Cîteva pățănii amuzante care mi s-au întîmplat anul acesta de Halloween

Vinerea trecută am fost la o petrecere de Halloween. Pînă nu demult nu eram mare fan al sărbătorii așa că petrecerea din acest an a fost prima la care am mers costumat. Personajul pe care mi l-am ales a fost Mario – unul din cei mai cunoscuți eroi din istoria jocurilor pe calculator.

Așadar vineri seară am ieșit din casă hotărît să dau piept cu Bowser, Donkey Kong și maleficul Wario pentru a o salva pe Prințesa Piersicuță. Distracția a început încă din casa scării unde doi zombalăi s-au oprit din fumat ca să ma salute cordial.

Lumea a început să mă strige pe stradă după nume: unii erau curioși, alții – amuzați, iar alții insistau să fac măcar o piruietă din joc. Lucru pe care îl făceam neîntîrziat țopăind țanțoș taman ca în Regatul Ciupercos.

La intrarea în localul unde se ținea petrecerea un angajat m-a luat într-o parte și m-a întrebat serios unde e frate-miu Luigi. I-am zis că a fost nevoit să meargă urgent acasă în Italia pentru o misiune secretă.

Cîteva ore mai tîrziu cînd petrecerea era în toi, m-am dus și eu la WC ca tot omul cu nevoi… personale. ”Ești la muncă? Ai venit să repari ceva?” m-a întrebat un drac cu gura pînă la urechi (cu referire la faptul că Mario este instalator).

”Aham, i-am răspuns eu, am am de desfundat o conductă” după care am intrat rîzînd în cabină. Pe la sfîrșitul petrecerii o vampiriță cam hidratată a ținut cu tot dinadinsul să-mi spună păsul.

”Bă, Mario, bată-te so’rele de ‘talian! Tu jdii cît m-am chinuit eu gu tine?! ”Două săptămîni am stat să trec nivelul 20. DOUĂ!” ”Lasă că data viitoare îl trecem împreună, i-am răspuns eu chicotind.” ”Și cam de la ce vine M-ul de pe șapca ta? mă întrebau șugu-beți prietenii. Nu cumva de la Mario?”

”Da de unde, le răspundeam eu. E Mî de la Moldovean, bre! Super Moldovean!