10 tipuri de oameni care trebuie să dispară (1)
1. Maimuțele care vorbesc la telefon în transport publicNu există nimic pe lumea asta mai oribil decât maimuțele care behăie în gura mare la telefon în transport public. Dacă apelul nu este o chestiune de viață și moarte (ești medic de meserie, etc) atunci nu ai absolut niciun motiv să răspunzi de fiecare dată când îți răsună Miley Cyrus din buzunar cu o conversație de 15-20 de minute despre cum Lenuța a fost la saună cu Costel și să vezi ce flori i-a adus, probabil i-a supt-o pe masa de biliard. Toți cei care o fac sunt o infecție a societății. Din fericire pentru voi, eu am soluția. Am început s-o practic acum un an și de fiecare dată reacția este alta. Dacă veți urma pașii vă asigur că persoana nu doar că nu va mai discuta niciodată la telefon în transport, dar probabil va regreta ziua în care a cumpărat iPhone-ul.
Cel mai recent caz mi s-a întâmplat ieri. Practic e simplu, după ce bovina a terminat conversația enervantă pe care a auzit-o jumătate de autobuz, aștepți în jur de 30 de secunde, apoi scoți telefonul din buzunar, îl duci la ureche, și pronunți tare și răspicat următorul discurs:
- Alo...da, salut...nu, nu pot vorbi la moment, sunt în transport public și în jurul meu se află oameni pe care îi doare în pulă de viața mea și nu vreau să-i deranjez în gura mare pentru că nu sunt un cretin needucat crescut în peșteră. Te sun imediat cum ies. Da. Ok, te pup, pa.
Am făcut-o deja de vreo 10-12 ori. De obicei reacția este de șoc, primele 10-15 secunde, apoi după ce își vor da toți seama ce s-a întâmplat, persoana în cauză sau va roși ca un cur de babuin sau va părăsi imediat transportul indiferent de stație. Am avut o fată care a început să plângă pe când cobora în hohotele celorlalți călători. Am avut un bătrânel care a început să mă aplaude și a ținut morțiș să-mi strângă mâna. Cu mâna aia m-am masturbat în seara aia. A fost minunat.
2. Papagalii care nu au o părere proprie și se lasă prostiți de alți papagali
Sunt sigur că aveți un prieten din ăsta. Sunt peste tot și sunt oribili. Sunt toți ăștia care își schimbă părerea de fiecare dată când compoziția bășinii care le trece pe la nas variază în aromă. Sunt toți ăștia care orbește urlă ba „Eu grăiesc moldovenește, Moldova fpereod” ba „Basarabia Pământ Românesc” ba „Chirtoacă pidr loh” ba „Muie comuniștii” ba etc. fără absolut o urmă de gândire. Sunt genul de oligofreni care fac ceva doar să fie la modă, nu pentru a extrage un util sau un plăcut, fără a-și hrăni o poftă intelectuală sau a-și satisface o nevoie fizică.
Creaturile unicelulare în cauză nu au absolut niciun habar ce reprezintă mișcarea la care au aderat și o urmăresc orbește, nu sunt capabili să explice atât scopul cât și agenda acelei mișcări și sunt pur și simple niște vaci care urmăresc un clopoțel fără absolut nicio gândire propriu și fără a contesta o decizie venită din capul turmei. Dacă ești una dintre aceste creaturi, acum vei face spume la gură deoarece vei considera că am atacat mișcarea iar mintea to confuză nu poate percepe diferența. Nu, nu am nimic cu mișcarea în cauză, fiecare are dreptul de a se revolta și de a avea o voce. Este chiar admirabil că avem așa ceva într-o țară în care oamenii dispar la stânga și la dreapta. Acum vorbesc exclusiv despre oile care nu gândesc, oile din cauza căror Republica Moldova se află în situația de față și nu va ieși niciodată din diferite crize politice, sociale, culturale.
Am un prieten care în decurs de 4 ani a trecut printr-o transformare uluitoare de la rapper, la gop, la „Trăiască Moldova independentă, rumânî poșli nahui” la „Pohui” la pseudofilozof la „Basarabia Pământ Românesc” fiind de fiecare dată influențat de anumiți amici ce activează în acele sfere. În timpul perioadei ne-am întâlnit aleatoriu de câteva ori, și nu am rezistat niciodată mai mult de 15 minute ascultându-l. Cum ar spune un specialist IT, input-ul său pentru societatea noastră tinde spre zero.
Într-o țară precum Moldova nimic nu este mai prețios decât Adevărul. Oamenii și-au dat viața ca tu să poți să-l cunoști, să fii liber să ajungi la el. Nu uita asta.
3. Kei kare înkă skriu ku k în lok de k
Este incredibil ca în nasul anului 2013, aproape flegma anului 2014, să mai existe oameni care utilizează litera „k” pe post de cheie Sol în limbaj internaut. Nu există absolut nicio explicație de ce oamenii continuă să utilizeze această metodă de a scrie în afară de lupta încăpățânată a creierului împotriva evoluției.
Am ajuns într-un an în care internetul a devenit aproape la fel de important ca apa potabilă pentru supraviețuire, într-o perioadă informațională în care cantitatea de text scris din fața ochilor tăi întrece orice limită. Toate cărțile, articolele, știrile sunt la dispoziția ta, sub ochii tăi. Cum pizda mătii să nu scapi de „k” când fiecare cuvințel este menit să te dreseze în a scrie corect, a gândi coerent, a deduce și a analiza?
Ca să fii consider om, utilizarea diacriticelor nu este obligatorie. Încă. Dar urmează a fi. Iar incapacitatea de a elimina „k-ul” din uzul zilnic este deja impardonabilă. Dacă aveți asemenea persoane printre prieteni, vă implor, o mică observație din partea voastră nu ar strica. Dacă vă rușinați, trimiteți-mi linkul spre profil, o să le țin eu morală.
4. Omidele care nu citesc nimic în afară de statusuri Facebook
Categoria asta de „oameni” probabil are aceeași componență ca și categoria a 3-a. Probabil și a 2-a categorie se va regăsi aici. Nu există nicio scuză pentru acești oameni, sunt niște căcați leneși fără impuls de creatură inteligentă. Cititul este minunat, mai ales când ai timp să o faci. Nu toți îl avem, desigur, dar o carte bună își va găsi furișul în mediul tău zilnic. Dar nu mă refer doar la cărți. Aici mă refer la orice: articole, știri, informație, cărți, wikipedia, etc. Avem acces la informație 24/7 și atât de multe nu cunoaștem încât simpla existență și irosirea resurselor doar ca să verifici Facebook-ul o dată la 10 minute este o insultă umanității.
Nu poți în 2013 să te uiți în ochii mei și să-mi dai o singură scuză capabilă de a-mi opri pula din impulsul de a te plesni peste obrazul tău de necărturar. Ești un căcat leneș, trezește-te la realitate. Problema cu oamenii ăștia, dacă îi poți numi așa, este că sunt incredibil de ușor de manipulat deoarece lipsa de informație denotă o slăbiciune de a distinge realitate și informație veridică de falsuri sau informație manipulată. Un exemplu trist dar adevărat este generația ce crește acum în Moldova între vârstele de 12-16 ani. Fără a generaliza, desigur. Nu vrem să ofensăm curvele care au împlinit ieri 17. Deci, să revenim la exemplu:
Acum câteva zile se anunțase pe diferite site-uri de știri din România că Guvernul țării vecine consideră opțiunea de a întocmi un proiect ce ar predispune crearea unor școli de vară, ca toți copiii să nu hoinărească 3 luni pe
5. Pseudointelectuale care dau sfaturi
Specia asta e cea mai oribilă. Este formată. în mare parte dar nu în exlusivitate. din fetițe de 15-17 ani care au profil pe ask.fm (blog nu mai e la modă, era prin 2011) sau peste 500 de prieteni pe Facebook ce o pupă în fund la fiecare mișcare. Specia asta de omidă va acorda sfaturi despre viață, iubire, familie, succese și durere la stânga și la dreapta.
Dacă ai orice întrebare în viața, vei găsi un răspuns în căpuțul lor crescut pe Chupa-Chups și Farmville care la 14 ani umbla la Faraon să fie scărpinată cu degețelul pe sub fustiță în colțul încăperii sau pe sub mese. Acum au mai crescut, probabil au minim o relație serioasă (a făcut cunoștință cu mama) eșuată din care au ieșit cu mai multe sechele în creier decât reputația de politician onest a lui Plahotniuc. Această vastă experiență în viață le oferă maxima convingere că fiecare cuvințel pe care îl rostește denotă maturitate.
Pseudointelectualele au citit și recitit Coelho. Doar Coelho. Îl adoră. Ar fi gata să mestece de pe asfalt fiecare flegmă verde și vârtoasă pe care Paulo o exercită din fundul gâtului. Coelho le-a învățat să trăiască și ele se simt datoare acestui Univers să transmită mai departe toate înțelesurile ascunse pe care mintea ei pricopsită le-a iscusit. Problema pseudointelectualelor este că acestea sunt multe și răsar la fiecare colț de pulă, fiecare zi devenind astfel o zbatere cu năbădăi de a convinge mulțimea asupra faptului că ea încă este capabilă să exercite o anumită influență cu un fir de idei.
Sursa
2013-10-30 16:28:00