EXCLUSIV! Lista celor zece, sau ASASINII în halate albe

Săptămâna trecută Chişinăul (cel puţin partea teafără la minte a acestuia) a fost zguduit de ştirea despre tragedia din familia unui cuplu, care şi-a pierdut ambii copii în maternitatea Spitalului Clinic Municipal nr.1. Tradiţional pentru asemenea situaţii, părinţii devastaţi de durere au fost lăsaţi în voia soartei să-şi usuce lacrimile din ochi, iar medicii strâng obraznic din umeri. Ca de obicei, nici vorbă de malpractice, care a devenit deja practice în spitalele moldoveneşti, aducând tot mai mult a morgă decât a instituţii de ocrotire a sănătăţii. Şi din nou nimeni nu poartă nicio vină… Poate cu excepţia lui Dumnezeu!

Imediat după ce am văzut ştirea şi mai ales după ce mi s-a aruncat în ochi reacţia OBRAZNICĂ a lui Mihai Moldovanu (şeful Direcţiei Sănătate a Primăriei ne-a liniştit, declarând prin telefon pentru unul din posturile TV, că cele două decesuri sunt o normă pentru Moldova), am început să investighez cazul, reuşind să dau în scurt timp de părinţii îndureraţi, A.G. şi I.G.

Discuţia cu cele două victime ale sistemului de (ocrotire) nimicire a sănătăţii şi detaliile primite din primă sursă cu privire la acest caz tragic m-au făcut să-mi pun mâinile-n cap şi să promit că investigaţia se va termina DOAR odată cu elucidarea ADEVĂRULUI în această speţă, atestarea cauzelor adevărate ale decesului gemenilor şi PEDEPSIREA celor care se fac vinovaţi de spulberarea tragică a… visului unei familii. Asta nu pentru că cineva „vrea sânge”, ci pentru ca soarta tragică a celor doi gemeni să nu fie repetată şi de alţi bieţi copii. Cum zic medicii, în scop… profilactic!

Până acum victimele au avut o atitudine loială faţă de medici, sperând că li se va comunica o cauză argumentată, credibilă şi documentată a celor întâmplate, necesară pentru planificarea de mai departe a familiei. Chiar înainte de a discuta cu mine, cuplul răzbătuse CU GREU la Victor Savin, directorul spitalului în care au avut loc decesele. Acesta nu pare să aibă o explicaţie clară a celor întâmplate, măcar în formă verbală dacă nu documentară. El doar a încercat să liniştească bietele victime, dându-le de înţeles că are doar 10 medici buni în spital şi promiţând că în cazul unei alte sarcini el va avea grijă ca de cazul cuplului nenorocit să se ocupe unul din cei zece. Ei, ce să mai comentezi aici? Şi alte cupluri? Le lăsăm pe mâinile ASASINILOR??? Sau în voia soartei şi norocului, poate naşterea va decurge bine şi fără concursul medicilor?! De fapt cel mai GRAV este că atitudinea obraznică a medicilor în speţa dată vine să ne vorbească, că nu ne-am ciocnit cu un caz singular, asemenea cazuri având foarte probabil loc cu zecile, în fiecare an.

O să remarc din start că mama care şi-a pierdut copiii este ea însăşi medic, respectiv a avut o atitudine foarte profesionistă faţă de sarcină. Ambii soţi mi-au confirmat că sarcina a decurs foarte bine pe tot parcursul ei, fără a exista careva simptome care ar indica la anumite probleme. Aceasta se confirmă şi prin fişa medicală a sarcinii. La data de 11 septembrie cuplul a decis să se interneze în spital, deoarece deja avea un medic curant, cu care soţii „se înţeleseseră” (cum se face la moldoveni) că se pot interna atunci când vor apărea simptome ale naşterii. Simptomele de altfel nu erau deosebite pentru asemenea situaţii: stări de vomă. După internare nimic nu prevestea tragedia, toate analizele fiind bune, viitoarea mămică simţindu-se bine pe întreg parcursul aflării în spital, fapt iarăşi confirmat de fişa medicală şi extrasul medical.

Totul a început la 23 septembrie, când la ora 20.00, în timpul procedurilor ordinare de perfuzie au apărut primele semne ale travaliului. Sora medicală, alertată de soţul femeii, a recomandat imediat transferul în sala de reanimare, pentru a asigura o îngrijire specială. Şi aici ATENŢIE! NICIUN medic responsabil din cadrul spitalului nu a fost de găsit pentru a se ocupa de caz. Unul din medici nu era de găsit, pentru că la acel moment nici NU SE AFLA ÎN ORAŞ!!! Astfel, biata femeie a fost lepădată în sala de reanimare, sărmanul soţ alergând disperat pe coridoare în căutarea unui medic.

Era momentul în care se putea lua o decizie privind oportunitatea naşterii la acel moment, ca să fie evitat decesul gemenilor, care dacă e să-l credem pe dl Moldovanu este o normă în Moldova la termenul sarcinii pe care-l avea femeia. Asta deşi din discuţiile cu mai mulţi medici din Chişinău am înţeles că există numeroase cazuri când copiii născuţi la un asemenea termen deja merg la şcoală. În acel moment totuşi era posibilă stoparea naşterii, în cazul unei intervenţii profesioniste a medicilor.

Totuşi, femeia s-a aflat în sala de reanimare, FĂRĂ asistenţa unui medic ginecolog până la 24 septembrie, orele 04.00 (8 ore!!!), când a început demararea placentei. Tocmai la ora 05.00, datorită insistenţelor soţului disperat, s-a efectuat monitoringul sarcinii, la 08.00 după ultrasonografie cuplului confirmându-i-se că unul din gemeni deja decedase… din cauza HIPOXIEI (!!!), adică din cauza deficienţei de oxigen. Mai mulţi specialişti confirmă că hipoxia a fost cauzată de tărăgănarea nepermisă şi inexplicabilă a naşterii. Chiar şi după aceasta, naşterea a fost începută de iluştrii medici, care probabil nu se regăsesc în lista celor zece a directorului Savin… tocmai peste două ore!!! Femeia a fost transferată în sala de naşteri tocmai la ora 10.30, la ora 11.00 începând naşterea propriu-zisă!!! Poate că stimaţii şi stimatele Mihai Moldovanu, Victor Savin, Iurie Dondiuc, Alina Bejan, Tamara Bîtcă, care au depus cu toţii jurământul lui Hippocrates, vor să ne spună că… şi aceasta este o normă pentru spitalele din Chişinău?!

Din cauza aceloraşi probleme, legate de HIPOXIA pe care a suferit-o în timpul naşterii, cel de al doilea geamăn a decedat la cinci zile de la naştere, la 29 septembrie. Imediat după decesul celui de al doilea copil sărmana femeie a fost externată de către medici, în mare grabă, fără analize şi investigaţii preexternare. Şi fără a i se oferi careva explicaţii pentru cele întâmplate. Alibiul pe care şi l-au inventat medicii este… o pretinsă infecţie intrauterină, care paradoxal nu a fost fixată anterior, inclusiv în perioada internării în Spitalul nr.1. Asta deşi amintesc că din data de 11 septembrie (!!!) femeia s-a aflat sub supravegherea medicilor!

De fapt, graba cu care a fost externată sărmana femeie, fără analize şi investigaţii suplimentare este EXPLICABILĂ! Este un reflex firesc al unui infractor, de a tăinui crima şi a-i şterge urmele. Anume pe asta şi mizează conducerea Spitalului nr.1, care râde în faţă sărmanelor sale victime şi le dă asigurări că „după două luni deja nu se va mai demonstra nimic”. Mai ales că de deja vestitul interes corporativ al medicilor, sau de proverbialele mâini care se spală una pe alta s-au spart până acum mai multe speranţe de a proba şi demonstra malpractice-ul, care în Republica Moldova „nu există”, tot aşa cum în URSS „nu exista sex”. Frumos, nu?! Pe mine unul mă trec fiorii la gândul că pe mâinile unor asemenea „urmaşi ai lui Hippocrates” trec lunar zeci şi sute de cupluri de moldoveni, care le încredinţează ce au ei mai sfânt: VIITORUL!

Victimele au depus o plânegere la Comisariatul de Poliţie Botanica, în prezent fiind derulată o anchetă, care în cazul în care va fi una cu adevărat echidistantă şi calitativă NU are cum să nu releve neglijenţa criminală în serviciu a medicilor, soldată cu două decese, astfel urmând să vedem intentat dosarul penal. În cazul în care acest lucru nu se va întâmpla, respectiv dacă o mână se spală pe alta nu doar între medici, dar şi între medici şi poliţişti şi medici şi procurori, am încurajat victimele ASASINILOR în halate albe să nu cedeze şi să meargă pe calea expertizelor în centrele medicale străine. Şi mi-a plăcut atitudinea şi hotărârea lor de a merge… până-n pânzele albe! Repet: nimeni nu vrea sângele medicilor! Dar nici pe cel al copiilor, pe care şi aşa ni-i trimite Dumnezeu pe acest colţ de pământ tot mai puţini şi puţini…

Va urma. PROMIT!