Octagon Team la Odessa.
Mereu am încercat
să mă perfecționez, în tot ce fac și acest lucru mă stimulează să merg înainte.
Ieri ziua a
început cu sunetul deșteptătorului la 05:45 și un drum foarte lung spre Odessa
cu colegii de club sau mai bine zis frații de luptă. Circa patru ore am mers
spre orașul legendar de pe malul Mării Negre ca să participăm la Turneul ADCC
al Ucrainei de Sud. Cum am călcat pe pământul ”odisit” am simțit un vânt sărat
care venea dinspre mare, toate ideile și gândurile pe care le aveam în cap se
focusau doar pe una – „cum va fi când voi ieși pe tatami”. Eram 23 de sportivi
din clubul Octagon care am venit să cucerim Odessa, fiecare aștepta ceva de la
această competiție, aveam ca scop să ne impunem ca cineva. La 11 am ajuns la complexul
sportiv de Judo și Sambo ”Kodokan” unde urma să aibă loc competiția. Chiar dacă
eram încrezut că am ținut greutatea, aveam careva dubii, mă temeam ca nu cumva
să depășesc limită cu vreo 400-500 de grame și să mă arunce în altă categorie. Totul
a mers ca pe unt, la vre-o 12 ne-am cântărit și ne-am înscris în listă. După
asta toți ca unul au început să scoată de prin genți ce aveau pregătit de
acasă, cine și ce avea, tocmagi, tartine, pateuri, bătute, biscuiți și așa mai
departe, toți omorau foamea înainte de luptă.
După, a început așteptarea … ea omoară cel mai mult, te epuizează și te înduplecă spre nesiguranță. De la ora 12 când neam cântărit până la vreo 4 am așteptat să înceapă luptele, în fiecare colț al complexului ”Kodocan” din ce în ce se adunau tot mai mulți sportivi . Toți erau la limită, ne încălzeam ușurel și așteptam să ne vie rândul. Eugen Petrachi, antrenorul nostru ne susținea moral și acest lucru e cel mai important când ești la o competiție. A fost prima mea competiție pe grappling și tot mai des încercam să-mi controlez emoțiile care cât pe ce să explodeze. Noroc de antrenorul și prietenul meu Eugen Petrache care m-a susținut cum știe el mai bine. În jurul orei 17:00 a început competiția, primul din echipa de băieți am ieșit eu cu un hahol. Datorită faptului că spiritul de echipă era puternic și toți m-au susținut am reușit să termit prima mea lupta foarte repede print-un ”darce choke”.
Darce choke, prima luptă.
Mai departe echipa Octagon a făcut ce știa, și ce au învățat la antrenamente.
Practic toți băieții dar și fetele care au participat la aceasta competiție
sportivă de luptă sau prezentat foarte bine și a ținut cu demnitate tricolorul
pe podium. Peste vreo oră am mai avut lupta finală și acolo am reușit să iarăși
să înving prin submission. Careva sa prezentat mai bine care mai puțin bine
însă am ținut tricolorul la nivel și am arătat la ucraineni și la georgienii
prezenți la competiția că și pe acest petic de pământ există luptători buni.
Aur pentru Moldova, aur pentru mine, aur pentru Octagon.
Octagon Team
Sursa
2013-11-03 14:10:00