Matei al nostru este din ce în ce mai puțin bebeluș și din ce în ce mai mult copil. În ultimele luni feciorașul nostru s-a grăbit să treacă printr-o mulțime de schimbări și a învățat o mulțime de lucruri. Oare de unde să încep? Ah, da! Să încep cu primii pași…
Primii pași și cățăratul
Pe data de 6 iulie, când avea 1 an și (aproape) 1 lună, Matei s-a ridicat singur în picioare și a început să meargă. Până atunci reușea să stea în picioare când era ținut de mână sau când se sprijinea de mobilă. După ce a văzut că se poate ridica a fost așa de entuziasmat că a început să meargă și nu s-a mai oprit.
Mersul i-a deschis orizonturi noi și i-a adus noi abilități. Mai întâi a fost cățăratul. Primul pisc pe care l-a escaladat a fost canapeaua din sufragerie, pe care a urcat-o fără ajutor. A urmat apoi patul din camera copiilor. Patul din dormitor încă nu l-a cucerit pe deplin, pentru că este mai înalt.
Primul pisc pe care l-a escaladat a fost canapeaua din sufragerie. Apoi a început să urce pe scaune și mese. Viața de alpinist la început de drum e frumoasă și periculoasă.
A trecut apoi la următorul nivel, a început să urce pe scaune și trepte. De urcat urcă, cu coborârea însă e mai complicat. Așa că de multe ori ajunge să stea cocoțat pe undeva și să ne strige panicat că nu poate să coboare.
Se urcă pe scaune ca să ia lucruri de pe masă, se urcă în cărucior ca să ajungă la întrerupătoare. Cel mai mare pisc pe care l-a atins recent este masa din sufragerie. L-am găsit plimbându-se nonșalant pe ea într-o seară. Și de atunci ținem toate scaunele din casă întoarse. Așa e viața de alpinist la început de drum.
Dansul și căratul lucrurilor
De câteva luni Matei este foarte atent la sunetele pe care le aude. Fie că e vorba de cuvinte, interjecții sau zgomote, Matei le analizează atent și încearcă să le imite imediat. Nu mai zic de muzică. Cum aude o piesă ritmată se și pune în mișcare.
Uneori e suficient să fredonam o melodie sau să batem un ritm. Iar dacă aude piesele lui preferate nu-l mai poți ține pe loc. Se rotește, aplaudă și țopăie prin casă entuziasmat. Uneori, seara, îi cânt la chitară. Îi place. Matei a început să se miște pe muzică înainte să învețe să meargă.
Băiețelului nostru îi place să care lucruri prin casă. Are o feblețe aparte pentru pastă de dinți și papuci.
O altă abilitate legată de mers pe care o exersează este căratul lucrurilor. Băiețelului nostru îi place să ia lucruri dintr-un loc și să le mute în altul. A început cu jucăriile. Le lua din camera copiilor și ni le aducea. Apoi a trecut la lucrurile din baie. În acest moment, feblețea sa este încălțămintea pe care o cară prin casă sau și o lasă prin cele mai nepotrivite locuri.
De multe ori, atunci când vreau să ies din casă, trebuie să-mi caut papucii. Îi găsesc sub birou, în baie, pe pat. Inițial era amuzant, apoi a devenit enervant. Așa că am ascuns încălțămintea în dulap. Matei a deschis tacticos dulapul și și-a continuat netulburat rutina. Așa am ajuns să blocăm cu scotch textil ușile de la anumite dulapuri.
Matei a scos mersul în patru labe din program. Merge în picioare, știe să coboare diferențe mici de nivel și deja își încearcă norocul cu scările. Nu prea mai are răbdare să stea nici în leagăn. Vrea să se miște și să exploreze continuu….și să alerge după minge, căci mingea e unul din lucrurile sale preferate.
Matei înțelege multe și face doar ce vrea
Tot legat de minge a fost și primul moment în care am realizat că Matei a început să înțeleagă ce aude și poate să urmeze instrucțiuni simple. Într-o zi l-am rugat mai în glumă, mai în serios să-mi aducă mingea. Matei s-a ridicat, s-a dus în altă cameră și a venit cu mingea în brațe. A fost un moment foarte emoționant.
Într-o zi i-am propus lui Matei să ne jucăm cu mingea. El a mers în altă cameră și a adus-o. A fost primul moment în care am realizat că a început să ne înțeleagă.
Al doilea moment de acest gen a fost acela în care l-am întrebat dacă voia să cântăm. Iar el s-a dus țintă la chitară ca să-mi arate că asta își dorea. De atunci au fost multe astfel de momente, iar băiețelul nostru a început să înțeleagă din ce în ce mai multe din lucruri pe care le aude. Că nu vrea să facă tot ce-i spunem, asta e deja o altă poveste.
Când vine vorba de mâncare, lucrurile nu sunt foarte roz. Matei preferă alimentele care se pot înșfăca, freca de hăinuțe și arunca pe jos. Așa că după masă ajungem cu el direct la duș, iar bucătăria noastră arată mai mereu ca o scenă de luptă. Cu toate acestea, există și câteva lucruri pe care le-ar mânca la orice oră și anume afinele, căpșunele, pepenele verde, chefirul și castraveții murați.
Năzbâtiile lui Matei
Nu e nevoie să fii mare ca să faci pozne și năzbâtii. Matei vrea să ne demonstreze acest lucru în fiecare zi. După ce a început să meargă, a descoperit mașina de spălat. De fiecare dată când o vedea în funcțiune, apăsa toate butoanele și îi dădea peste cap programul. Am reușit să rezolvăm parțial problema cu opțiunea child lock, dar uneori reușește să o oprească oricum.
Matei e un băiețel potrivit la stat și iute la țipat. Îi plac mașinile și e fascinat de buldozere, excavatoare și avioane. Se dă în vânt după roți, bețe, pietricele, întrerupătoare și câini (pe care-i salută în limba lor).
De câteva luni Matei e spaima tuturor electrocasnicelor din casă. Pe toate le apasă și le explorează din plin. Cel mai mult de suferit are roboțelul aspirator care fuge de el cât poate de tare. Uneori Matei îl ajunge și îl amețește până nu mai știe pe ce lume se află.
Prin luna iulie, Matei a descoperit că-și poate desface singur scutecul. Îți poți închipui urmările. Așa că am trecut de la scutece simple la scutece chiloțel. Deocamdată suntem ok în această privință. Să vedem pentru cât timp.
Dacă nu i-a mers cu scutecul, Matei a dat-o pe mușcat. De când i-au crescut dințișorii, feciorul nostru a început să și-i testeze pe tot ce prinde. Uneori prinde mâncare, fructe și legume. Alteori prinde câte un deget, un umăr sau un picior și-l capsează imediat. Acum are vreo cinci dințișori și tot atâtea măsele, dar mușcă „de toți banii”.
Când nu-i merge cu dințișorii, apelează la mâini. Trage cu ele lucruri de pe masă, aruncă mâncarea din farfurie, răstoarnă și aranjează lucrurile prin casă până se potrivesc cu clima și ambientul. Uneori, îi mai nimeresc sub mâini părul soției sau al surioarei sale. Săracele!
Matei e un băiețel de un an și patru luni prin de energie care vrea să exploreze constant lumea, dar să fie ținut și în brațe.
Matei e un băiețel de un an și patru luni prin de energie care are preocupări cât se poate de obișnuite pentru vârsta sa: îi plac mingea, mașinile (mai ales tractoarele) și avioanele. Este atras de animale și iubește la nebunie câinii pe care îi salută pe limba lor atunci când îi întâlnește.
Îi place la nebunie să sară prin băltoace și să se facă baie, îi plac roțile, bețele și întrerupătoarele. Primul cuvânt pe care l-a rostit a fost „mama”. Așa îi strigă pe toți membrii familiei: mama este soția, mama sunt eu, mama este și Ilinca. Așteptăm să-și facă diversificarea lingvistică și în acest sens 
În concluzie, Matei la 16 luni este un copil potrivit la stat și iute la țipat, care vrea să exploreze constant lumea, dar să fie ținut și în brațe, un băiețel care sancționează imediat orice nu-i convine. Pe scurt, avem mâinile pline.
Articolul Matei, 1 an și 4 luni: de la primii pași la cățărat și alergat apare prima dată în Andrei Albu.
.
