INTRAREA ÎN CER

Menirea mea s-a împlinit.

Avui o dureroasă soartă,

Nici tare vie și nici moartă,

Bătînd la uși de Infinit.

Cînd mi-era trist atunci strigam

Dintr-o misterioasă soartă

Nici tare vie și nici moartă:

“Te rog, deschide-te, Sezam!”

Și numai Dumnezeu ieșea

În strai de nea, cu-albastră soartă

Pururea vie, nicicînd moartă:

“Bătuse, oare, cineva?

Lumina mea din Niciodată,

Hai, intră-n Cer, nu suspina!

S-a împlinit menirea ta.

Vremea-i  să-ți dau o nouă soartă!”

                          9 noiembrie 2013,

                          În vis