptărilor neîndreptăţite, fie din cauza ignoranţei celui iubit, fie din… eh, cauze sunt multe! Cert e că numai de tine depinde cât de pregătit şi puternic eşti să le înfrunţi. Este un joc aici, foarte bine gândit şi elaborat (de viaţă), asemeni unui cerc închis. Te îndrăgosteşti, iubeşti, eşti dezamăgit, te îndrăgosteşti iar, iubeşti, eşti dezamăgit şi tot aşa cercuri-cercuri până faci alegerea corectă (pentru că de alegeri depinde) şi te opreşti definitiv la un singur nivel al cercului:,,Iubeşti!”.

Iubirea nu vine niciodată singură, e drept. Te acoperă, treptat, cu o sumedenie de alte trăiri, emoţii, sentimente din cele mai neaşteptate. Vine cu tot pachetul: piperat, dulce, amar, iute la un loc. De, aşa cum e ea în ansamblu! E prea monotonă când e numai de-o culoare, şi prea plictisitoare – când se arată în una şi aceeaşi haină. Poate că de asta şi este considerată iubirea un sentiment suprem – pentru că e singurul sentiment care le întruneşte pe toate celelalte la un loc, într-un singur om, în proporţii diferite…