where+.jpgMa tot incearca perioada asta si cred ca tot m-am adaptat in ea. Nu stiu in ce sa mai cred sau in cine, sunt dezorientata, cam asa cum am fost intotdeauna doar ca acum am un bagaj mai mare de cunostinte. Eu pot sa ma indrept in alta directie spre lumina , dar sunt atit de deprinsa aici in intunericul meu, caut ceva si nu sunt multumita cu ceea ce gasesc usor, cu ceea ce deja imi este dat. Simt nevoia de un timp lung si linistit petrecut cu mine, doar cu mine. Simt ca-mi trebuie doar o cale pe care sa o urmez, dar merg pe atitea drumuri. Uneori izbucnesc in risete cind ma gindesc la viata mea ca la un film, si vad personajele cum apar si dispar. Daca totusi viata mea ar fi un film si m-as uita la el intr-o sala de cinema, probabil as spune " ce idioata, nu vezi ca totul se intimpla cu un oarecare motiv, actioneaza si tu , nu astepta ca totul sa cada!". In film m-as duce repede si as spune tot ce am pe suflet, oricum ramine a fi happy-end, altfel nu poate fi. Insa in viata e mai complicat , mi-e frica sa esuez prea des, de singuratate si credca de moarte. M-am intors pe toate partile si de ceea ce imi era frica nu am scapat, imi traiesc nebunia. Sunt lucruri pe care am inceput sa le cunosc si nu stiu cum sa le consum. Imi gasesc raspunsuri la o multime de intrebari , dar inca nu sunt sigura de adevarul lor. Am fost si probabil inca mai sunt ceea ce eu cred caeste si asta doar din dorinta de a nu strica mai mult sau mai multe lucruri decit sunt. Am rascolit in viata multor persoane, am jucat sau ne-am jucat mai mult decit trebuie , energia pe care o trimiti se intoarce la tine si indiferent daca e buna sau rea. Daca sa presupunem ca ai avea puterea sa vezi vitorul sau o posibila varianta a lui, ce ai alege ? Sa dai vina pe imaginatie, sa te complaci si sa astepti sa se intimple sau l-ai schimba radical ? Se spune sau cel pun am auzit asa si imi place sa cred ca avem ingeri pazitori, niste ghizi spirituali care totusi ne ajuta in toata povestea asta sa ne atingem scopul, destinul. Ei bine, ma simt debusolata complet sau mi-e frica sa recunosc adevarul caci greseli am facut o gramada si am depasit limita de greseli nu unui singur om ci mai multora.Vreau binele celor din jurul meu si stiu ca asta deobicei nu ma implica, caci raul meu sunt eu. Pina imi gasesc eu calea nu vreau sa o calc pe a voastra caci nu mai stiu decit pe mine sa ma vad. Pot intotdeauna sa dau vina pe altcineva sau altceva dar puterea nu mi-a fost luata niciodata din mina, eu am ales cum sa o folosesc , cui sa-i dau voie sa ma influenteze sau nu, cu-i sa-i permit sa ma controleze sau nu si cu-i sa patrunda in mintea mea sau nu. Nu au fost cele mai bune alegeri pina acum, dar am invata ceva, cel putin asa cred. Imi doresc sa eman fericire si sa umplu sufletele oamenilor cu bucurie si caldura, dar cum as putea face asta cind inca nu m-am impacat cu mine, cind abia incepe batalia finala pentru a fi ceea ce vreau. Doar in momentul in care ma voi impaca cu mine, o sa-mi luminez sufletul, am sa vad lumina si am sa impart cu voi ceea ce va urez si voua).