247391 cazuri COVID-19 în Moldova
7544 – cazuri active
234204 – cazuri vindecate
5643 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 21 aprilie 2021 ora 23:20


Autobuzele copilăriei noastre



Azi noapte mi-am amintit de transportul interurban de pasageri din perioada copilăriei mele. Ni se puneau la dispoziție autobuze sovietice, de culoare galbenă, care nu erau altceva decât niște melci pe roți. Distanța dintre satul meu de baștină și Chișinău era de „tocmai” 25 de kilometri și o străbăteam, cu puțin noroc, în numai o oră. 
La început, când sătenii veneau în număr relativ mic la Chișinău, când foarte mulți gospodari aveau cai sau câte o pereche de boi în grajd și se duceau cu căruța în orășelul Hâncești la cumpărături, pentru că era mai aproape, toți sătenii noștri erau cât se poate de fericiți și mulțumiți.
Însă, a tăbărât independența peste noi. Colhozul s-a destrămat, fermele la fel… Pentru că în sat nu mai era nimic de muncă, oamenii au încercat să-și caute bucățica de pâine în capitală. Iar, de la o vreme, oricât de mari ni se păruseră anterior autobuzele noastre gălbioare, tot nu încăpeau toți ca să plece la Chișinău.
În acel moment… a început lupta.
Auzisem că până și primarul din acea perioadă convocase o ședință de urgență, întrebându-și nedumerit consilierii de ce nu încap toți pasagerii în autobuz, pentru că, de când se ținea el minte, nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să nu aibă loc în acele cocini mișcătoare. După câteva ore de dezbateri aprinse, unul dintre consilieri, care avea o vastă experiență în domeniu, a ajuns la concluzia incertă că, probabil, a crescut numărul călătorilor. Una dintre soluțiile propuse de aleșii satului, a fost să mai aștepte o vreme că, vorba aia, Dumnezeu e mare, iar oamenii se obișnuiesc repede atât cu ușorul, cât și cu greul.
Primul autobuz pleca spre capitală la ora șase fără un sfert sau poate chiar mai devreme. Uite ca am uitat acest amănunt deloc de neglijat. Oricum, la ora la care ieșeam noi din case ca să pornim spre stație, cocoșii încă dormeau duși, sforăind prin cotețe. În plină noapte, când până și stelele își închiseseră ochii ca să doarmă, noi așteptam, cu privirile țintuite-n zare, apariția farurilor luminoase ale autobuzului. Între timp, oamenii mai discutau, se mai jeluiau, își mai dădeau și sfaturi. Uitându-te la ei dintr-o parte, ai fi zis că sunt prieteni de când lumea și pământul. Însă, când cocina galbenă se apropia de noi, instinctul animalic răbufnea din pieptul fiecărui potențial călător, spun potențial, pentru că mai poți fi numit oare călător dacă nu ai încăput în autobuz? Autobuzul se apropia încetișor, iar gloata, în poziție de start, aștepta. În momentul potrivit, când mult-așteptatul autobuz încă se mișca, toți, cu mic, cu mare, se aruncau înainte cu mâinile și picioarele. Cine reușea primul să apuce ușa cu mâna, era socotit marele norocos al zilei. Uneori câte douăzeci de mâini se încleștau concomitent de ușă. Odată, câțiva omuleți mai vânjoși, au dezbârnat ușa chiar sub privirile disperate ale șoferului.
De la o vreme însă, eforturile noastre de a intra primul, deveniseră zadarnice, pentru că autobuzul venea plin ochi. Ceva se schimbase. Până și oamenii deveniră mai închiși în sine, mai suspicioși. În aer plana un mare secret, pe care nimeni nu vroia să-l dezvăluie. Totuși, unul dintre prietenii mei mi l-a spus. „Daca vrei să încapi în autobuz, du-te acasă la șofer și așteaptă-l la poartă”. Zis și făcut. Ce am văzut acolo, m-a lăsat fără de cuvinte. Peste vreo șaptezeci de bărbați și femei, bătrâni și copii așteptau în fața porții. Deși era întuneric, în ochii tuturor puteai citi unul și același lucru: „Uite că a mai venit un nenorocit”. Peste câteva secunde mai veniră câțiva doritori de a vedea Chișinăul. În ochii mei, ca la toată lumea, scria același lucru: „Uite că au mai venit câțiva nenorociți!”
Până să urcăm, ne uitam unul la altul ca la niște dușmani, concurenți, rivali…
De la o vreme, nici așteptatul la poartă nu mai era o soluție, pentru că autobuzul ieșea încărcat cu lume chiar din ogradă.
Într-o dimineață de iarnă, la vreo ora patru și jumătate, m-am îmbrăcat și am ieșit din casă. Destinația – casa șoferului. Toată noaptea ninsese ușor, așternându-se un strat de vreo zece centimetri de zăpadă de toată frumusețea. Mergeam-alergând că, vorba aia, norocul ți-l faci singur. Dacă ajungeam prea târziu, ce rost mai avea că m-am sculat cu noaptea în cap? Când am cotit stânga pe hudița care ducea către locul unde m-am pornit, deși zăpada era proaspătă, am zărit mai multe urme de papuci. Cu cât mă apropiam mai mult de locul cu pricina, cu atât se înmulțea numărul urmelor de încălțăminte lăsate în zăpadă. Am ajuns. Este întuneric și liniște. La poarta șoferului nu se vede niciun om. Trag de clanța porții – încuiată. Uitându-mă la potopul de urme, observ că toate duc până în fața gardului din piatră. Numai până acolo. Acolo dispăreau. „Au sărit gardul, nenorociții dracului”, îmi zic eu. Ca să nu mă simt aiurea, am sărit și eu peste. M-am apropiat de ușa autobuzului, trag de ea, se deschide, dau să urc, dar…aproape că era să nu încap. Era plin-plinuț. Stăteau înghesuiți, claie peste grămadă, femei, copii, bărbați… Îl întreb pe unul dintre pasagerii norocoși unde este șoferul, iar el îmi spune în șoaptă că acesta încă nu s-a trezit. M-am uitat la ceas. Până să pornească autobuzul spre Chișinău, mai trebuia să așteptăm o oră… Subscribe to Blogul unui romancier basarabean

Sursa
2013-11-14 05:11:40



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

05:43:54Parabellum* —» Andrei LANGA. Blogul personal
19:56:49Tropic* —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:51:20Lista scurtă a Premiilor UE pentru Literatură, 2021. Republica Moldova, pe contrasens —» Gheorghe Erizanu
12:00:00Introducing a new design for the WordPress apps —» Veaceslav Bunduche
09:43:52DIN POEZIA RUSĂ CONTEMPORANĂ —» Leo Butnaru
19:57:50Prelecturi* —» Andrei LANGA. Blogul personal
06:50:36Cum a ajuns Filat să-l preseze pe Șor sau „Давай познакомимся, Илан!” —» un alt blog
06:07:44Rețetă delicioasă de Brownie Cake cu produsele Dr.Oetker —» Life is too short to wear boring clothes. - A blog about travel, lifestyle, healthy life and fashio
02:42:24Paraziții de like-uri —» Natan Garstea
23:22:14Ils sont partout! —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
19:05:08Primate* —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:00:23Maratonul de rugăciune pentru țară și biserici —» Moldova Creștină
05:41:19Lucruri pe care le recomand pentru primele luni cu bebe și care mi-au făcut viața mai ușoară —» Sunt MAMĂ!
21:11:21”Cei care așteaptă rușii...”(parodie)* —» Andrei LANGA. Blogul personal
21:06:21Primarul din Căzănești te bate dacă filmezi. Polițiste în acțiune! —» Curaj.TV | Media alternativă
20:11:27Poliţist blajin fără mască, călare pe motor, defila prin zona Obor —» Curaj.TV | Media alternativă
14:38:22Schimbările —» Viata pe Tinder – Viata amoroasa pe Tinder
12:01:55Preşedintele Ucrainei cere ca țara sa să fie primită în NATO şi UE: „Nu putem sta la nesfârşit în sala de aşteptare” —» Elena Robu
07:00:25Curat nu doar în Post —» Moldova Creștină
21:15:08What’s New in the Block Editor: New Page Layout Picker, Better Block Transformation Options, and More —» costica
19:59:00Despre limitele/pericolele libertății de exprimare #palavre —» Curaj.TV | Media alternativă
15:43:50Maia Sandu și nepoții lui Voronin —» Gheorghe Erizanu
13:41:25Cu grijă pentru alții —» Moldova Creștină
13:20:29Retete de Pasti – brosura online la doar 2.90 EURO —» Bucataria Talinei - condimentat cu dragoste
12:41:22Curtea Constituțională: Sunt întrunite condițiile de dezolvare a Parlamentului —» Elena Robu